Nu ai voie sa te intorci. Am cerut asta? Mi-am dat seama? Sau nu? Nu stiu. Sa ma ascund, sau nu? Sa spun? Ce sa spun? Nu cred ca am crezut o silaba din ce mi s-a spus. Nu cred sa fi dorit sa cred ca este adevarat. Habar n-am. Probabil ca nu mi-ar fi prins bine. Si ca m-ar fi intors inapoi din drum. Poate ca ar fi ajutat rana sa se deschida.
Am vrut 'razbunare', desi e un cuvant cam greoi pentru limba mea. Fie. Cand am avut ocazia sa o am, nu a avut acelasi gust dulce-acrisor pe care-l asteptam pofticioasa ca un tanc. Poate pur si simplu nu m-am infruptat suficient. Dar stii... debordam de ironie si aroganta, iar cu toate astea... Doar, nu eram eu. Iar asta a fost problema mea cea mai mare toata perioada asta. Nu am fost eu. M-am departat de mine. Deciziile le luam ghidandu-ma dupa altii. Parerile mi le formam functie de parerile altora. Eram parca doar purtatorul de cuvant al altor opinii. Acum? am redevenit autor.
Tu? De ce te-ai intors? Ce nu-ti ajunge? S-au plictisit toate pana la urma? Ghinion. Eu ma plictisisem dinainte. Joculetele ti-am spus, au fost amuzante, dar gata. Am crescut. Inca vreau sa nu mai vad in mine omul ala egoist, si zic eu sunt pe drumul cel bun. Altfel de ce ma doare mai tare sa ranesc oameni, decat sa fiu ranita?
Acum? Confuza. Rauuuuu. Don't blame me, sunt inca umana. Am o inima care ingheata si se inmoaie usor.
By the way? I'm not sure yet about it... I wish I could but,
Be good, and don't you miss me. Iar acum, vorbesc serios.
Coward.
3 comentarii:
Interesanta postare , usoar vaga incat imaginatia noastra sa prinda contur . Bravo >:D<
Multumesc! >:D<
Felicitari in primul rand pentru blog,este o munca depusa eficient,in al doilea rand pentru minunatele postari...mi se pare foarte interesant. succes si sa munciti cu cel putin acelasi simt de raspundere pe viitor
Trimiteți un comentariu