Nu stiu

Las lucrurile sa-si urmeze cursul. Sa curga netulburate de noi, ca sa le pot astepta la mal in primavara. Am nevoie de soare ca sa ma vindec total. Ca un fel de tratament de chimio-terapie dupa operatie.
Primul pas l-am facut. Am cazut, m-am lovit, iar pe targa a trebuit sa-mi deznod sufletul si limba de toate secretele si nimicurile pe care le-am tinut in mine si m-au consumat celor 2-3 oameni care si-au oferit umarul ca suport al lacrimilor mele. Aveam inima plina de vanatai si mainile reci. Am stat in dusuri fierte cu orele ca sa ma incalzesc si ca sa ma curat si ca sa ma pot gandi in pace.

Toate chestiile astea cu tenta dramatica ca sa realizez un lucru: mi-a fost frica. Defapt, asta e tot ce stiu ca simt acum; frica.
Mi-e frica sa nu imi pierd prietenii. Mi-e frica sa nu decad. Mi-e frica sa nu dezamagesc. Mi-e frica de impletiri demente ale prezentului cu trecutul. Mi-e frica sa nu fiu privita in cele din urma cu ochi rai de cei pe care ii iubesc; inclusiv familia. Mi-e teama de dezamagiri, de faptul ca nu mai sunt suficient de buna, sau cel putin ca nu stiu sa profit de ceea ce am pentru a obtine mai mult. Mi-e teama ca sunt rea, meschina, egoista si nerabdatoare, nesimtita si aroganta, excesiv de impulsiva atunci cand sunt suparata.
Mi-e frica sa pierd.
Mi-e frica sa va pierd.
Mi-e frica de mine si de ce pot face in starea asta.
Mi-e frica de starea asta.

Azi arat si ma simt mai bine, dar lucrurile in esenta nu s-au schimbat. Chiar eram convinsa ca am uitat si ca mi-am revenit, si ca nu am nevoie de X sa ma ajute sa ma calmez si sa ma relaxez in starile astea.

Si stii, e aiurea sa te trezesti intr-o anumita dimineata, sa te vezi sec in oglinda si sa descoperi lucruri despre tine. Lucruri care ai fi crezut ca nu ti-ar schita portretul. Lucruri care te nemultumesc la altii, daramite-mi la propia ta persoana. Te vezi, nu te recunosti, nu te accepti, te doare, nu plangi. Si Doamne, mi-este atat de dor...

Nu stiu de unde am pornit cu postarea asta. Nu stiu unde am vrut sa ajung cu ea, si nu stiu ce titlu sa-i pun. Este asa, un fel de nota de jurnal. Fac fise pe blog, imi actualizez ultimele notiuni si incerc sa le dau un inteles. O ipoteza, o concluzie, si un plan de rezolvare. Asta ca sa nu fac fise la fizica. Nu-mi place fizica. Dar dau teza la fizica.

...
Cine dracu sunt eu?

I'm on my rehab

Nu ai voie sa te intorci. Am cerut asta? Mi-am dat seama? Sau nu? Nu stiu. Sa ma ascund, sau nu? Sa spun? Ce sa spun? Nu cred ca am crezut o silaba din ce mi s-a spus. Nu cred sa fi dorit sa cred ca este adevarat. Habar n-am. Probabil ca nu mi-ar fi prins bine. Si ca m-ar fi intors inapoi din drum. Poate ca ar fi ajutat rana sa se deschida.

Am vrut 'razbunare', desi e un cuvant cam greoi pentru limba mea. Fie. Cand am avut ocazia sa o am, nu a avut acelasi gust dulce-acrisor pe care-l asteptam pofticioasa ca un tanc. Poate pur si simplu nu m-am infruptat suficient. Dar stii... debordam de ironie si aroganta, iar cu toate astea... Doar, nu eram eu. Iar asta a fost problema mea cea mai mare toata perioada asta. Nu am fost eu. M-am departat de mine. Deciziile le luam ghidandu-ma dupa altii. Parerile mi le formam functie de parerile altora. Eram parca doar purtatorul de cuvant al altor opinii. Acum? am redevenit autor.

Tu? De ce te-ai intors? Ce nu-ti ajunge? S-au plictisit toate pana la urma? Ghinion. Eu ma plictisisem dinainte. Joculetele ti-am spus, au fost amuzante, dar gata. Am crescut. Inca vreau sa nu mai vad in mine omul ala egoist, si zic eu sunt pe drumul cel bun. Altfel de ce ma doare mai tare sa ranesc oameni, decat sa fiu ranita?

Acum? Confuza. Rauuuuu. Don't blame me, sunt inca umana. Am o inima care ingheata si se inmoaie usor.

By the way? I'm not sure yet about it... I wish I could but,

Be good, and don't you miss me. Iar acum, vorbesc serios.

Coward.

Habar n-aveti ce sunt acum

Felicitari tuturor, ati fost un public deosebit! Dar cortina in fata careia s-a jucat abea acum se ridica. Inca nu mi-am dat seama sub masca a ce ma definesc acum, dar cateva trasaturi tot se remarca.

Planuiam sa devin mai rezervata si mai putin aroganta. Am aflat ca sunt cu mult mai rezervata, aproape inapoi in pielea introvertei, dar in ceea ce priveste starea mea de spirit, cu tot cu trairi. Si asta pentru ca pare ca sunt rezervata si fata de mine. Nu ma intreba, ca nu stiu. Nu pot sa aflu pentru ca nu mai am curaj sa-mi pun intrebari. In ceea ce priveste aroganta... Ma reprezinta tot mai mult. Exagerez uneori, si-mi este teama sa ranesc pe careva. La urma urmei, nimeni nu e vinovat de astea, ca sa pice de victima.

Am ras mult zilele astea, si cu pofta. Dar nu pentru ca simteam, ci pentru ca trebuia. Iar daca m-ati vedea acum, probabil v-ati speria. Nu m-ati recunoaste, ca doar de-aia va ofer mostre in care va par ciudata; preventiv, in cazul in care nu ma vor mai tine sigurantele si rabufnesc, sa nu fiti atat de socati.

Uite, imi pare rau, dar nu am de data asta nicio vina. Nu cred ca sunt bine, dar am crescut, am gresit, am trecut peste si probabil urmeaza sa ma vindec.Si nu am sa neg. Imi e dor de voi si de noi toti cum eram nu cu mult inainte. Imi e dor de multe. Mi-e dor de mor!

Toate inceputurile astea si sfarsiturile... La ce bune? Cand ele sunt oricum atat de strans legate intre ele. Naivilor!

o ultima tigara, sa nu ni se aplece.

but sometimes it hurt instead

Uneori parca doresc sa ma imbolnavesc de dor, dar ma pun la pamant deja toate obsesiile si luptele de contrast din mine. Cunosc si traiesc cu certitudine anumite lucruri, iar asta imi aduce atat de multe incertitudini. Sunt, din pacate, o fiinta rationala si, tot din pacate, ma folosesc de acest lucru de fiecare data. Incerc sa-mi fac lucrurile sa fie usoare; bineinteles ca ma incurc mai mult. Putea sa fie atat de simplu! Da da, doar daca m-as fi ocupat de toate cum trebuie de la inceput. Acum ce? Raman cu drumuri drepte in fata, printre coclauri ingalbenite, si batai de inima de egaleaza volumul din casti. Iar asta, n-ai decat sa razi, dar mi-a innodat pana la urma sufletul. Sincronul vizional-auditiv mi-a spart sticla dimprejurul inimii. Tot ce am avut ambitia sa cred, s-a dus dracu. Si cui, ce sa spun? Mi-ar fi si rusine, serios. Nici n-as avea ce sa zic.

-Alo? Daaaa, sunt o fraiera! Am ajuns rau de tot, si nici nu stiu cum am reusit si de data asta. Da, stiu, cand am plecat radeam dar eh, am ajuns in dormitor si mi-am reamintit cum stau lucrurile defapt. Apropo, hai si cu mine sa-mi iau un kebap, ca maica-mea iar a facut supa de pui si stii ca nu-mi place.

Jeeeeez, cat pot sa ma consum. Am starea aia 'de ploaie', stii, cand mi se amplifica emotiile si devin sensibila.Da, exact ca o proasta. Dintre voi toti, 5% ma cunoasteti si cu starea asta. Si? Si multumesc, si iarta-ma, iertati-ma ca nu mai spun nimic! Vreau atat de mult sa ma schimb, nu doar sa ma prefac. Dar nu stiu cum, in ce. Nici nu stiu ce sunt. Nici ce inseamna toate, nici nimic!! Frate, si nu vreau acum sa ma scufund intr-o cada plina cu metafore, sau sa ma mangaiati cu voci ce se traduc prin mila. Naiva nu mai sunt, am crescut, chiar daca acum as fi preferat sa mai fiu putin copil, nu sa ma maturizez asa brutal si prematur din cauza a ce s-a intamplat de un an incoace (cel putin,adica). Stiu ca fericirea asa, cum e ea defapt, omul nu o poate culege. Mereu o sa existe un gol de nemultumire. Nu suntem inchisi intr-o bula atemporara in care sa fim liberi sa fim fericiti. Noi nu stim sa fim fericiti. Ii dam cu piciorul si dupa plangem ca niste cretini. ma rog.

Dar vreau sa fiu aproape fericita... Pot?

Adele - Someone Like You

Asculta mai multe audio blues

Artisti

Atat de egocentrici si lacomi! Asa sunt toti mai devreme sau mai tarziu, camuflandu-se sub chipuri ingeresti pana in situatiile limita, cand le lasa manjite de zambetele demonice. Aveti fiecare o singura inima la inceput de drum, dar nu ati reusit niciunul sa alegeti ca va este de-ajuns. Singura nu va ofera emotiile cu intensitate maxima de care parca ati auzit candva in soapta, batai demente sau fericirea absoluta. Vreti tot mai mult si mai mult... Vanatori aprigi, mirosind parca naivitatea prazii ce se serveste pe tava inconstient, victima a sentimentelor coplesitore in imensitatea lor. Ucigasi cu sange rece in scopuri nobile. Doar scopul scuza mijloacele, corect? Si niciodata nu e destul.Pofta devine mai abundenta. Limita devine cerul, dincolo de soare si luna, de stele si visele proaspat sfasiate de coltii unui amator.

Vernisaje cu trupuri albe,tinere,fragede, macelarite din interior de regrete cu lama taioasa. Exopozitii cu trofee: inimi golite de dorinte si sperante copilaresti . Galerii pline de ochi frumosi, cu genele parca matematic arcuite, negre, cu priviri inrosite, spalate de oceane sarate de lacrimi. Un artist in plina ascensiune, cu orgoliul sculptat in marmura si sentimentele strecurate printre sticle cu bautura scumpa.

Ah, sa nu uiti de manusi! Protejeaza-ti amprentele la fel cum iti protejezi seiful incarcat de secrete de cei curiosi. De-a lungul timpului, ai aflat poate ca a fura sufletul cuiva cu totul poate fi o crima.Ai aflat cum sa concertezi arii superbe de minciuni si sa-ti primesti totusi la sfarsit aplauzele, de dupa cortine grele de catifea visinie. Ai aflat ca nu trebuie sa iti pese ca sa iti reuseasca, este suficient numai sa mimezi.

Ea inca este straina de toate.

Inca mai am inima

Mi-am dat pana la urma seama de asta. Chiar ajungeam sa ma tem ca devin incapabila emotional, ca imi pierd abilitatea de a mai simti ceva, dat fiind ca am simtit de atatea ori atat de intens (chiar daca nu am reusit sa iubesc) si am facut...un fel de scurt-circuit. Si nu as fi reusit sa ma conving, decat printr-o situatie de genul. Ceva simplu, brusc, dar care sa atinga coarda potrivita.

Nu, nu m-am indragostit, nu am regrete sau lucruri de genul...nu. Desi mi s-ar fi oferit...ocazia; nu spun sansa, ca exagerez. Dupa ultimele faze, te-ai fi asteptat sa resimt o rasturnare de situatie, de temperament, de mentalitate. Dar sunt ok. Serios ca ma mir ca am scapat atat de repede si atat de usor de ultima 'poveste'. Meh, mai degraba telenovela, dar trecem peste, nu conteaza, nu ma intereseaza.

Trecand peste aceasta paranteza, spun ca este vorba de o melodie. Atat. Si da, am plans pe ea, si da, m-am simtit umana, si nu, nu stiu daca este vorba de mesaj pe o situatie data sau in general, dar jur ca m-am luptat sa nu-mi inroseasca ochii. Pacat ca o sa se comercializeze repede. A inceput deja. Nevermind. Sentimentele cel putin nu se comercializeaza.

Nu am fost coerenta si m-am cam balbait. Nu are importanta... Auditie placuta :)

Guess Who - Decat sa minti (cu Mitza)

Asculta mai multe audio hip-hop

Septembrie sunt eu

"oameni, puiule... oameni!
de acestia trebuie sa te feresti!"

S-a facut racoare si umbra, si nu-mi displace, cred, pentru intaia oara. Vreau sa vad frunzele cum mor, sa-mi picteze parcul, sa-l faca amarui. Vreau un cer albicios doar pentru mine, cu o perdea transparenta de nori. Si sa-l vad plin de pasari. Mereu am fost atrasa de pasari. Sa ma uit pe mine, urmarindu-le zborul prin geamuri adormite. Si sufletul meu e o pasare, stii? Cu aripi golase si gatul lung. Niciodata n-a zburat nicaieri, departe de tot ceea ce a cunoscut si a invatat, de ceea ce i-a fost dat sa simta. I-a fost prea frica. Toamna ii ingheta curajul pana prin aprilie, si se gasea deseori singur in cuib plangand.

Dar nu. Anul asta i-au crescut pene peste aripi, si nu se mai ascunde. Nu tu nostalgie, nu tu regrete, nu tu frica, nu tu lacrimi. Nimic! Am crescut intr-o vara cat si pentru ultimele. Din totdeauna am urat lunile de toamna, crezand ca si ele ma urasc pe mine. Dar nu, am gresit. De-asta ma simt acum atat de confortabil, pentru ca din tot rahatul asta, am iesit umpic impacata cu mine, si nu-mi mai e frica de toate astea. Imi place asa! Caci frunzele, vantul, cerul,si pasarile ma descriu atat de bine! Da, asta sunt acum, si nu spun ca-mi este bine, dar invat sa ma accept. Poate ca octombrie ma va schimba iar, nu? Dar acum m-am pierdut de tot si nu stiu ce mai vreau, chiar daca stiu ce trebuie sa vreau. Mi-am ascultat o data inima si am facut intocmai, si mi-am luat'o rau de tot in bot! De-aia acum ma ascund de ea si ascult de ratiune, de-aia! Caci nu mai vreau sa doara!

Sa ploua, vreau sa ploua! Toata noaptea, sa imi cante la ureche ca sa pot sa adorm. Sa ploua peste mine si peste tot ce a fost. Peste promisiuni si peste fiecare data cand am jurat stramb. Peste voi toti. Peste tot ceea ce trebuia sa spui si-ai fost prea las. Ai fost si mai esti, si asa ai sa fii o viata, si n-am interes sa schimb nimic. Nu-mi pasa. Chiar daca ceva-ceva, trebuia sa spui, sa fii al dracului! Asta e, toate astea au fost pana ieri. Trebuia sa bei din pahar pana sa se sparga.

Realizez ca lucrurile nu sunt roz, nici macar de-un roz murdar. Dar ne conformam. O saptamana, de atat am nevoie! Am sa le pun pe toate la punct, pentru ca acum in joc este sanatatea mea. Sa ma uitati, caci am ramas o amintire. M-am schimbat!!

De toamna

2 septembrie si a plouat deja. Cu simfonii de stropi de apa, fulgere si tunete. Sa-mi aduca aminte ca inca sunt vie. Inca simt si inca visez. Ca orice-ar fi, nu a depins si nu depinde de mine. Eu sunt un tanar actor, si invat sa joc, sa improvizez scenele pe care voi mi le dati. Habar n-am cum ma descurc, auto-evaluarea nu-i de mine. Si asta pentru ca de obicei ma subapreciez. Si hei, stiti, dupa noaptea aia improscata de cuvinte ce miroseau a vin si plimbarea aia sub un cer fara stele, m-ati facut sa-mi dau seama de niste chestii. Da,asa e, mi-am mai promis aceleasi chestii si acum vreo 2 luni, dar vezi? Acum chiar fac ceva in legatura cu ele! Nu stau si-mi programez schematic pe-un sistem strict si frumos aranjat. Luar-ar dracu. Fac direct ce simt. Pentru ca fir-ar, simt! Si vreau ca ei sa stie asta! Nu garantez ca voi face mereu ceea ce e bine, dar asta mai putin conteaza. Cum,necum o scot la capat, dar macar stiu ca fac ceva si nu mai stau degeaba.

Am spus ca o data cu sfarsitul verii se pune punct si altor lucruri.Acum berea aia m-a cam luat si nu prea stiu ce sa raspund. Camera asta valseaza in jurul meu si tavanul aproape ca pica. Meh, nevermind. Iertati-ma de pe acum. Stiu ca poate nu va place sa ma vedeti asa, nici oglindei nu prea-i place dar vedeti voi, am nevoie sa simt ceva de bine. Iar eu nu plang la betie, ma clatin umpic si simt ca am lumea la picioare cat stau si ma impiedic cu genele de amintiri, cu ochii inchisi. Ma dezbrac de orice fel de inhibitie si cu ambitia si curajul pe care pot sa le prind acum, mut munti! Munti de sentimente si idei revoltator de murdare.

Mi-am descheiat nasturii sufletului dintr-o singura miscare, caci crede-ma, ma sufoc de cald! Pff, si asculta la mine, daca puteam face un streaptease de emotii, ajungeam in Amsterdam deja! Adica ce cacat ma, crezi ca poti sa vii si sa pleci din viata mea cand ai tu chef? Si la cum era de asteptat, vii la fel de las cum ai plecat. Mai dute-n pula mea. Prima data te-am rugat frumos, acum daca o sa-ti iei inima in dinti si se intampla sa ma calci pe coada, fii destept si piei din calea mea! Nici eu nu stiu la ce sa te astepti. Dar asta depinde de tine.

Fuckk. Nu ma asculta, nu ma citi. Vorbesc prostii in starea asta. Sau poate ca nu stiu, nu sunt prostii, dar nu mai am echilibrul rational si rabdarea sa cosmetizez ideile. Le arunc asa cum vin. Sa pice cum o pica.

Nu-mi pasa, nu-mi mai pasaaaa, bafta!

Eu nu am suflet de poet

Hah. Si pana-n final, stii ce au ramas? Cuvinte,frate... atat!Am inceput si am incheiat cu cuvinte. Mi le-am tatuat seara dupa seara pe sub cearceafuri grele,pe buze si pe umeri. Am vrut sa plang, chiar am vrut, pentru ca nu-mi mai ramanea nimic si mi-ar fi fost usor sa-mi spal fata cu lacrimi. Da' chestia asta nu este de vointa, pentru ca dac-ar fi fost acum inotam poate intr-un mic ocean numai al meu. Dar nu. Nu mai pot sa plang.Si-mi ploua la schimb pe spate in siroaie dense de cerneala tot cuvintele alea de mi-au devenit ecouri,si vocea a ramas aceasi.

Si nu mai vreau,frate, sa ma complic cu niciun sentiment, nu mai vreau sa ma complac in niciun fel de angajament sau pact sau pariu, pentru ca uite, castig, si tot nu-mi face bine. Nu ma mangaie cu nimic si nici nu ma scapa de cearcane.

De sentimente gen 'iubire' oricum nu s-a pus si nici nu se pune porblema, fir-ar! nu s-a pus niciodata defapt, pentru ca daca stau acum si analizez situatia, rezultatul va fi urmatorul: eu nu v-am iubit pe niciunul. Vorbim si acum, ca si-n alte dati de atasare si atat. Pan' la final a aparut, dammit, chiar daca la inceput de tot tratam situatia ca pe-o gluma. Ar fi fost mai bine daca as fi continuat asa. S-a dovenit ca in final asta si a fost. O gluma. Una proasta. Si am simtul umorului dezvoltat, nu asta ar fi problema.

Dar revenind. Acum stii cum vad lucrurile? Imagineaza-ti o cladire inalta si frumoasa, reflexia ei intr-o apa adanca. Bun. Si imagineaza-ti ca reflexia aia intra in structura initiala a cladirii. Lucrurile au fost foarte simple: a fost frumos, da-o-n pana mea, si am urcat si am urcat pana pe la etajul 60 din 100. Alea erau sentimentele mele si increderea mea si tot-tot. Si dupa m-am prabusit, si am cazut asa in gol cateva zile analizand situatia pana pe la -60. Dupa a mai urmat o mini-serie de eveimente si am ajuns pe la -70. Stii care e problema? Dragoste, atasare sau ura, nervi, dispret, sentimente sunt toate deopotriva. That's my problem. Trebuie sa reusesc dracului sa ajung la 0 si sa plec cat mai departe. Asta e tot ce mai vreau acum.

Pentru ce pielea mea sa-mi bat capul cu explicatii, cu fel si fel de diversiuni si probabilitati. Adica ia stai asa, astea n-or sa schimbe cu nimic...nimic, corect? Than...why bother?

Parca vreau sa vina toamna cu toate crizele ei de personalitate, nostalgiile si tot! Numai sa ma tina ocupata, in miscare, cu gandurile pline! Sa vreau sa-mi golesc mintea, nu pahare. Sa plang dupa vacanta de vara ca s-o pot lua de la inceput si sa fac lucrurile cum trebuie de data asta.

Asculta-ma. Am genele grele de somn si de semne de intrebare si nu mai pot. Chiar nu mai pot. Scuteste-ma! Nu vreau nimic, nu-mi trebuie nimic, doar dispari te rog frumos de tot. Am ajuns la o concluzie simpla: n-o sa ma mai agit in niciun fel cu oameni care nu se agita.

fuck it.

Blindfolded

-eh,bine, glumim... dar totusi, ai pune orgoliul in fata sentimentelor?
zambesc sec;
-care sentimente?

Si sa nu ma mai acuzati pe mine ca mint de-aiurea. Da, bine, dam cartile pe fata, si va spun drept ca in toata povestea aia si eu am jucat. Am ales roluri de victima, de credula, de geloasa s.a. Wanna hear the difference? Mie mi-a fost intotdeauna usor sa simt cand minti, atata doar ca nu puteam sa stiu in detaliu in legatura cu ce. Aminteste-ti doar de cate ori iti spuneam ca "ai vocea altfel". Tu ai mintit de joaca. Eu am mintit ca sa am grija de mine, pentru ca nimeni, si subliniez, nimeni nu o poate face mai bine decat eu insami. Asa ca da... sa par eu cea jucata si facuta k.o., dupa ce "am pus atata suflet" and stuff nu-mi convine,iti dai seama, mai ales cand stiu clar ca n-am fost ceea ce numiti voi 'usa de biserica'. Not at all. Am zis bine cand am zis ca eu stiu sa-mi ascund geloziile incat nici sa nu le banuiesti, caci crizele mele erau afisate de dragul jocului. Legat de sentimente, da, si acolo am jurat stramb, in ceea ce privea inceputurile. M-am bagat in poveste de gluma. Am facut umpiculet pe victima. Am premeditat anumite miscari care mi-au prins bine, mi-am hiperbolizat starile emotionale uneori dar... atat. Eu macar cand spuneam 'mi-e dor de tine', pai frate, chiar imi era. La tine? Cum sa ti-o expun mai simplu... Nu mai cred nici cand imi spuneai chestii cotidiene.

And fate is a bitch, you know? Am si eu fazele mele la 3 dimineata cand ma apuca si ma uit inspre tavan ca la un personaj divin si-mi spun "nu, nu. nu! am vointa, n-am sa pic, o sa trec peste astea ca peste cadavre!!" Si atunci bang! mi se joaca farse. Pe monitor, in telefon, in somn, pana mea. Sunt fazele in care inima-mi bate de-mi fisureaza sternul. Mai mult de-un soi de frica.

Dar acum,serios... nu vreau sa ma inchid in toata treaba asta, nu vreau sa sper, nu vreau sa am sedinte de invocare a trecutului, sa nimic. That's just not like me. Mai vreau doar sa am ocazia sa scuip tot ce am de zis, pentru ca stiu ca o data ce orgoliul unuia va fi ranit, al meu va fi crescut inzecit. Am ambitia asta dementa stii, sa-mi clatesc ranile cu sangele altuia.

La urma urmei, tu ai inceput toata joaca. Si eu m-am aruncat kamikaze, cu capul inainte, pentru ca-s facuta pentru asa ceva. Dar daca tii prosteste cu dintii de regulile tale idioate, stii unde o sa se ajunga nu? O sa mai urmeze alte 2-3-10 tipe, dupa care o sa te joci singur. Poate ca ai ajunge intr-un autism sentimental, sau asa ceva. Eh, cacat, glumesc si eu. Destindem atmosfera, nu?

Uite. Ti-as scrie in versuri bolnave toate prin care m-ai pus sa trec legata la ochi. Si am trecut, si mai trec, pentru ca la final am sa-mi las ochii sa se deschida si o sa fiu mandra de mine! Pentru ca am sa reusesc sa ma refac numai prin simturi. Dar ma rog, mai bine nu, sa nu le stii. Macar atat sa mai tin pentru mine daca m-am bagat si sub pielea introvertei pentru un rol.

Micuta mea... Sa ma ierti, caci nu mai pot scrie frumos! Scriu din inima, acolo unde n-am mai lasat loc de frumos, pentru ca ar fi durut mult mai al dracu! Mi-e dor de tine, si te astept sa vii acasa, sa ti le povestesc toate si sa dam pe gat shoturi de tequila, sa radem de toate si sa prindem iar rasaritul pe plaja!

Ce dracu... Am slabit. Si totusi sunt mai grea cu cateva kilograme de ganduri. Si voi habar n-aveti niciunul cum ma ard pe dinauntru, caci mi-e frica sa le dau afara, si nici nu stiu cum sau daca trebuie. Pentru ca eu asa am invatat sa mint, de mica. Am avut multe tampenii de inghitit, si am trecut prin multe furtuni singura-singurica. Voi habar n-aveti de ele, pentru ca ieseam pe usa frumos aranjata si radeam mai tare decat oricare dintre voi. Dar deja am deviat rau-rau.
Le vine randul la toate, right?

xoxo.

Play the player

Si cand credeai ca lucrurile nu pot deveni mai proaste sau mai penibile decat atat... Here we are! Dai de chestii pe care nici sa ti le imaginezi, nu este omeneste posibil sa ti le imaginezi. Mai imprevizibil decat deobicei, huh?

Si toate-toate parca iau amploare, exact atunci cand ar trebui sa se evapore de tot. Incredibil! Acum sunt suparata pe mine ca am cedat nervos atat de urat azi-noapte.Cu fulgi de perna prin camera, suspine, alcool si tot tacamul. Atat. Pe tine? Esti norocos daca raman doar suparata. La urma urmei, lasa-ma sa-mi treaca. Dar zau, lasa-ma de tot. Da, m-a mancat undeva si am aflat alte lucruri, dar poate ca a fost inspre bine. Poate. Oricum, am mai spus... nu mi-as fi imaginat toate prostiile de azi. Adica... sincer? Cum poti sa joci atat de murdar? Ti-am zis-o in fata, ai jucat frumos, felicitari! Dar ti le-am mai spus si pe altele, in care am preferat sa nu fiu atat de mieroasa precum restul. Sincer, daca asta era un film prost, pentru ca scenariul sigur e de film, eu as prefera sa fiu macar personajul ala mai cu cap care pana la urma le face pe toate altfel decat restul. Zic eu ca asa trec peste. Asa sper!

Sa-mi rezum starea de astazi? Hmm. Din momentul in care te-am vazut m-a luat un fel de dor fortat, impanzit de mila, dezgust, sarcasm si orgoliu. Per total, au mai fost si luarile in ras, arogantele si tremurul de nervi. Cam asa.

Stii? Spuneai ca nu o sa-ti poti schimba niciodata parerea despre mine. Pacat, eu mi-am schimbat-o despre tine. N-o sa te mint, nu e una dintre cele mai bune. Deloc,chiar. Si cred ca in cele din urma, daca mai are cu ce se continua, o sa iti dai totusi seama ca pot sa fiu si scarba.
Si stii? Nu pot sa cred ca mi s-a implinit dorinta in 12 ore.Macar una dintre! Cand am spus ca vreau sa te doara cel putin jumatate din cat m-a durut pe mine, nu ma asteptam sa vad asta cu ochii atat de curand. Sarada sau nu, macar te-ai straduit, bravo! Chiar daca am eu asa impresia ca nu pentru ochii mei dar totusi, este un efort si merita apreciat. Zic bine?
Si mai stii? Tot ce-am spus azi a fost, la fel, pe bune. Nu am glumit cand am zis ca inca esti prost, ca las' sa nu mai traga de tine toate ca sa nu mai plangi, ca nu e de parca esti singurul care a facut-o. Si n-am glumit niciodata cand am spus ca eu chiar nu ma tin in vecii vecilor dupa vreun tip. Dupa seara asta, sper doar ca intr-adevar nu doar sa gandesc bine spunand asta, ci sa fiu in stare sa si simt asa, sa nu fie lucruri spuse la nervi. Ca na, acum sa fiu tarfa si sa-ti zic ca vai, ca gata, eu am intrerupator in inima si nu mai simt nimic. Oho, mai simt, si inca n-ai tu habar ce amestec dement de sentimente pro-contra e in mine. Fie vorba intre noi, e prea devreme sa spun care o sa castige. Rational vorbind, cele contra ar avea un avantaj de la linia de start pana la finish. Dar ma rog, sa lasam astea, de astea se ocupa timpul, nu eu.

Anyhow. Mi s-a parut genial cum din camera aia de mine ti-a/iti pasa(t) cel mai putin, inspre deloc si cat de nenorocit ai fost cu tot cu lacrimile fatarnice si zambetu ala cretin si perfid.Si bag mana in foc ca asa e. Ca proasta nu sunt, si asta baremi o stii si tu. Si-n plus, lucrurile astea se mai si simt, ma intelegi? Realizezi cum m-am simtit? Normal, mereu ai realizat, doar ca te-a durut in 14. Dar uite, sa fii mandru de mine cand iti spun ca eu dupa ziua de azi am avut macar bunul simt sa nu plang! Asta sa nu spui ca iti joc teatru, ca, citez "sufar ca nu mai vorbesti cu mine"! Ete fleosc. Sa stii ca nu mai vad tastele de lacrimi, nu altceva!! Ah, cat despre fazele de azi? Jalnic, ce sa-ti spun. Te credeam mai bun de atat, mult-mult mai bun! Fucker.

In fine, poti inca sa ma numesti intuitiva. Am expus ipoteza a doua lucruri si pana-n seara s-au dovedit a fi pe bune. Don't underestimate me, hun. I might have been a fool, but I'm still me enough. Ah, si-mi vreau banii pentru somnifere, te rog. Eh, glumesc. Nu-mi mai trebuie nimic de la tine. Nici tu nu mai vroiai de la mine, pana ai intrat in rahat si ai fost umpic nevoit asa. Poate-poate te scapam, sau ce? Imi pare rau. Eu nu functionez asa. Si ai fi zis mai inainte poate ca dintre noi doi tu esti ala imprevizibil. Si da, de acord, esti, tinand cont de toata telenovela. Cred ca-ti creste inima, nu altceva!

Ehh.Din tot cacatul asta, eu atat mai vreau sa aflu. Care pielea mea a fost faza defapt cu mine? Rolul a ce am jucat, hm? Haaide, poti sa-mi spui, nu e de parca o sa ma doara iar mai tare! La urma urmei, nu ti-a mai ramas nimic de sfasiat din mine. M-ai lucrat pana in maduva oaselor. Daca tot ai fost prins cu minciuna, zi-le macar acum pana la capat, nu?

Pana mea. Asta e. Sunteti toti o apa si-un pamant.

Oh baby,baby it's a wild world

Vrei sa stii de cat timp e nevoie sa te legi la cap fara sa te doara? Cam o luna juma'. Lucrurile au timp sa inceapa, sa o ia treptat in sus, sa lase loc de-o pauza si dupa sa se termine, asa, sec.Pana mea. Cica asta e. Ma ia cu paranoia. Cred si eu, defapt de ce draci sa ma mir. Dupa toate astea cum sa nu ma ia. Ma prinde acum cat pentru toata perioada asta in care am incercat sa fug de ea.

Daca ma oftic? Eh, da ma oftic. Pe situatia in sine, pe faptu ca 'it's over' in -repet- cel mai sec mod posibil, si mai ales pentru ca am fost indeajuns de fraiera incat sa ma implic in asta. Atat de mult.

Eu am mai spus. Nu ma schimb pentru niciunul. In aparenta poate. In esenta nu, tot n-o sa joc in jocul ala in care 'eu te ignor, si tu devii tot mai atrasa de mine si ma cauti si ma iubesti. ok?'. Zic, nu, nu e ok. O sa te las in pace si nu-mi pasa cum o mai interpretezi si p-asta, poti sa-i spui indiferenta, poti sa ma acuzi ca ma doare-n cur (nu ar fi prima oara) poti sa faci ce vrei tu, dar eu nu o sa ma tin dupa nimeni, niciodata. Fac asta ca sa ce? Sa doara mai tare? Stau sa ma agat de trecut si sa tin cu dintii de el doar ca sa prelungesc starea asta de levitare? Sa ma apuc acum sa citesc si recitesc mesaje, arhive, sa stau cu ochii-n tavan de-aiurea si sa stau sa-mi amintesc de toate? Prefer sa imi umplu timpu cu o bere, o tigara, o carte, un prieten, mai multi prieteni, shopping and stuff.

Toate trec pe rand. Mesaje? Da, salvate toate in ciorne. Discutii intre prieteni despre asta? Forbidden. Numarul? L-am sters. Nu e ca si cum ai mai fi sunat, este? Eu? Nu-s bine. Dar o sa fiu. You wanna know what's the worst part in this? That, I know that he's gone already, but still... he's like everywhere. Shit.

Pula mea, ce sa-ti mai zic. As putea sa iti spun ca a fost frumos, stii, pentru ca chiar ar fi fost. Daca n-ar fi fost toate un pack cu minciuni all-included. Nevermind. At least, I actually meant everything I said.

Si poate ca ar mai fi si altele de spus. Dar degeaba, ca nu mai are rost. Deloc.

Ai grija ce faci. Sa fii cuminte.

Skins- Sid(Mike Bailey)- Wild World

Asculta mai multe audio diverse

Si stii ca plec prea des, si nu ma intorc prea des...

-umm. hei, sunt tot eu... vroiam doar sa-ti spun ca
m-am intors...

Am plecat de pe blog acum vreo luna cu o anumita stare de spirit, in speranta ca o sa trec peste poveste si peste tot. Si asta am si facut defapt. M-am certat, m-am impacat, mi-am calcat masca in picioare si v-am privit prin ochi curati. M-am distrat, m-am imbatat si am scuipat pe ele de prejudecati. Am ras, mi-am omorat timpul cu oamenii mei preferati. M-am atasat si am devenit posesiva. Am fost fericita. Am dat de o stare aiurea care-mi termina emotiile si sincera sa fiu... acum sunt intr-un dezeschilibru total. Si faptul ca am revenit cred ca nu se datoreaza decat incarcaturii afective care-mi bubuie capul.

Pot spune ca toata perioada asta 'de proba' m-a schimbat umpic. Pot spune ca sunt mai deschisa, introvertita dar nu prea. Dar asta nu usureaza lucrurile cu nimic. Am trecut peste..ultimele chestii, si peste chestii in general. Dar ce se intampla daca reiau lucrurile exact de acolo de unde au ramas si timpul dintre cele doua intervale va fi... vag? And i wish so badly not to happen this way.

Ma simt ciudat. Ma simt ciudata. A venit vara si spre deosebire de anul trecut, n-am mai numarat zilele de la 15 mai incoace, n-am zbierat de bucurie in prima zi de vara, n-am nimic. I don't have expectations anymore. Dar nu ma plang cu asta, nu nu! Ma gandesc ca dupa experienta de anul trecut, in care asteptarile mele atingeau sky level-ul prabusirea a fost dura. Acum daca am sa cad, foarte bine, n-o sa doara, dar nici daca am sa am ridic n-are sa ma deranjeze.

Si totusi... Summer resolutions? Pai hai sa vedem.
Plaja. Muuuuuuulta plaja. Am sa lucrez. Am sa-mi dedic timpul liber lor. *Btw, thanks for all dudes.* Sii... this is it. Nu am imagini bine conturate, dar am nevoie de fun. Disperata nevoie!

Deci...da. Am revenit. Am sa revin si la jurnal, caruia ii datorez timp de 11 luni. Trebuie sa-i povestesc atatea, betiile, fazele amuzante, tradarile, decaderile, ridicarile, prietenii, baietii, balurile, Doamne, liceul! Mai vreau sa fiu boboaca!

Know something? Show no mercy. No remorse.

si hei... a fost sezonul liliecilor, stii?mi-am cautat si anul acesta norocul prin ei.
dar...cred ca am gasit ceva mai bun.
pe mine.

Trezeste-te.

nici macar eu nu cred in mine, cum pot altii ?*

Adormisem. Adormisem respirand aerul bolnav, inchizandu-mi mintea, inclestandu-ma intr-o nesiguranta de sine murdara. Dormisem prea mult invelita in dezamagire si naivitate, avand vise credule si imposibil de simple. Dar le priveam tot ca vise... lucrurile alea marunte, nu le putea percepe ca fiind realizabile, nu le puteam proiecta cu mintea, chiar daca inima le simtea ca fiind reale.

Dar m-am trezit. Si am tresarit din somn, si respiratia-mi era grea si spinearea-mi era traversata de valuri reci. Ce ipocrita!!! Atat de ipocrita, atata timp! Si pentru ce?
O falsa, astfel incat purtand o masca pentru a le citi pe a le celorlalti, aceasta mi-a intrat pe sub piele. Iar eu nici macar nu am sesizat. Am vrut sa ma joc cu mintea lor, si intr-un fel poate ca-mi reusea. Dar cu a mea ma jucam mai mult. Si .. Tadaa. Am pierdut. M-am pierdut!
Ce am cautat atata? Si pentru ce? Pentru ca imi pasa, pentru ca ma intereseaza? A, bun. Dar se rezolva si cu cartile pe fata.
Dar asta nu m-a dernajat. Sa fiu restrictiva este chiar ok, pentru ca n-am sa ma vand.Pentru ca acum nimeni nu se vinde, dar toate sufletele se cumpara. And I'm not that naive. Dar sa-mi restrictionez mie anumite lucruri? Well, that's a problem.

Muuult timp mi-am sectionat fericirea si tot ce vroiam si eram in stare sa obtin pentru ca m-am lasat de treaba. Pentru ca i-am impus,inconstient, subconstientului faptul ca sunt slaba. Complexata. Stangace si nedemna. Incapabila. Frate, stai asa... eu pot! Chiar pot!! Si fii pe faza, caci din spatele mastii am sa ies eu zambind si o sa va surprind pe fiecare in parte. Can't belive it? Don't care. Da-mi doar putin timp, sa ma reacomodez cu aerul asta. Cu senzatia asta de bine. Am sa scap de bagajul de pareri prost formate pe care le-am avut despre mine, sau pe care le-am imprumutat. I'm gonna be just fine. Now I'm back.

Si acum, nu-mi mai doresc decat sa nu uit sa-mi pastrez starea asta, acest oarecare echilibru pe care l-am constatat de-abea, de-abea. Pentru ca ador cand simt ca eu insumi nu-mi incap doar in propiul trup. Am nevoie de mai mult, am nevoie de spatiu si timp ca sa-mi ajunga sentimentele astea. Si am facut primul pas. Si dupa el o sa mai urmeze altul, si apoi altul, pana cand o sa invat sa ma iubesc super super mult, cu riscul de a parea narcisista. Ete fleosc.

Just give me time to put this in some kind of order. Than I'll be able to show you this thing.

*dar stai asa... pot! pentru ca mi-am amintit ca sunt speciala.
stiu ca sunt speciala,
stiu pentru ce sunt speciala.
and that's all that matters right now.


--

thanks for being my alarm clock.

no,i'm not ok

Si peste tot, ma urmareste ca un ecou "hei, ce faci? esti bine?"

Bineinteles ca sunt!! De ce nu as fi? Am tot ce mi-am dorit! Am avut parte de fiecare in parte atunci cand am dorit, nu am mai plans de ani si sunt foarte increzatoare. Arat foarte bine, si parul imi sta bine exact atunci cand trebuie. Nu ma tem de nimeni si de nimic, iar momentan ma simt foarte comfortabil eu cu mine. Probleme? Cine, eu? O duc prea bine pe fiecare plan! Asa ca da, sunt bine, stop asking me.

Sarcasmu' vietii. Si totusi, intrebarea aia... De ce nu va plictisiti sa o puneti daca oricum un raspuns plat, fara forma si un zambet de decor va da cale libera sa plecati? Drop it!
Sunt 6.914.713 de oameni pe Pamant. Numar impar, pentru ca eu nu am oricum pereche. Sunt a3a mereu; copacul care umple spatiul in sceneta din clasa a IIIa. Un 'outsider'.

Vrei sa stii cum sunt? Cum ma simt? Ce simt? Ma simt oribil. Ma simt in plus si sunt foarte nemultumita. Dezamagita de mine, si nu am stare pentru ca nu am gasit locul in care sa ma opresc. Si toti cei din jurul meu au asa, un soi de poveste chiar daca nu e oficiala. Iar eu stau si ma gandesc ca poate... poate si aici am ramas pe dinafara. Poate totul era menit sa fie altfel, dar in capul meu lua un alt sens, habar nu am de ce.

Si acum jur ca nu as mai iesi din casa o luna, as sta si m-as indopa cu ciocolata si mi-as invata papagalul sa vorbeasca . Si deobicei prin toate filmele, o perioada d-asta este urmata apoi de un fairytail sau asa ceva. Not. Nu o sa se intample nimic.

I have only one hope right now. And... I just guess that some things aren't ment to be changed.

--

tu sa ma faci sa uit !!

Jalnic

Modul in care mi-am lasat ratiunea rapita, in care am dat atata importanta incat m-am lasat sugrumata de sentimente aprinse...!? So not like me. Jeez, am sa profit de restul de vacanta pentru a-l numi "pauza"; sa-mi dau un refresh, sa ma desprind din toate povestile alea si sa-mi consum energia sub soare. Pentru ca,frate,in sfarsit e soare!! Si dupa o luna juma' miroase in sfarsit a primavara. Si cred ca primavara ma place atat de mult pe cat o plac si eu. Cu ploaie,cu nori, sau cu cer senin, inauntrul meu lucrurile luau fel si fel de intorsaturi, mai mult sau mai putin placute. Dar stai ma asa, ca daca stau sa reevaluez din septembrie, toate chestiile astea mi-au modelat prezentul. Si este foarte ok asa, atata timp cat nu ajunge nimic la stadiul de obsesie. Nts nts, n-o sa permitem,nu-i asa?

Si totusi, pe de-o parte, tot jalnic mi se pare. Cred ca asta e cuvantul... Adica serios, mi se pare super trist atunci cand... 2 oameni cam complicati incearca sa se descurce unul pe altul, cand defapt tot ce fac este sa se incurce mai mult pe sine. Deznodarea unui nod duce la legarea a inca 5. Si parca...nu stiu. E placut. Dar numai pana la un anumit punct. Ce-o sa se intample daca o sa o ducem tot asa,de-aiurea, si ne incurcam tot mai mult? Sau chiar daca nu... Ipotetic vorbind, atunci cand vom fi amandoi deznodati, ce-o sa se intample? Certuri? Impacari? Rutina? Lame. Cat despre descurcarea doar unuia dintre noi... eh,pai stim amandoi ca suntem prea incapatanati ca sa-i cedam celuilalt. Deci asta cam pica.

In fine. Gata,plec, ma duc sa ma cert cu valurile si sa ma impac cu nisipul, sa ascult marea si ea pe mine. Haideee, ce dracu. Nimic indeajuns de rau nu poate iesi din asta, right?

voi fi fericita.

It's not that important who starts the game but hey, who finishes it?

Bunnnn... Am crezut o bucata de vreme ca totul se schimba asa,de-aiurea, cum se schimba si starea mea de spirit. dar este ok, m-am convins. S-au pus cartile pe fata, am lasat masti sa cada si sa se ridice, am cedat nervos si am ras cu pofta. Nu-s obisnuita deloc cu genul asta, dar nu-i problema, ne adaptam. Joc nou,reguli noi, mai mult sau mai putin ale mele. Sweet. Una singura o sa se pastreze pana la capat; si nu am de gand sa pierd. Prefer sa tina jocul asta pana la sfantu-asteapta si sa se termine cu o ruptura brusca decat sa pierd ca-n alte dati. Caci in tine... ei bine, nu am incredere ca ai sa pierzi. Orgoliul tau poate calca pe cadavre. Al meu e ceva mai bland, dar nu cu mult. Si mi l-ai hranit teribil cand ai spus exact ceea ce asteptam sa aud. Eh, nu chiar asa direct si din prima, dar ai dat approve-stamp, si asta face toti banii. Draguuuutt.

Am vrut sa ii pun punct, si asta la modul cel mai serios. Aveam cateva idei despre ce si cum. Am incercat. Am fluturat steagul alb. Nu am nici trupul, nici inima necesara pentru a intra intr-un razboi. Si oricum... nu stiu, cred ca e mai ok asa. Nu ma vad nici macar eu cu ideile duse pana la sfarsit.

Anyway. Este oarecum fun si asa, cu nervii intinsi la maxim sau cu buzele manjite de zambet. Macar imi ocup timpul. In ce proportie... well,that's another story. It's ok, I'm ok. Si ma distreaza teribil cum ca ne certam doar ca sa avem la un moment dat de ce ne impaca. Sa ne aratam coltii, doar ca sa radem pe urma. Sa ne infigem cutite pe la spate, doar ca sa le dam in final pe toate pe fata.

*stiu foarte bine ca ti-am promis ca n-am sa-mi mai murdaresc blogul cu el, piscotel,
d-aia tu sa ma ierti.
dar ti-am zis deja ca mi-a murdarit deja ratiunea.
stay close, i need you.*

Si intr-un fel sau altul, lucrurile merg inspre bine. Chiar daca eu simt(eam) ca nu mai e mult pana sa ma impiedic de slabiciunile mele. Iar prabusirea nu se anunta a fi una prea sigura.


--
O sa fiu bine. Te rog?

Nu mai stiu

Si probabil ca,stii tu, toata chestia asta este mai mult decat normala, iar eu hiperbolizez totul in interiorul meu. Si ma consum.

As vrea sa pot spune fara nici un fel de retinere ca totul este banal si ca implicarea mea fizica si emotionala este egala cu zero; dar as minti in ambele cazuri. Si-atunci cu ce folos?
Chiar am stat si mi-am muncit creierii cu chestiile astea. Si m-am gandit serios la ele. Am avut de data asta curajul sa ma infrunt eu pe mine cu intrebari si explicatii care mai de care mai dubioase si mai agasante. Dar degeaba. Am incercat, dar curajul si hotararea imi alunecau din sange la fel cum se scurge nisipul printre degete. Dar mi-e frica, zau ca mi-e frica. "Nothing bad can happen". Ei pe dracu!! Ba da,se pot intampla multe. Nu vreau sa pierd iar. Nu vreau sa fiu iar eu jumatatea activa a ecuatiei care se zbate si ajunge cu sufletul si mainile goale. Sa spun un adevar? Am descoperit ca ultima data cand am patit asa, m-a durut groaznic. Dar asta stiati deja. Marturisirea mea consta in faptul ca am ramas cu cicatrici, si abea de curand am constientizat lucru asta. Nu, nu ma mai dor. Dar as risc sa le fac sa sangereze.

Si tot teatrul asta, in care eu vad mai departe sau mai mult decat in aparenta, ma deruteaza de tot. Ma joc singura. Si orice alegere as face, imi e teama ca am sa pierd.
Un fel de ruleta ruseasca a sentimentelor. Magnific.

Mi-e super dor, frate. Dar mi-e mai mult frica. As vrea ca macar o data sa se joace dupa scenariul meu. I need only this one shot, and I'll make it worth, I promise! Pentru ca ajung sa-mi dea lacrimile brusc si sa nu-mi dau seama imediat de ce. Sa realizez ca rascolind trecutul (cam prost zis, ca nu e chiar atat de indepartat), ma rascolesc pe mine. Si mai mult decat atat, sa aflu ca imi pasa. Si toata comedia asta e atat de proasta!!!; cum eu vad in orice un semn sau un simbol, dar mi-e teama sa le dau pe fata. Ma termina psihic.

De ce sa fie frig primavara ? De ce sa ma deprim atat ? Si de ce dracu' lucrurile nu s-au schimbat in bine dupa un an?

i just need to be happy right now.
and i feel like i can't make it alone.

My heart is stil beating...

(...........)

Cat despre starea mea de spirit? Despre sentimente si viata pe care o mai duc? Despre buzele care se dezbraca in soapte prost formulate si urechi cu usile inchise? Nimic nou de spus,defapt... Asa a fost, asa am fost, si deci asa stau lucrurile poate ca din totdeauna, si as fi jalnica sa spun ca abea astazi mi-am dat seama de asta. Nu. Sunt lucruri pe care le constientizez si pe care seara le imbratisez cu drag. Imi imbratisez inima,ochii si gandurile afumate. Imi imbratisez singuratatea si deobicei o sarut pe gene si ii mangai fruntea incarcata de amintiri.

Spuneam, deci, ca lucrurile astea nu s-au schimbat niciodata, nici n-au aparut brusc si de nicaieri. Sunt doar perioade in care dobandesc o alta intensitate, momente in care eu ma uit, picand vulnerabila in bratele propriilor emotii. As vrea poate sa-mi citesc pe trup miscarile pe care urmeaza sa le fac, sa le inteleg si sa ma bucur de ele. As vrea poate ca inima sa bata regulat tot timpul, iar nu sa se infase uneori intr-o fericire zbuciumatoare.

As vrea poate ca visele sa ramana vise. As vrea poata sa stiu ca sunt imuna in ce presupune indragostitul, ca sa fiu sau nu pregatita in fata delirului pe care-l presupune. As vrea poate sa inteleg ce dracului se intampla defapt. Fara ocolisuri, fara priviri fugitive, fara limbi incurcate.

Si poate ca nu vreau si m-am saturat de felul in care reactioneaza fiecare, fie ei X,Y ori Z. Poate ca vreau sa-mi surprind propia reactie. Poate ca am nevoie sa-mi acord mai mult timp si atentie. Si poate ca ultimele zile or sa-mi explice macar pe scurt relatia actuala in care ma aflu eu cu...mine, sa-i zicem. Sa cunosc si eu demonul ce-mi strange inima si stomacul si ce-mi aluneca pe toata pielea cu rasuflari reci. Demonul ce-l port in mine de cateva luni si-mi mananca noptile. Demonul pe care-l simt...si care ma face pe mine sa simt. Demonul ce-mi saruta sentimentele.
Pana mea....demonul care ma face sa vorbesc asa si intr-un alt milion de feluri.

Toata treaba asta, stii tu, ma schimba. Si mi-ar fi greu sa spun in ce mod. Dar frate, ma incapatanez intr-una pentru ca nu vreau sa-mi fie rapita increderea. Pentru ca stii ca o ofer cu greu, si in situatia asta ar castiga prea usor. Si incerc totusi sa ma impotrivesc, exact ca o fraiera. Dar tu nu stii de ce, ma. Nu stii ca eu ma lupt si ma zbat caci daca o sa-mi fure increderea, o sa ma fure apoi bucatica cu bucatica, pana ce toata am sa-i apartin. Si regulile astea, tipul asta de joc... ultima data m-au cam distrus. Iti amintesti doar. Si eu... eu ce sa mai fac? Sa joc de mana cu destinul sau cu orgoliul? Caci timp,lacrimi sau inimi eu nu mai vand.

--
don't kill what's left of being Me, will ya' ?

Sketch

Miez de zi. Ceasul de pe noptiera arata cu cifre rosii,pasive, undeva la ora 1:30 PM. Liniste acuta ce se intrepatrundea cu intunericul somnoros din dormitor. Jaluzele tipice, albe, prafuite, invelite de o draperie subtire, rapuse pana la urma de fascicule de lumina ce dadeau camerei culoarea pozelor vechi. Aer inchis si greu, cu aroma emotiilor si cea de cafea. Un radio vechi, de undeva din colt,de pe parchet, intona surd si teribil de incet melodii vechi. Nimeni nu le asculta oricum.

Suspine. O pereche de rasuflari umpleau camera. Pernele toate sunt aruncate prin dormitor. Patura doarme pe scaun. Ei doi stau innodati intr-un cearceaf vechi.Chitara ii priveste muta. El cu privirea in tavan,fumand; ea cu capul pe pieptul lui, imbratisandu-i gatul. Nu si-au vorbit deloc. Fumul amar o ucide. Pierde o lacrima. Nu conteaza. Ramane indiferenta...pentru ca trebuie. Dar nu o sterge. Se ridica si-l priveste, iar linistea lui o distruge. O distruge pentru ca tacerea lui inlocuieste povestile si rasetele de dinainte.

-Tu... ma iubesti,este?
Isi dezveleste ochii de perdeaua de suvite negre. El stie ca ochii ei nu pot sa minta, iar ea vrea ca el sa o creada. Vrea ca ea insasi sa se creada.
-Nu. Suntem prieteni cu beneficii si atat. Doar ca din prietenia noastra au ramas doar benificiile.
-Aiurezi.
Il saruta,ii musca buza cum obisnuieste de fiecare data. Si ii zambeste cu ochi de portelan.
-Ia-ti chitara si pleaca.

Primavara incepe cu...

Nu! Nu cu tine,nici cu mine, iar un "noi" nu as gasi nici macar de Martisor. Primavara incepe cu dezamagiri, cu decadere psihica din multe puncte de vedere, cu zapada si ger. Nici macar nu am mai gasit ghiocei,ffs. Cosarul meu nu a vrut astazi sa-mi aduca noroc. Poate data viitoare...!Poate?

Dezamagire am zis... Teribil acompaniata de stari si sentimente demente, de o abureala mintala si ameteli.

Confuzie, delasare, spaima, singuratate, atractie, vinovatie, un soi dulce-acrisor de 'gelozie' (nu stiu daca o pot numi asa, dar n-am la indemana niciun al cuvant), ganduri- gandurile mele verbalizate de catre altii.
Frig. Dorinta prinsa intr-o cochilie solida. Curiozitate.
Si mai mult decat atat, neisguranta si necunostinta de sine.

As vrea poate ca sa nu-mi mai fie teama si sa nu mai am constiinta atat de deschisa, de sensibila, putand observa si simti fiecare gest cat de maruntel. Si asa sa incep sa joc dupa cum este piesa, sa devin actor, nu regizor. In completare poate-* sa devin un actor prost, nu sa raman un regizor grozav de incurcat in propia-i visare. Superb.

Ma domina insomniile, poftele atat de vicioase, candva rapuse. Si stand asa noptile cu o vapaie fragila de lumina albastruie, sa ma privesc incercanandu-ma in oglinda. Sa ma privesc si sa nu ma observ. Sa fiu invinsa de ochii tulburi, in care se pot citi atatea pe care nu am vrut sa le stiu pana acum. Nici acum nu imi sunt clare, de ce sa mint. Vocea ochilor mei este ceva mai ragusita ca ultima oara si oboseste de fiece data cand ajunge la punctul culminant. Si totusi, am timp sa fiu surprinsa. Amagita. Cu masca usor crapata intr-un colt, gata-gata sa se sfarame. Dar nu voi permite oricum. Orgoliul are sa repare asta. Si melodiile alea care se aud prea prost in casca ce-mi tot aluneca si se pierde de-a lungul gatului. Mda.

--

Si deci, e primavara. Aiurea.

Stii ce? Las-o dracului.
Cand or inflorii copacii, voi inflorii si eu cu ei.

Scorpions-Still Loving You

Asculta mai multe audio diverse

(asta fiindca eu ies din tipar, si starea mea nu este derivata din melodia celor de la Holograf, cum ar fi la majoritatea,
ci de asta)