vineri, 2 septembrie 2011

De toamna


2 septembrie si a plouat deja. Cu simfonii de stropi de apa, fulgere si tunete. Sa-mi aduca aminte ca inca sunt vie. Inca simt si inca visez. Ca orice-ar fi, nu a depins si nu depinde de mine. Eu sunt un tanar actor, si invat sa joc, sa improvizez scenele pe care voi mi le dati. Habar n-am cum ma descurc, auto-evaluarea nu-i de mine. Si asta pentru ca de obicei ma subapreciez. Si hei, stiti, dupa noaptea aia improscata de cuvinte ce miroseau a vin si plimbarea aia sub un cer fara stele, m-ati facut sa-mi dau seama de niste chestii. Da,asa e, mi-am mai promis aceleasi chestii si acum vreo 2 luni, dar vezi? Acum chiar fac ceva in legatura cu ele! Nu stau si-mi programez schematic pe-un sistem strict si frumos aranjat. Luar-ar dracu. Fac direct ce simt. Pentru ca fir-ar, simt! Si vreau ca ei sa stie asta! Nu garantez ca voi face mereu ceea ce e bine, dar asta mai putin conteaza. Cum,necum o scot la capat, dar macar stiu ca fac ceva si nu mai stau degeaba.

Am spus ca o data cu sfarsitul verii se pune punct si altor lucruri.Acum berea aia m-a cam luat si nu prea stiu ce sa raspund. Camera asta valseaza in jurul meu si tavanul aproape ca pica. Meh, nevermind. Iertati-ma de pe acum. Stiu ca poate nu va place sa ma vedeti asa, nici oglindei nu prea-i place dar vedeti voi, am nevoie sa simt ceva de bine. Iar eu nu plang la betie, ma clatin umpic si simt ca am lumea la picioare cat stau si ma impiedic cu genele de amintiri, cu ochii inchisi. Ma dezbrac de orice fel de inhibitie si cu ambitia si curajul pe care pot sa le prind acum, mut munti! Munti de sentimente si idei revoltator de murdare.

Mi-am descheiat nasturii sufletului dintr-o singura miscare, caci crede-ma, ma sufoc de cald! Pff, si asculta la mine, daca puteam face un streaptease de emotii, ajungeam in Amsterdam deja! Adica ce cacat ma, crezi ca poti sa vii si sa pleci din viata mea cand ai tu chef? Si la cum era de asteptat, vii la fel de las cum ai plecat. Mai dute-n pula mea. Prima data te-am rugat frumos, acum daca o sa-ti iei inima in dinti si se intampla sa ma calci pe coada, fii destept si piei
din calea mea! Nici eu nu stiu la ce sa te astepti. Dar asta depinde de tine.

Fuckk. Nu ma asculta, nu ma citi. Vorbesc prostii in starea asta. Sau poate ca nu stiu, nu sunt prostii, dar nu mai am echilibrul rational si rabdarea sa cosmetizez ideile. Le arunc asa cum vin. Sa pice cum o pica.

Nu-mi pasa, nu-mi mai pasaaaa, bafta!

2 comentarii:

V spunea...

Scumpo, ce pot sa.ti zic.. sti deja ca scri mai bine ametita decat cand esti treaza !

Ramona spunea...

poa' ca-s mai sincera asa si de-aia,sau habar n-am