nici macar eu nu cred in mine, cum pot altii ?*
Adormisem. Adormisem respirand aerul bolnav, inchizandu-mi mintea, inclestandu-ma intr-o nesiguranta de sine murdara. Dormisem prea mult invelita in dezamagire si naivitate, avand vise credule si imposibil de simple. Dar le priveam tot ca vise... lucrurile alea marunte, nu le putea percepe ca fiind realizabile, nu le puteam proiecta cu mintea, chiar daca inima le simtea ca fiind reale.
Dar m-am trezit. Si am tresarit din somn, si respiratia-mi era grea si spinearea-mi era traversata de valuri reci. Ce ipocrita!!! Atat de ipocrita, atata timp! Si pentru ce?
O falsa, astfel incat purtand o masca pentru a le citi pe a le celorlalti, aceasta mi-a intrat pe sub piele. Iar eu nici macar nu am sesizat. Am vrut sa ma joc cu mintea lor, si intr-un fel poate ca-mi reusea. Dar cu a mea ma jucam mai mult. Si .. Tadaa. Am pierdut. M-am pierdut!
Ce am cautat atata? Si pentru ce? Pentru ca imi pasa, pentru ca ma intereseaza? A, bun. Dar se rezolva si cu cartile pe fata.
Dar asta nu m-a dernajat. Sa fiu restrictiva este chiar ok, pentru ca n-am sa ma vand.Pentru ca acum nimeni nu se vinde, dar toate sufletele se cumpara. And I'm not that naive. Dar sa-mi restrictionez mie anumite lucruri? Well, that's a problem.
Muuult timp mi-am sectionat fericirea si tot ce vroiam si eram in stare sa obtin pentru ca m-am lasat de treaba. Pentru ca i-am impus,inconstient, subconstientului faptul ca sunt slaba. Complexata. Stangace si nedemna. Incapabila. Frate, stai asa... eu pot! Chiar pot!! Si fii pe faza, caci din spatele mastii am sa ies eu zambind si o sa va surprind pe fiecare in parte. Can't belive it? Don't care. Da-mi doar putin timp, sa ma reacomodez cu aerul asta. Cu senzatia asta de bine. Am sa scap de bagajul de pareri prost formate pe care le-am avut despre mine, sau pe care le-am imprumutat. I'm gonna be just fine. Now I'm back.
Si acum, nu-mi mai doresc decat sa nu uit sa-mi pastrez starea asta, acest oarecare echilibru pe care l-am constatat de-abea, de-abea. Pentru ca ador cand simt ca eu insumi nu-mi incap doar in propiul trup. Am nevoie de mai mult, am nevoie de spatiu si timp ca sa-mi ajunga sentimentele astea. Si am facut primul pas. Si dupa el o sa mai urmeze altul, si apoi altul, pana cand o sa invat sa ma iubesc super super mult, cu riscul de a parea narcisista. Ete fleosc.
Just give me time to put this in some kind of order. Than I'll be able to show you this thing.
*dar stai asa... pot! pentru ca mi-am amintit ca sunt speciala.
stiu ca sunt speciala,
stiu pentru ce sunt speciala.
and that's all that matters right now.
--
Dar m-am trezit. Si am tresarit din somn, si respiratia-mi era grea si spinearea-mi era traversata de valuri reci. Ce ipocrita!!! Atat de ipocrita, atata timp! Si pentru ce?
O falsa, astfel incat purtand o masca pentru a le citi pe a le celorlalti, aceasta mi-a intrat pe sub piele. Iar eu nici macar nu am sesizat. Am vrut sa ma joc cu mintea lor, si intr-un fel poate ca-mi reusea. Dar cu a mea ma jucam mai mult. Si .. Tadaa. Am pierdut. M-am pierdut!
Ce am cautat atata? Si pentru ce? Pentru ca imi pasa, pentru ca ma intereseaza? A, bun. Dar se rezolva si cu cartile pe fata.
Dar asta nu m-a dernajat. Sa fiu restrictiva este chiar ok, pentru ca n-am sa ma vand.Pentru ca acum nimeni nu se vinde, dar toate sufletele se cumpara. And I'm not that naive. Dar sa-mi restrictionez mie anumite lucruri? Well, that's a problem.
Muuult timp mi-am sectionat fericirea si tot ce vroiam si eram in stare sa obtin pentru ca m-am lasat de treaba. Pentru ca i-am impus,inconstient, subconstientului faptul ca sunt slaba. Complexata. Stangace si nedemna. Incapabila. Frate, stai asa... eu pot! Chiar pot!! Si fii pe faza, caci din spatele mastii am sa ies eu zambind si o sa va surprind pe fiecare in parte. Can't belive it? Don't care. Da-mi doar putin timp, sa ma reacomodez cu aerul asta. Cu senzatia asta de bine. Am sa scap de bagajul de pareri prost formate pe care le-am avut despre mine, sau pe care le-am imprumutat. I'm gonna be just fine. Now I'm back.
Si acum, nu-mi mai doresc decat sa nu uit sa-mi pastrez starea asta, acest oarecare echilibru pe care l-am constatat de-abea, de-abea. Pentru ca ador cand simt ca eu insumi nu-mi incap doar in propiul trup. Am nevoie de mai mult, am nevoie de spatiu si timp ca sa-mi ajunga sentimentele astea. Si am facut primul pas. Si dupa el o sa mai urmeze altul, si apoi altul, pana cand o sa invat sa ma iubesc super super mult, cu riscul de a parea narcisista. Ete fleosc.
Just give me time to put this in some kind of order. Than I'll be able to show you this thing.
*dar stai asa... pot! pentru ca mi-am amintit ca sunt speciala.
stiu ca sunt speciala,
stiu pentru ce sunt speciala.
and that's all that matters right now.
--
thanks for being my alarm clock.
