duminică, 26 decembrie 2010

4 in the morning


'and put your hands trough my hair and hold me close to your chest, hold me in the way that only you know to. and whisper in my ear that same old song that sound pretty silly when it comes out with your voice, the same voice that once told me -i love you-. and do you remember? i tought that you were lying and when i said it out loud you were supposed to get angry on me. but you didn't. you kissed me on the forehead. so now let me kiss yours, while my hand slowly met again your neck. i'm a fool. such a fool, i can't even look deep into your eyes, as you always do. i'm just watchin` carefully your lips while they're rarely move. you're always playing. and you know that you kind of annoy me when you're acting so childish, because that attracts me over and over again. but today i'm your playmate. -i love you too- i say touching your lower lip with my finger. and for the first time i don't regret saying this 'cause i feel so safe with you. you smile. and you kiss me, holding me tight.'


and than, i woke up.

joi, 23 decembrie 2010

Craciun ?

Nu ba, nu. Anu asta nu vreau sa vina Craciunul, chiar nu. Vreau sa stea acolo,departe. Stiu oricum ca Grasu’ ala n-are ce sa-mi aduca, nici nu stie ce vreau. Nici nu i-as spune. N-ar avea oricum ce si cum sa-mi aseze sub brad,cacat de brad...

Este foarte aiurea. Asta nu e Craciun, este o zi imbacsita si oarecare de decembrie,in care mocirla se afla peste tot pe strazi si oamenii sunt mult prea sictiriti de tot si toate. De inteles,desigur. Nu mai e perioada aceea
a anului, cand toata lumea imparte fericire si se simte fantastic. Ooh,clar nu!

Dorintele doar se pierd. Le-as pune pe hartie, asta asa pentru mine ca sa ma organizez, sa incep 2011 cu mintea limpede,dar ba, imi curg de pe foaie. Cerneala a obosit si adoarme mazgalind foaia. Cum naiba sa ma echilibrez, sa-mi pun creieru' si inima in balanta ? In niciun fel. De ce nu ma mira?...

In fine. As vrea sa stiu,sa invat,sa ma hotarasc. Mi-e cam greu sa spun in legatura cu ce,pentru ca mi-e frica, ohh, groaznic de frica. E genul ala de teama care-mi umple maduva spinarii cu gheata. Sunt o lasa. Cea mai lasa.

Dear Santa,

Ok,know something? I'm not asking much this year. Just gimme courage and help me break this damn heart so I can fix it up with all its feelings and toughts.

Bring me happiness and please, just stop the fuckin' way I use to act when I'm scared, when I'm sad, when I'm dissapointed.

And bring them patience and health.

Thanks,

R., the spoiled brat.



'N-are ce sa fie rau, are ce sa fie bineeeeeeeeeee'. Prostii!

joi, 16 decembrie 2010

Asta-i pentru noi

Acum vreau sa ridic privirea spre cerul alb si sa urlu de crapa gheata ca de astazi imi este bine si las dracului tot.Vreau sa privesc drept in ochi si sa spun ceea ce simt, sa ma dezvelesc de toate minciunile si de toate prejudecatile. Vreau ca aeru' asta rece sa-mi spele plamanii, sa fiu cat este posibil de sigura ca nu sunt manjiti de parfumuri straine.

Spuneam ca anul asta a fost prost. Vreau sa-mi retrag cuvintele. Am fost nervoasa si absurda si din nou am vorbit sub impuls. A fost ok,totusi. Am cunoscut multe persoane cu diferite fete ale lor si m-am cunoscut pe mine.

Ma simt inca copilul ala de 13 ani, chiar daca in vreo luna fac 16. Nu vreau sa ma rup de bucatica aia din mine care ma face copil. Vreau sa mai topai printre frunze si sa urlu in mijlocul strazilor si sa plec la liceu cu doua codite. Mai scurt, nu vreau sa ma schimb...prea mult. Eu
ma simt aceasi, oglinda nu-mi sopteste nimic nou. Voi da. O spuneti acum cu glas tare si clar, masurandu-ma zambind din ochi.

A mai trecut un an. M-a
m legat si desprins de multi. Cu toate astea, niciun nod nu este sigur. Inca lucrez la increderea in oameni si in mine, si incerc sa-mi inving firea introvertita.
Stiu ca un post de genu se face undeva pe 29 decembrie, dar eu nu tin niciodata cont de lucruri de genul. Inca spun ce simt atunci cand in vine, ci nu cotesc inspre a gasi 'momentul potrivit', pentru ca stiu ca nu exista un astfel de moment.

Am trecut printr-o poveste si, a fost frumos. Azi mi-am reamintit de ea. Ironica. Era furmos la inceput. Desigur, toate inceputurile sunt frumoase. Noi le stricam. Inca nu regret, ba chiar ma bucur ca s-a intamplat ceva, pentru ca mi-a prins bine. Am inca aceasti prieteni si asta nu vreau sa o schimb. Sunteti putini, dar nu ma deranjeaza, pentru ca d-asta cica sunteti 'unu la o mie'. Lucky me! I love you guys,I really do and today I'm feeling sorry. R. *heart* S.,B.,2A.,& V.



-astazi a nins.

asta inseamna ca pot sa sper din nou?-

luni, 13 decembrie 2010

You can tell'em that the bitch is back

Ok. Stop and breath. Dammit, that feels good...

A fost o prostie sa ma apropii atat de mult de buza prapastiei, doar pentru a-mi satisface curiozitatea. Trebuia sa fi stiut ca am sa cad si ca impactul cu realitatea o sa fie dureros. Lasa. Of course, n-am ajuns pana la fund, m-am prins instinctiv cu mainile goale de un ceva. Si m-am tarat cu greu pana sus.Si cred ca acum mi-am revenit de tot.

Am spus din totdeauna ca nu ma impac cu ideea de a purta titlul de 'dependenta', indiferent despre ce este vorba. Anyway, asta clar este mai presus decat multe alte chestii, fie ca-ti place sau nu. Eu? Am evadat. Era de mult randul meu sa ma joc, si nu sa ma las jucata. And I like it... a lot. Pentru o zi mi-am amintit de mine, nu ca de o sentimentala fraiera, ci de o tipa care se plictiseste usor si cauta cu orice pret sa se simta bine.

Doamne, cum toti putrezim in minciuni...!Absurd. Asta tinand cont ca le catalogam ca fiind adevaruri. Baga-ti picioarele si pleaca. Cunoaste oamenii si joaca-ti rolul ca mai inainte.

Si oricum, mereu o sa ma simt mai bine daca e vorba de ceva nou. Si daca 'noul' se afirma dintr-un ceva 'vechi', e si mai bine.

cafea,ger,sarut,prieteni,zambete, fum;
2-3 necunoscuti si alte cateva fete noi;
alt peisaj.

Iarna asta miroase bine.

joi, 9 decembrie 2010

Note to self


All those new shits... they scare me off. Stiu ca mi-am promis de atunci sa schimb mult lucrurile de genul asta, sau macar felul in care au loc dar... nu stiu,bai, sunt super derutata. Aiurea e ca sunt faze in care habar n-am de ce. Si nu mai e atat de usor... Parca nu mai e ca anul trecut, cand puteam sa ma joc, impasibila fata de ce urmeaza sa se intample. Eram doar o idioata care actiona pe moment si se bucura de zapada. Acum nici zapada nu am.

Poate ca cel mai aiurea este ca nu prea ma inteleg. De parca sufletul meu ar fi facut din petice; ca si cum candva el se sfasia in carpe pe care eu trebuia sa le cos la loc si sa inlocuiesc cu ce gaseam partile lipsa. Altfel eu nu-mi explic tulburarea asta din mine. Imi stapaneste gandurile,inima si ochii. Totul este ceata si atat, nimic altceva dupa care sa ma pot ghida. Nici caldura,nici rece, nici brate in jurul taliei sau soapte la ureche. Nimic.

Nu ma inteleg. Nici n-as avea de ce, pentru ca nu dau semne sa vreau. Mi-e frica sa vreau. Trebuie sa o lungesc cat pot de mult, sa trag de timp cat este omeneste posibil. Lucrurile astea se schimba oricum aproape radical de pe o zi pe alta. Si poate ca si eu ma schimb cu ele, si deseori uit care mi-e planul si ma las dusa de val. Dar e gresit! Asa vreau eu sa fie pentru ca asa trebuie sa fie!Cred...Drace!Sunt prea multe lucruri,prea minore iar eu le acord prea multa atentie, asta in ciuda faptului ca oscilez intre doua firi contradictorii. Ce poate sa urmeze?! Sunt constienta si de asta, de unde altundeva toata teama asta nenorocita?
...

Si la urma urmei, cuvintele vin si pleaca, si odata spuse nu le mai poti lua de mana si duce inapoi acolo unde sa nu le gaseasca nimeni. Si de cele mai multe ori, ele sunt cu doua taisuri, iar cel in care te intepi s-ar putea sa te obsedeze. Zic doar... Pentru ca sunt cuvinte care au un impact atat de mare asupra ta incat iti amortesc buzele si iti fac ochii sa vorbeasca, si cuvinte care nu mai inseamna nimic. Anyhow, una peste alta...

-Cum dracului sa o scot la capat cand eu insami imi stau in cale...
!?-