(...........)
Cat despre starea mea de spirit? Despre sentimente si viata pe care o mai duc? Despre buzele care se dezbraca in soapte prost formulate si urechi cu usile inchise? Nimic nou de spus,defapt... Asa a fost, asa am fost, si deci asa stau lucrurile poate ca din totdeauna, si as fi jalnica sa spun ca abea astazi mi-am dat seama de asta. Nu. Sunt lucruri pe care le constientizez si pe care seara le imbratisez cu drag. Imi imbratisez inima,ochii si gandurile afumate. Imi imbratisez singuratatea si deobicei o sarut pe gene si ii mangai fruntea incarcata de amintiri.
Spuneam, deci, ca lucrurile astea nu s-au schimbat niciodata, nici n-au aparut brusc si de nicaieri. Sunt doar perioade in care dobandesc o alta intensitate, momente in care eu ma uit, picand vulnerabila in bratele propriilor emotii. As vrea poate sa-mi citesc pe trup miscarile pe care urmeaza sa le fac, sa le inteleg si sa ma bucur de ele. As vrea poate ca inima sa bata regulat tot timpul, iar nu sa se infase uneori intr-o fericire zbuciumatoare.
As vrea poate ca visele sa ramana vise. As vrea poata sa stiu ca sunt imuna in ce presupune indragostitul, ca sa fiu sau nu pregatita in fata delirului pe care-l presupune. As vrea poate sa inteleg ce dracului se intampla defapt. Fara ocolisuri, fara priviri fugitive, fara limbi incurcate.
Si poate ca nu vreau si m-am saturat de felul in care reactioneaza fiecare, fie ei X,Y ori Z. Poate ca vreau sa-mi surprind propia reactie. Poate ca am nevoie sa-mi acord mai mult timp si atentie. Si poate ca ultimele zile or sa-mi explice macar pe scurt relatia actuala in care ma aflu eu cu...mine, sa-i zicem. Sa cunosc si eu demonul ce-mi strange inima si stomacul si ce-mi aluneca pe toata pielea cu rasuflari reci. Demonul ce-l port in mine de cateva luni si-mi mananca noptile. Demonul pe care-l simt...si care ma face pe mine sa simt. Demonul ce-mi saruta sentimentele.
Pana mea....demonul care ma face sa vorbesc asa si intr-un alt milion de feluri.
Toata treaba asta, stii tu, ma schimba. Si mi-ar fi greu sa spun in ce mod. Dar frate, ma incapatanez intr-una pentru ca nu vreau sa-mi fie rapita increderea. Pentru ca stii ca o ofer cu greu, si in situatia asta ar castiga prea usor. Si incerc totusi sa ma impotrivesc, exact ca o fraiera. Dar tu nu stii de ce, ma. Nu stii ca eu ma lupt si ma zbat caci daca o sa-mi fure increderea, o sa ma fure apoi bucatica cu bucatica, pana ce toata am sa-i apartin. Si regulile astea, tipul asta de joc... ultima data m-au cam distrus. Iti amintesti doar. Si eu... eu ce sa mai fac? Sa joc de mana cu destinul sau cu orgoliul? Caci timp,lacrimi sau inimi eu nu mai vand.
--
don't kill what's left of being Me, will ya' ?
Spuneam, deci, ca lucrurile astea nu s-au schimbat niciodata, nici n-au aparut brusc si de nicaieri. Sunt doar perioade in care dobandesc o alta intensitate, momente in care eu ma uit, picand vulnerabila in bratele propriilor emotii. As vrea poate sa-mi citesc pe trup miscarile pe care urmeaza sa le fac, sa le inteleg si sa ma bucur de ele. As vrea poate ca inima sa bata regulat tot timpul, iar nu sa se infase uneori intr-o fericire zbuciumatoare.
As vrea poate ca visele sa ramana vise. As vrea poata sa stiu ca sunt imuna in ce presupune indragostitul, ca sa fiu sau nu pregatita in fata delirului pe care-l presupune. As vrea poate sa inteleg ce dracului se intampla defapt. Fara ocolisuri, fara priviri fugitive, fara limbi incurcate.
Si poate ca nu vreau si m-am saturat de felul in care reactioneaza fiecare, fie ei X,Y ori Z. Poate ca vreau sa-mi surprind propia reactie. Poate ca am nevoie sa-mi acord mai mult timp si atentie. Si poate ca ultimele zile or sa-mi explice macar pe scurt relatia actuala in care ma aflu eu cu...mine, sa-i zicem. Sa cunosc si eu demonul ce-mi strange inima si stomacul si ce-mi aluneca pe toata pielea cu rasuflari reci. Demonul ce-l port in mine de cateva luni si-mi mananca noptile. Demonul pe care-l simt...si care ma face pe mine sa simt. Demonul ce-mi saruta sentimentele.
Pana mea....demonul care ma face sa vorbesc asa si intr-un alt milion de feluri.
Toata treaba asta, stii tu, ma schimba. Si mi-ar fi greu sa spun in ce mod. Dar frate, ma incapatanez intr-una pentru ca nu vreau sa-mi fie rapita increderea. Pentru ca stii ca o ofer cu greu, si in situatia asta ar castiga prea usor. Si incerc totusi sa ma impotrivesc, exact ca o fraiera. Dar tu nu stii de ce, ma. Nu stii ca eu ma lupt si ma zbat caci daca o sa-mi fure increderea, o sa ma fure apoi bucatica cu bucatica, pana ce toata am sa-i apartin. Si regulile astea, tipul asta de joc... ultima data m-au cam distrus. Iti amintesti doar. Si eu... eu ce sa mai fac? Sa joc de mana cu destinul sau cu orgoliul? Caci timp,lacrimi sau inimi eu nu mai vand.
--
don't kill what's left of being Me, will ya' ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu