Artisti

Atat de egocentrici si lacomi! Asa sunt toti mai devreme sau mai tarziu, camuflandu-se sub chipuri ingeresti pana in situatiile limita, cand le lasa manjite de zambetele demonice. Aveti fiecare o singura inima la inceput de drum, dar nu ati reusit niciunul sa alegeti ca va este de-ajuns. Singura nu va ofera emotiile cu intensitate maxima de care parca ati auzit candva in soapta, batai demente sau fericirea absoluta. Vreti tot mai mult si mai mult... Vanatori aprigi, mirosind parca naivitatea prazii ce se serveste pe tava inconstient, victima a sentimentelor coplesitore in imensitatea lor. Ucigasi cu sange rece in scopuri nobile. Doar scopul scuza mijloacele, corect? Si niciodata nu e destul.Pofta devine mai abundenta. Limita devine cerul, dincolo de soare si luna, de stele si visele proaspat sfasiate de coltii unui amator.

Vernisaje cu trupuri albe,tinere,fragede, macelarite din interior de regrete cu lama taioasa. Exopozitii cu trofee: inimi golite de dorinte si sperante copilaresti . Galerii pline de ochi frumosi, cu genele parca matematic arcuite, negre, cu priviri inrosite, spalate de oceane sarate de lacrimi. Un artist in plina ascensiune, cu orgoliul sculptat in marmura si sentimentele strecurate printre sticle cu bautura scumpa.

Ah, sa nu uiti de manusi! Protejeaza-ti amprentele la fel cum iti protejezi seiful incarcat de secrete de cei curiosi. De-a lungul timpului, ai aflat poate ca a fura sufletul cuiva cu totul poate fi o crima.Ai aflat cum sa concertezi arii superbe de minciuni si sa-ti primesti totusi la sfarsit aplauzele, de dupa cortine grele de catifea visinie. Ai aflat ca nu trebuie sa iti pese ca sa iti reuseasca, este suficient numai sa mimezi.

Ea inca este straina de toate.

Inca mai am inima

Mi-am dat pana la urma seama de asta. Chiar ajungeam sa ma tem ca devin incapabila emotional, ca imi pierd abilitatea de a mai simti ceva, dat fiind ca am simtit de atatea ori atat de intens (chiar daca nu am reusit sa iubesc) si am facut...un fel de scurt-circuit. Si nu as fi reusit sa ma conving, decat printr-o situatie de genul. Ceva simplu, brusc, dar care sa atinga coarda potrivita.

Nu, nu m-am indragostit, nu am regrete sau lucruri de genul...nu. Desi mi s-ar fi oferit...ocazia; nu spun sansa, ca exagerez. Dupa ultimele faze, te-ai fi asteptat sa resimt o rasturnare de situatie, de temperament, de mentalitate. Dar sunt ok. Serios ca ma mir ca am scapat atat de repede si atat de usor de ultima 'poveste'. Meh, mai degraba telenovela, dar trecem peste, nu conteaza, nu ma intereseaza.

Trecand peste aceasta paranteza, spun ca este vorba de o melodie. Atat. Si da, am plans pe ea, si da, m-am simtit umana, si nu, nu stiu daca este vorba de mesaj pe o situatie data sau in general, dar jur ca m-am luptat sa nu-mi inroseasca ochii. Pacat ca o sa se comercializeze repede. A inceput deja. Nevermind. Sentimentele cel putin nu se comercializeaza.

Nu am fost coerenta si m-am cam balbait. Nu are importanta... Auditie placuta :)

Guess Who - Decat sa minti (cu Mitza)

Asculta mai multe audio hip-hop

Septembrie sunt eu

"oameni, puiule... oameni!
de acestia trebuie sa te feresti!"

S-a facut racoare si umbra, si nu-mi displace, cred, pentru intaia oara. Vreau sa vad frunzele cum mor, sa-mi picteze parcul, sa-l faca amarui. Vreau un cer albicios doar pentru mine, cu o perdea transparenta de nori. Si sa-l vad plin de pasari. Mereu am fost atrasa de pasari. Sa ma uit pe mine, urmarindu-le zborul prin geamuri adormite. Si sufletul meu e o pasare, stii? Cu aripi golase si gatul lung. Niciodata n-a zburat nicaieri, departe de tot ceea ce a cunoscut si a invatat, de ceea ce i-a fost dat sa simta. I-a fost prea frica. Toamna ii ingheta curajul pana prin aprilie, si se gasea deseori singur in cuib plangand.

Dar nu. Anul asta i-au crescut pene peste aripi, si nu se mai ascunde. Nu tu nostalgie, nu tu regrete, nu tu frica, nu tu lacrimi. Nimic! Am crescut intr-o vara cat si pentru ultimele. Din totdeauna am urat lunile de toamna, crezand ca si ele ma urasc pe mine. Dar nu, am gresit. De-asta ma simt acum atat de confortabil, pentru ca din tot rahatul asta, am iesit umpic impacata cu mine, si nu-mi mai e frica de toate astea. Imi place asa! Caci frunzele, vantul, cerul,si pasarile ma descriu atat de bine! Da, asta sunt acum, si nu spun ca-mi este bine, dar invat sa ma accept. Poate ca octombrie ma va schimba iar, nu? Dar acum m-am pierdut de tot si nu stiu ce mai vreau, chiar daca stiu ce trebuie sa vreau. Mi-am ascultat o data inima si am facut intocmai, si mi-am luat'o rau de tot in bot! De-aia acum ma ascund de ea si ascult de ratiune, de-aia! Caci nu mai vreau sa doara!

Sa ploua, vreau sa ploua! Toata noaptea, sa imi cante la ureche ca sa pot sa adorm. Sa ploua peste mine si peste tot ce a fost. Peste promisiuni si peste fiecare data cand am jurat stramb. Peste voi toti. Peste tot ceea ce trebuia sa spui si-ai fost prea las. Ai fost si mai esti, si asa ai sa fii o viata, si n-am interes sa schimb nimic. Nu-mi pasa. Chiar daca ceva-ceva, trebuia sa spui, sa fii al dracului! Asta e, toate astea au fost pana ieri. Trebuia sa bei din pahar pana sa se sparga.

Realizez ca lucrurile nu sunt roz, nici macar de-un roz murdar. Dar ne conformam. O saptamana, de atat am nevoie! Am sa le pun pe toate la punct, pentru ca acum in joc este sanatatea mea. Sa ma uitati, caci am ramas o amintire. M-am schimbat!!

De toamna

2 septembrie si a plouat deja. Cu simfonii de stropi de apa, fulgere si tunete. Sa-mi aduca aminte ca inca sunt vie. Inca simt si inca visez. Ca orice-ar fi, nu a depins si nu depinde de mine. Eu sunt un tanar actor, si invat sa joc, sa improvizez scenele pe care voi mi le dati. Habar n-am cum ma descurc, auto-evaluarea nu-i de mine. Si asta pentru ca de obicei ma subapreciez. Si hei, stiti, dupa noaptea aia improscata de cuvinte ce miroseau a vin si plimbarea aia sub un cer fara stele, m-ati facut sa-mi dau seama de niste chestii. Da,asa e, mi-am mai promis aceleasi chestii si acum vreo 2 luni, dar vezi? Acum chiar fac ceva in legatura cu ele! Nu stau si-mi programez schematic pe-un sistem strict si frumos aranjat. Luar-ar dracu. Fac direct ce simt. Pentru ca fir-ar, simt! Si vreau ca ei sa stie asta! Nu garantez ca voi face mereu ceea ce e bine, dar asta mai putin conteaza. Cum,necum o scot la capat, dar macar stiu ca fac ceva si nu mai stau degeaba.

Am spus ca o data cu sfarsitul verii se pune punct si altor lucruri.Acum berea aia m-a cam luat si nu prea stiu ce sa raspund. Camera asta valseaza in jurul meu si tavanul aproape ca pica. Meh, nevermind. Iertati-ma de pe acum. Stiu ca poate nu va place sa ma vedeti asa, nici oglindei nu prea-i place dar vedeti voi, am nevoie sa simt ceva de bine. Iar eu nu plang la betie, ma clatin umpic si simt ca am lumea la picioare cat stau si ma impiedic cu genele de amintiri, cu ochii inchisi. Ma dezbrac de orice fel de inhibitie si cu ambitia si curajul pe care pot sa le prind acum, mut munti! Munti de sentimente si idei revoltator de murdare.

Mi-am descheiat nasturii sufletului dintr-o singura miscare, caci crede-ma, ma sufoc de cald! Pff, si asculta la mine, daca puteam face un streaptease de emotii, ajungeam in Amsterdam deja! Adica ce cacat ma, crezi ca poti sa vii si sa pleci din viata mea cand ai tu chef? Si la cum era de asteptat, vii la fel de las cum ai plecat. Mai dute-n pula mea. Prima data te-am rugat frumos, acum daca o sa-ti iei inima in dinti si se intampla sa ma calci pe coada, fii destept si piei din calea mea! Nici eu nu stiu la ce sa te astepti. Dar asta depinde de tine.

Fuckk. Nu ma asculta, nu ma citi. Vorbesc prostii in starea asta. Sau poate ca nu stiu, nu sunt prostii, dar nu mai am echilibrul rational si rabdarea sa cosmetizez ideile. Le arunc asa cum vin. Sa pice cum o pica.

Nu-mi pasa, nu-mi mai pasaaaa, bafta!