miercuri, 16 octombrie 2013

Putin mai mult

Daca mi s-ar cere sa scriu despre tine, iubitule, le-as spune ca nu am indemanarea necesara. Tu, care nu imi dai niciodata putin, nu te rezumi la fragmente si imi oferi tot, cat ai, atat poti, fara sa fie macar nevoie sa iti cer. Nu umblii cu jumatati de masura, nici macar in fata strainilor de care nu te leaga niciun fel de obligatie, caci nu iti sta in caracter. Care stii si nu imi vorbesti despre putin, ci ma inveti orice cunosti si tu. Uneori, exact ca unui copil ajuns la varsta intrebarilor, unde fiecarui "de ce?" ii mai urmeaza un altul, si un altul, si un altul. Dar ai rabdarea necesara sa ma faci sa inteleg. Si care, de altfel, nu stii putin despre mine, si eviti in pofida acestui lucru sa ma judeci. Ma cunosti si stii prea bine ca nu sunt nici pe departe fata croita din matase si satin, din lapte si miere,dar cea care a gresit si mai greseste. Dar tu esti dispus sa o indragesti cu toate defectele ei.Care nu ma alinti putin, ci ma suporti cu toate pornirile uneori absurd de copilaresti si tragi pe dreapta pana imi descrucisez mainile iti spun ce-mi tine mintea ocupata.

Care nu ai strabatut putini kilometrii pana sa te am inapoi in brate si sa refuz sa te mai vad plecat o a doua oara. Care nu promiti putin si care, fara nicio abatere, te tii de cuvant de fiecare data, de la clatite, la inca o ora de stat in plus, pana la a avea deplina grija de mine. Tu, care nu iubesti putin, ci cu toata fiinta, si lasi sa se vada si sa se simta asta in cele mai marunte gesturi si cuvinte.

Cum as putea eu, vreodata, sa te rezum intr-un numar limitat de cuvinte, cand tu insuti mi-ai aratat ca pentru noi, nu exista limite ? Timpul este atat de relativ si generos cu noi doi, chiar si atunci cand nu pare a fi.

Caci de tine am invatat sa ma indragostesc atat de usor si de natural cum vedeam in filmele acelea siropoase foc pe care le dispretuiam pentru ca ma amageau, si mi-ai dat libertatea sa te iubesc exact asa cum vreau si cum pot, insa nu cum stiam. Pentru ca, aparent, inainte de tine, nu prea stiam. Fara restrictii si reguli insiruite intr-un contrat, ci instinctual, fara sa ma tem, fara sa ma simt penibil sau sa imi fie rusine.

Si te iubeste si copilul din mine, si femeia; si tipa matura, si cea rasfatata; si iubita rezonabila, si cea comic de geloasa. Eu, eu! Toata,te iubesc pe tine, tot! Exact pentru cine esti si pentru ce porti in sufletul tau, pentru ca, sincer, aparentele nu prea m-au frapat si o stii prea bine. Insa tu? Dragul meu, tu esti extraordinar.

Iar cel mai extraordinar mi se pare faptul ca esti al meu. Iar eu, cu desavarsire a ta.