marți, 4 octombrie 2011

but sometimes it hurt instead


Uneori parca doresc sa ma imbolnavesc de dor, dar ma pun la pamant deja toate obsesiile si luptele de contrast din mine. Cunosc si traiesc cu certitudine anumite lucruri, iar asta imi aduce atat de multe incertitudini. Sunt, din pacate, o fiinta rationala si, tot din pacate, ma folosesc de acest lucru de fiecare data. Incerc sa-mi fac lucrurile sa fie usoare; bineinteles ca ma incurc mai mult. Putea sa fie atat de simplu! Da da, doar daca m-as fi ocupat de toate cum trebuie de la inceput. Acum ce? Raman cu drumuri drepte in fata, printre coclauri ingalbenite, si batai de inima de egaleaza volumul din casti. Iar asta, n-ai decat sa razi, dar mi-a innodat pana la urma sufletul. Sincronul vizional-auditiv mi-a spart sticla dimprejurul inimii. Tot ce am avut ambitia sa cred, s-a dus dracu. Si cui, ce sa spun? Mi-ar fi si rusine, serios. Nici n-as avea ce sa zic.

-Alo? Daaaa, sunt o fraiera! Am ajuns rau de tot, si nici nu stiu cum am reusit si de data asta. Da, stiu, cand am plecat radeam dar eh, am ajuns in dormitor si mi-am reamintit cum stau lucrurile defapt. Apropo, hai si cu mine sa-mi iau un kebap, ca maica-mea iar a facut supa de pui si stii ca nu-mi place.

Jeeeeez, cat pot sa ma consum. Am starea aia 'de ploaie', stii, cand mi se amplifica emotiile si devin sensibila.Da, exact ca o proasta. Dintre voi toti, 5% ma cunoasteti si cu starea asta. Si? Si multumesc, si iarta-ma, iertati-ma ca nu mai spun nimic! Vreau atat de mult sa ma schimb, nu doar sa ma prefac. Dar nu stiu cum, in ce. Nici nu stiu ce sunt. Nici ce inseamna toate, nici nimic!!
Frate, si nu vreau acum sa ma scufund intr-o cada plina cu metafore, sau sa ma mangaiati cu voci ce se traduc prin mila. Naiva nu mai sunt, am crescut, chiar daca acum as fi preferat sa mai fiu putin copil, nu sa ma maturizez asa brutal si prematur din cauza a ce s-a intamplat de un an incoace (cel putin,adica). Stiu ca fericirea asa, cum e ea defapt, omul nu o poate culege. Mereu o sa existe un gol de nemultumire. Nu suntem inchisi intr-o bula atemporara in care sa fim liberi sa fim fericiti. Noi nu stim sa fim fericiti. Ii dam cu piciorul si dupa plangem ca niste cretini. ma rog.

Dar vreau sa fiu aproape fericita... Pot?


Adele - Someone Like You

Asculta mai multe audio blues

Un comentariu:

Poze nunta Antonia spunea...

felicitari, in primul rand pentru blog,
iar in al doilea rand pentru minunatele postari. chiar m-a impresionat articolul.succes in continuare