-eh,bine, glumim... dar totusi, ai pune orgoliul in fata sentimentelor?
zambesc sec;
-care sentimente?
Si sa nu ma mai acuzati pe mine ca mint de-aiurea. Da, bine, dam cartile pe fata, si va spun drept ca in toata povestea aia si eu am jucat. Am ales roluri de victima, de credula, de geloasa s.a. Wanna hear the difference? Mie mi-a fost intotdeauna usor sa simt cand minti, atata doar ca nu puteam sa stiu in detaliu in legatura cu ce. Aminteste-ti doar de cate ori iti spuneam ca "ai vocea altfel". Tu ai mintit de joaca. Eu am mintit ca sa am grija de mine, pentru ca nimeni, si subliniez, nimeni nu o poate face mai bine decat eu insami. Asa ca da... sa par eu cea jucata si facuta k.o., dupa ce "am pus atata suflet" and stuff nu-mi convine,iti dai seama, mai ales cand stiu clar ca n-am fost ceea ce numiti voi 'usa de biserica'. Not at all. Am zis bine cand am zis ca eu stiu sa-mi ascund geloziile incat nici sa nu le banuiesti, caci crizele mele erau afisate de dragul jocului. Legat de sentimente, da, si acolo am jurat stramb, in ceea ce privea inceputurile. M-am bagat in poveste de gluma. Am facut umpiculet pe victima. Am premeditat anumite miscari care mi-au prins bine, mi-am hiperbolizat starile emotionale uneori dar... atat. Eu macar cand spuneam 'mi-e dor de tine', pai frate, chiar imi era. La tine? Cum sa ti-o expun mai simplu... Nu mai cred nici cand imi spuneai chestii cotidiene.
And fate is a bitch, you know? Am si eu fazele mele la 3 dimineata cand ma apuca si ma uit inspre tavan ca la un personaj divin si-mi spun "nu, nu. nu! am vointa, n-am sa pic, o sa trec peste astea ca peste cadavre!!" Si atunci bang! mi se joaca farse. Pe monitor, in telefon, in somn, pana mea. Sunt fazele in care inima-mi bate de-mi fisureaza sternul. Mai mult de-un soi de frica.
Dar acum,serios... nu vreau sa ma inchid in toata treaba asta, nu vreau sa sper, nu vreau sa am sedinte de invocare a trecutului, sa nimic. That's just not like me. Mai vreau doar sa am ocazia sa scuip tot ce am de zis, pentru ca stiu ca o data ce orgoliul unuia va fi ranit, al meu va fi crescut inzecit. Am ambitia asta dementa stii, sa-mi clatesc ranile cu sangele altuia.
La urma urmei, tu ai inceput toata joaca. Si eu m-am aruncat kamikaze, cu capul inainte, pentru ca-s facuta pentru asa ceva. Dar daca tii prosteste cu dintii de regulile tale idioate, stii unde o sa se ajunga nu? O sa mai urmeze alte 2-3-10 tipe, dupa care o sa te joci singur. Poate ca ai ajunge intr-un autism sentimental, sau asa ceva. Eh, cacat, glumesc si eu. Destindem atmosfera, nu?
Uite. Ti-as scrie in versuri bolnave toate prin care m-ai pus sa trec legata la ochi. Si am trecut, si mai trec, pentru ca la final am sa-mi las ochii sa se deschida si o sa fiu mandra de mine! Pentru ca am sa reusesc sa ma refac numai prin simturi. Dar ma rog, mai bine nu, sa nu le stii. Macar atat sa mai tin pentru mine daca m-am bagat si sub pielea introvertei pentru un rol.
zambesc sec;
-care sentimente?
Si sa nu ma mai acuzati pe mine ca mint de-aiurea. Da, bine, dam cartile pe fata, si va spun drept ca in toata povestea aia si eu am jucat. Am ales roluri de victima, de credula, de geloasa s.a. Wanna hear the difference? Mie mi-a fost intotdeauna usor sa simt cand minti, atata doar ca nu puteam sa stiu in detaliu in legatura cu ce. Aminteste-ti doar de cate ori iti spuneam ca "ai vocea altfel". Tu ai mintit de joaca. Eu am mintit ca sa am grija de mine, pentru ca nimeni, si subliniez, nimeni nu o poate face mai bine decat eu insami. Asa ca da... sa par eu cea jucata si facuta k.o., dupa ce "am pus atata suflet" and stuff nu-mi convine,iti dai seama, mai ales cand stiu clar ca n-am fost ceea ce numiti voi 'usa de biserica'. Not at all. Am zis bine cand am zis ca eu stiu sa-mi ascund geloziile incat nici sa nu le banuiesti, caci crizele mele erau afisate de dragul jocului. Legat de sentimente, da, si acolo am jurat stramb, in ceea ce privea inceputurile. M-am bagat in poveste de gluma. Am facut umpiculet pe victima. Am premeditat anumite miscari care mi-au prins bine, mi-am hiperbolizat starile emotionale uneori dar... atat. Eu macar cand spuneam 'mi-e dor de tine', pai frate, chiar imi era. La tine? Cum sa ti-o expun mai simplu... Nu mai cred nici cand imi spuneai chestii cotidiene.
And fate is a bitch, you know? Am si eu fazele mele la 3 dimineata cand ma apuca si ma uit inspre tavan ca la un personaj divin si-mi spun "nu, nu. nu! am vointa, n-am sa pic, o sa trec peste astea ca peste cadavre!!" Si atunci bang! mi se joaca farse. Pe monitor, in telefon, in somn, pana mea. Sunt fazele in care inima-mi bate de-mi fisureaza sternul. Mai mult de-un soi de frica.
Dar acum,serios... nu vreau sa ma inchid in toata treaba asta, nu vreau sa sper, nu vreau sa am sedinte de invocare a trecutului, sa nimic. That's just not like me. Mai vreau doar sa am ocazia sa scuip tot ce am de zis, pentru ca stiu ca o data ce orgoliul unuia va fi ranit, al meu va fi crescut inzecit. Am ambitia asta dementa stii, sa-mi clatesc ranile cu sangele altuia.
La urma urmei, tu ai inceput toata joaca. Si eu m-am aruncat kamikaze, cu capul inainte, pentru ca-s facuta pentru asa ceva. Dar daca tii prosteste cu dintii de regulile tale idioate, stii unde o sa se ajunga nu? O sa mai urmeze alte 2-3-10 tipe, dupa care o sa te joci singur. Poate ca ai ajunge intr-un autism sentimental, sau asa ceva. Eh, cacat, glumesc si eu. Destindem atmosfera, nu?
Uite. Ti-as scrie in versuri bolnave toate prin care m-ai pus sa trec legata la ochi. Si am trecut, si mai trec, pentru ca la final am sa-mi las ochii sa se deschida si o sa fiu mandra de mine! Pentru ca am sa reusesc sa ma refac numai prin simturi. Dar ma rog, mai bine nu, sa nu le stii. Macar atat sa mai tin pentru mine daca m-am bagat si sub pielea introvertei pentru un rol.
Micuta mea... Sa ma ierti, caci nu mai pot scrie frumos! Scriu din inima, acolo unde n-am mai lasat loc de frumos, pentru ca ar fi durut mult mai al dracu! Mi-e dor de tine, si te astept sa vii acasa, sa ti le povestesc toate si sa dam pe gat shoturi de tequila, sa radem de toate si sa prindem iar rasaritul pe plaja!
Ce dracu... Am slabit. Si totusi sunt mai grea cu cateva kilograme de ganduri. Si voi habar n-aveti niciunul cum ma ard pe dinauntru, caci mi-e frica sa le dau afara, si nici nu stiu cum sau daca trebuie. Pentru ca eu asa am invatat sa mint, de mica. Am avut multe tampenii de inghitit, si am trecut prin multe furtuni singura-singurica. Voi habar n-aveti de ele, pentru ca ieseam pe usa frumos aranjata si radeam mai tare decat oricare dintre voi. Dar deja am deviat rau-rau.
Le vine randul la toate, right?
xoxo.
Le vine randul la toate, right?
xoxo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu