vineri, 16 mai 2014

Introspectie

-Mai tii minte ca nu voiai sa iesi cu el la inceput? Si acum...

Da, imi amintesc, si acum, ceva luni mai tarziu, imi aduc de asemenea aminte cat de plictisita am fost la inceputul serii si cat de arogant imi parea si cat ma enervasem pe G. pentru ca din cauza ei am fost acolo. Asta pana in momentul in care in loc sa ma lase acasa intr-un gest de gluma a blocat usile si a condus mai departe, reusind ulterior sa ma faca sa rad. Si stii cum se spune, ca daca faci o fata sa rada, o poti face sa se indragosteasca de tine? Ei bine, nu stiu daca cu o glumita spusa la momentul oportun ii furi inima din piept, dar cu siguranta ii captezi atentia.

Iti multumesc inca o data ca nu m-ai lasat sa cobor. 
Ti-am mai spus, nu stiu ce ar fi fost mai trist: faptul ca toata nebunia asta nu ar mai fi avut loc niciodata, sau faptul ca nu as fi stiut niciodata ce as fi pierdut.

Nu am nevoie de cineva care sa culeaga stele sa mi le puna in par atata timp cat ochii lui sclipesc fie si cand ma ciufuleste in gluma. Am trecut, zic eu, de etapa in care sa ma incred in astfel de clisee si am pastrat numai copilariile care ma fac fericita chiar si cu picioarele pe pamant. Nu cred in povesti fara sfarsit, dar sunt incantata de fiecare zi cu tine care o prelungeste pe a noastra. Chiar si de acelea in care vreunul dintre noi il enerva sau supara pe celalalt. La urma urmei, numai prin asta pot sa constientizez ca tu si eu venim la pachet, ca la prima cearta nimeni nu isi ia jucarile si pleaca bosumflat, ca ne-am legat destul de strans unul de altul... si ca niciunul nu prea e dispus sa umble la nod.

Imi place ca nu ma priveste ca pe o bucata de carne cu picioare lungi si ochi frumosi, si pot astfel sa renunt linistita in prezenta lui la tocuri si machiaj, sa fiu pur si simplu eu cu alea cateva bune si multele rele ale mele, ca tot imi va spune ca sunt frumoasa. 

Si ca va stii cum sa procedeze cu toanele mele insipide. Si cum, cand si cat sa imi spuna si sa imi arate ca ma iubeste; nu foarte des, pentru ca m-as plictisi de cineva vesnic mieros (si in plus, personal, abuzul de dulcegareala, inimioare si trandafirici mi se pare ca emasculinizeaza un barbat) , nici prea rar, pentru ca la urma urmei sunt fata si am nevoie de atentie si afectiune mai mult decat mi-ar placea sa recunosc, nu prea mult in public, nici prea putin in particular. Iar el, cred eu, intuieste toate aceste lucruri desi am venit fara niciun manual cu instructiuni. 

Ma cunoaste si il cunosc. Poate ca nu stie niciunul prea bine prin ce a trecut fiecare inainte, asta probabil pentru ca nu ar face nicio diferenta. Stiu ce trebuie a fi stiut, si imi convine asa. Cum e el in circumstantele X, cum vorbeste in cazul Y, ce sa-i spun in situatia Z.

Si... nu stiu daca m-ar crede cand i-as spune ca, citind postari vechi, am fost placut surprinsa sa aflu ca tot ce cauta visatoarea de mine intr-un om, statea ascuns in el. Si ca voi continua sa il iubesc pentru asta...indiferent cat de cheesy m-ar face acest lucru.


 
 

joi, 9 ianuarie 2014

Shelter

Stii... numai tu puteai sa faci o egoista ca mine sa iubeasca intr-un mod atat de sincer, pe deplin, poate intr-atat cat se iubeste pe sine. Si pentru cineva ca mine, crede-ma, este poate cel mai de pret lucru pe care pot sa ti-l ofer. Nu las loc de orgolii. Am defecte o mie, dar orgoliul? Nu s-a numarat niciodata printre ele. Pentru ca eu, eu sunt slaba, uita-te la mine! Cedez repede, intotdeauna am facut-o, si intotdeauna o voi face, chit ca mi-o iau in bot, si mi-am luat-o adesea. Dar asta sunt eu. Poti sa ma frangi, sa-mi faci inima fasii-fasiute. Si fiecare dintr-acestea va contiua sa te iubeasca si sa te caute in jur, cu ochi flamanzi. Pentru ca tu esti tot ce mi-am dorit si nu stiam cum sa cer. Esti tot ceea ce stiam ca vreau, si ceva in plus. Tu esti tot. Cu tine sunt 'acasa' oriunde pe Pamant si cred-ma, iubitule, nu as parasi casa asta pentru nimic. Pot sa vina toate ploile si cel mai al dracu' vant; daca sunt in bratele tale, sunt la adapost.


Si nu as putea decat sa iti multumesc pentru persoana care m-ai determinat sa ajung. Si pentru ca mereu crezi in cine sunt si ce fac si ce pot mai mult decat mine insumi.

Cateodata ma sperie un pic gandul asta… Ca poate, doar poate, nu voi mai avea ce alt lucru insemnat sa iti ofer. Deja ma ai pe mine, toata. Probabil doar timp, atat cat vei fi dispus sa primesti. 
Oricum, fie ea si teama, se duce atunci cand ma saruti pe frunte si stiu ca sunt micuta ta.


Sa-ti spun drept... Niciodata nu am crezut ca pot diminetile sa fie atat de frumoase pana cand nu m-am trezit in dreapta ta. Mai vreau dimineti frumoase.

I know that I'm a drama queen. But this queen is begging on her knees, 
with her crown fallen aside.




miercuri, 16 octombrie 2013

Putin mai mult

Daca mi s-ar cere sa scriu despre tine, iubitule, le-as spune ca nu am indemanarea necesara. Tu, care nu imi dai niciodata putin, nu te rezumi la fragmente si imi oferi tot, cat ai, atat poti, fara sa fie macar nevoie sa iti cer. Nu umblii cu jumatati de masura, nici macar in fata strainilor de care nu te leaga niciun fel de obligatie, caci nu iti sta in caracter. Care stii si nu imi vorbesti despre putin, ci ma inveti orice cunosti si tu. Uneori, exact ca unui copil ajuns la varsta intrebarilor, unde fiecarui "de ce?" ii mai urmeaza un altul, si un altul, si un altul. Dar ai rabdarea necesara sa ma faci sa inteleg. Si care, de altfel, nu stii putin despre mine, si eviti in pofida acestui lucru sa ma judeci. Ma cunosti si stii prea bine ca nu sunt nici pe departe fata croita din matase si satin, din lapte si miere,dar cea care a gresit si mai greseste. Dar tu esti dispus sa o indragesti cu toate defectele ei.Care nu ma alinti putin, ci ma suporti cu toate pornirile uneori absurd de copilaresti si tragi pe dreapta pana imi descrucisez mainile iti spun ce-mi tine mintea ocupata.

Care nu ai strabatut putini kilometrii pana sa te am inapoi in brate si sa refuz sa te mai vad plecat o a doua oara. Care nu promiti putin si care, fara nicio abatere, te tii de cuvant de fiecare data, de la clatite, la inca o ora de stat in plus, pana la a avea deplina grija de mine. Tu, care nu iubesti putin, ci cu toata fiinta, si lasi sa se vada si sa se simta asta in cele mai marunte gesturi si cuvinte.

Cum as putea eu, vreodata, sa te rezum intr-un numar limitat de cuvinte, cand tu insuti mi-ai aratat ca pentru noi, nu exista limite ? Timpul este atat de relativ si generos cu noi doi, chiar si atunci cand nu pare a fi.

Caci de tine am invatat sa ma indragostesc atat de usor si de natural cum vedeam in filmele acelea siropoase foc pe care le dispretuiam pentru ca ma amageau, si mi-ai dat libertatea sa te iubesc exact asa cum vreau si cum pot, insa nu cum stiam. Pentru ca, aparent, inainte de tine, nu prea stiam. Fara restrictii si reguli insiruite intr-un contrat, ci instinctual, fara sa ma tem, fara sa ma simt penibil sau sa imi fie rusine.

Si te iubeste si copilul din mine, si femeia; si tipa matura, si cea rasfatata; si iubita rezonabila, si cea comic de geloasa. Eu, eu! Toata,te iubesc pe tine, tot! Exact pentru cine esti si pentru ce porti in sufletul tau, pentru ca, sincer, aparentele nu prea m-au frapat si o stii prea bine. Insa tu? Dragul meu, tu esti extraordinar.

Iar cel mai extraordinar mi se pare faptul ca esti al meu. Iar eu, cu desavarsire a ta.



miercuri, 10 octombrie 2012

Transformari


Este atat de urat sa realizez ca persoana pe care ai iubit-o, de care te indragostisei aproape irevocabil si neconditionat nu mai exista. S-a pierdut cu timpul si, usor usor, fiecare bucatica din ea care te facea vulnerabil este de negasit.

Nu-i mai vorbisem o vreme, dar a fost nevoie de un singur episod ca sa imi trag concluziile. S-a schimbat enorm, si s-a schimbat in rau. Nu nu a fost el nicicand persoana aia fara de pete, dar parca totusi nu era atat de murdar. Nu stiu daca asa a fost din totdeauna si am inchis eu prea usor ochii. Greseli au fost multe, dar totusi vedeam ceva frumos in el, ceva minunat care ajungea catoedata sa-mi controleze trupul si mintea; sa ma umple de fluturasi si valuri de fericire. Au fost multe lucruri pe care le plasam in fata defectelor lui, lucruri pentru care l-am considerat, si inca il consider special. Lucruri pe care acum nu le mai regasesc in el. Nu mai seamana deloc cu omul de care m-am indragostit. Vocea a ramas aceeasi, dar transmite alte mesaje.

Mi-a trecut de el de tot. L-am iubit candva, iar acum nici macar nu mai tin la el, si nu cred sa mai pot vreodata. Sunt fericita ca m-am rupt de el, pentru ca de suferit, eu sufeream. Este insa pacat ca pentru asta a trebuit sa vad cat de mult s-a degradat. Si nu pot sa spun ca nu imi pare rau.

Am fost nesimtita si aroganta cu tine, dar pe buna dreptate, si nu am nici o urma de regret. Oamenii chiar nu se schimba, sau cel putin, nu in bine. Devin din ce in ce mai rau, iar daca e sa "se schimbe in bine", ajung numai la starea lor initiala. Te rog frumos, macar pana acolo sa reajungi.

Drumurile noastre s-au separat definitiv, dar fii destept si asculta-ma cand iti spun sa ai grija de tine. Eu nu mai pot. Nu mai vreau.

sâmbătă, 11 august 2012

Despre tine

Nu sunt multe lucruri care sa ma scoata din sarite imediat, dar totusi sunt cateva. Sa ma critice cineva inainte de a-mi termina de expus o parere, sa imi aud vorbe de aiurea de la persoane care sunt absolut pe dinafara... Sa fiu copiata, asa pe fata.

Domnisoara pe care urmeaza sa v-o prezint imi copiaza de ceva vreme blogul. Desigur, nu cap-coada, ci cu pasaje, cu 2-3 cuvinte care sa "faca diferenta". Limbajul, ideile, aspectul (imagini, muzica), si repet, efectiv bucati sanatoase din postari le-am regasit pe blogul respectivei. Cei care ma citesc probabil vor recunoaste asemanarile, cine nu...

http://autopsiedeganduri.blogspot.ro/2012/06/epilog.html si http://dizzete.blogspot.ro/2012/06/siuite-cum-sta-treaba.html

Asta ca un exemplu, pentru ca da, scena de mai sus se regaseste in mai multe postari.

Am nevoie de ajutorul vostru pentru a remedia aceasta situatie. Am incercat sa dau raport la blogger, insa se pare ca nu s-a rezolvat inca nimic. Asta dupa ce am incercat sa port  discutie cu domnisoara in urma cu cateva luni bune, in care sa-i explic ca nu este nici frumos, nici etic ceea ce face, rugand-o deci sa stearga postarile in care blogul meu era plagiat. M-am ales cu o promisiune si cu... atat.

Va rog frumos, daca ati trecut printr-o situatie similara si ati scos-o la capat sau  aveti vreo idee despre cum as putea sa termin tot acest circ, lasati un coment la aceasta postare (sau puteti gasi adresa mea de email pe profilul blogului). Se pare ca prin contact direct cu persoana in cauza nu am rezolvat absolut nimic, ba chiar m-am enervat si mai tare acum, cand dupa atatea luni observ ca respectiva si-a batut efectiv joc de ce am discutat cu ea, de cererile mele zic eu rezonabile si bine intemeiate,dar mai ales, de mine si 'munca' mea. La urma urmei, eu nu stropesc cu cuvinte in stanga si in dreapta, de dragul de a avea un blog. In randurile astea se ascund amintirile mele cu cel mai puternic impact asupra mea, lucruri si persoane care m-au schimbat. Eu pe randurile astea am plans, acestea sunt sentimentele mele, ce am trait, ce am iubit, promisiuni, dezamagiri si urlete, intre randurile astea ma ascund eu! De ce sa imi furi asta? Consider ca este inadmisibil si rusinos ceea ce faci!

Asadar,am ajuns la limita rabdarii si repet, am nevoie de un ajutor, pe care il cer numai in situatii limita!
Va multumesc anticipat!

Pentru 'Dizette': Multumesc ca apreciezi ceea ce fac, insa nu acesta este modul prin care sa o arati.

marți, 31 iulie 2012

Leapsa.

1. Postează imaginea Liebster Blog Award.

2. Spune 11 lucruri despre tine.
3. Răspunde la intrebările adresate de cel care te-a nominalizat și formulează  un set nou de 11 întrebări pentru cei pe care îi nominalizezi.
4 .Nominalizează 11 persoane ( + link) care să realizeze acest tag.
5. Mergi pe pagina lor si anunță-i!
6. Nu da tagul inapoi!


Eu:
1.Vorbesc mult.
2.Ma atasez usor de oameni si renunt cu greu la ei.
3.Imi place adrenalina.
4.Intotdeauna ascult mzica cat timp stau in dus (adica intre 30 de min si o ora jumate)
5.Rad cu "hihi"
6.Ascult orice gen de muzica.
7.Nu suport porumbul fiert/copt.
8.Mi-ar fi placut sa fiu baiat.
9.Am inselat (chiara daca nu si fizic).
10.Nu am iesit niciodata din tara.
11.Imi place sa joc poker.

Laura  intreabaaaaa:
1.Ce te face fericit/a?
Nu cred sa existe un "ceva" anume. Sunt momente micute care-mi dau fluturasi, care ma fac sa zambesc si-mi anesteziaza orice alte ganduri si nevoi pentru o vreme.
2.Cel mai frumos lucru care ti s-a intamplat pana acum?
Am reusit sa iubesc.
3.Unde ai merge o vara intreaga?
Bora Bora.
4.Ce reprezinta dragostea pentru tine?
Depinde cu cine o imparti. Dragostea poate fi atat gluma, joaca, ambitie, dorinta... Dar daca ar fi sa aleg, dragostea inseamna defapt incredere.
5.Cum arata o dupa-amiaza de toamna pentru tine?
Eu si prietena mea ca mai buna in parc, vorbind despre tot felul de prostii, pana cand una decide sa scoata dintre frunze un secret, o problema or something.
6.De ce nu te saturi?
De glumele cu prietenii mei. Nesimtite, perverse, arogante, sunt ale noastre.
7.La cine/ce nu poti renunta?
La prietenii apropiati.
8.Ce urasti la orasul in care locuiesti?
Autobuzele pline.
9.Cine te cunoaste cel mai bine?
Sincer? Desi nu prea stau sa-i povestesc si habar n-are prin ce trec si chestii de genul... Mama.
10.Cine are cea mai mare influenta asupra ta?
El.
11.Ce te face sa plangi?
Amintiri- din acelea care sugereaza esecul(sentimental,scolar, etc).  Daca mi se rup aripile si cad, rareori simt impactul in momentul cazaturii. Durerea se acumuleaza, se conserva in mine, iar in 2 zile, 2 saptamani, 2 luni ‘ma pune la punct’.

Siiii intebarile mele...

1.Care este primul lucru/prima persoana la care te gandesti dimineata?
2.Care anotimp consideri ca se potriveste personalitatii tale?
3.Cine si-a pus amprenta pe tine?
4.Ce ai prefera: sa minti/inseli si sa se afle sau sa fii mintita/inselata si sa nu ai habar?
5.De ce ti-a fost ultima oara frica?
6.Ce te atrage prima oara la un baiat?
7.La ce film te-ai uita de cel putin 5 ori?
8. 3 dorinte?
9.In cine/ce ti-ar placea sa te reincarnezi?
10. O melodie de care nu te plictisesti?
11. Ce ti-ar placea sa schimbi la tine?

Leapsa merge mai departe la : 

Valii ,
Maia ,
 Sab ,
Bibi ,
  
si oricare vrea sa o mai ia. This is it :D





 

sâmbătă, 21 iulie 2012

Pauza


Azi imi este dor de tine.

Mi-e dor sa ma suni, sa ma cauti, sa te enervezi degeaba. Mi-e dor sa ma trezesc de nicaieri cu mesaje cu 'te iubesc'. Mi-e dor sa-mi spui povesti cand sunt prea obosita ca sa adorm. Mi-e dor sa ma cert cu tine cu orele, cateodata poate cu zilele; mi-e dor sa ma impaci. Mi-e dor sa-mi umplu noptile cu tine, cu glumele, certurile; cu vocea ta frumoasa de adormit. Mi-e dor sa fi dulce, ipocrit, mincinos, arogant, alintat, sincer, sa fi in toate felurile in care te-am cunoscut.Mi-e dor sa ma rog de tine sa nu imi mai canti. Mi-e dor sa te am langa mine. Mi-e dor de promisiunile tale pompoase si de cum le rupeai si cum, dupa, vroiai sa ma faci sa uit strangandu-ma in brate. Mi-e dor sa te stiu acolo de fiecare data cand mi se intampla ceva amuzant sau cand dau de dracu. Mi-e dor de ambitiile tale prostesti si de entuziasmul tau. Mi-e dor sa fiu siropoasa din vina ta, si rupta de realitate, si sa prind aripi, si sa nu ma doara nimic.
Mi-e dor de tot.
Si am niste tripuri super creepy, asa, si nici nu pot sa ma oftic ca te-am cunoscut! Mi-ai facut mult mai mult rau decat bine, dar 'binele' ala, atat cat a fost, parca sterge tot raul. Problema mea este ca inca te caut in fiecare tip... Si nu esti de gasit.

Azi imi este dor de tine... Maine sa uiti.