miercuri, 27 aprilie 2011

no,i'm not ok

Si peste tot, ma urmareste ca un ecou "hei, ce faci? esti bine?"

Bineinteles ca sunt!! De ce nu as fi? Am tot ce mi-am dorit! Am avut parte de fiecare in parte atunci cand am dorit, nu am mai plans de ani si sunt foarte increzatoare. Arat foarte bine, si parul imi sta bine exact atunci cand trebuie. Nu ma tem de nimeni si de nimic, iar momentan ma simt foarte comfortabil eu cu mine. Probleme? Cine, eu? O duc prea bine pe fiecare plan! Asa ca da, sunt bine, stop asking me.

Sarcasmu' vietii. Si totusi, intrebarea aia... De ce nu va plictisiti sa o puneti daca oricum un raspuns plat, fara forma si un zambet de decor va da cale libera sa plecati? Drop it!
Sunt 6.914.713 de oameni pe Pamant. Numar impar, pentru ca eu nu am oricum pereche. Sunt a3a mereu; copacul care umple spatiul in sceneta din clasa a IIIa. Un 'outsider'.

Vrei sa stii cum sunt? Cum ma simt? Ce simt? Ma simt oribil. Ma simt in plus si sunt foarte nemultumita. Dezamagita de mine, si nu am stare pentru ca nu am gasit locul in care sa ma opresc. Si toti cei din jurul meu au asa, un soi de poveste chiar daca nu e oficiala. Iar eu stau si ma gandesc ca poate... poate si aici am ramas pe dinafara. Poate totul era menit sa fie altfel, dar in capul meu lua un alt sens, habar nu am de ce.

Si acum jur ca nu as mai iesi din casa o luna, as sta si m-as indopa cu ciocolata si mi-as invata papagalul sa vorbeasca . Si deobicei prin toate filmele, o perioada d-asta este urmata apoi de un fairytail sau asa ceva. Not. Nu o sa se intample nimic.

I have only one hope right now. And... I just guess that some things aren't ment to be changed.
--

tu sa ma faci sa uit !!

joi, 21 aprilie 2011

Jalnic

Modul in care mi-am lasat ratiunea rapita, in care am dat atata importanta incat m-am lasat sugrumata de sentimente aprinse...!? So not like me. Jeez, am sa profit de restul de vacanta pentru a-l numi "pauza"; sa-mi dau un refresh, sa ma desprind din toate povestile alea si sa-mi consum energia sub soare. Pentru ca,frate,in sfarsit e soare!! Si dupa o luna juma' miroase in sfarsit a primavara. Si cred ca primavara ma place atat de mult pe cat o plac si eu. Cu ploaie,cu nori, sau cu cer senin, inauntrul meu lucrurile luau fel si fel de intorsaturi, mai mult sau mai putin placute. Dar stai ma asa, ca daca stau sa reevaluez din septembrie, toate chestiile astea mi-au modelat prezentul. Si este foarte ok asa, atata timp cat nu ajunge nimic la stadiul de obsesie. Nts nts, n-o sa permitem,nu-i asa?

Si totusi, pe de-o parte, tot jalnic mi se pare. Cred ca asta e cuvantul... Adica serios, mi se pare super trist atunci cand... 2 oameni cam complicati incearca sa se descurce unul pe altul, cand defapt tot ce fac este sa se incurce mai mult pe sine. Deznodarea unui nod duce la legarea a inca 5. Si parca...nu stiu. E placut. Dar numai pana la un anumit punct. Ce-o sa se intample daca o sa o ducem tot asa,de-aiurea, si ne incurcam tot mai mult? Sau chiar daca nu... Ipotetic vorbind, atunci cand vom fi amandoi deznodati, ce-o sa se intample? Certuri? Impacari? Rutina? Lame. Cat despre descurcarea doar unuia dintre noi... eh,pai stim amandoi ca suntem prea incapatanati ca sa-i cedam celuilalt. Deci asta cam pica.

In fine. Gata,plec, ma duc sa ma cert cu valurile si sa ma impac cu nisipul, sa ascult marea si ea pe mine. Haideee, ce dracu. Nimic indeajuns de rau nu poate iesi din asta, right?


voi fi fericita.

luni, 11 aprilie 2011

It's not that important who starts the game but hey, who finishes it?

Bunnnn... Am crezut o bucata de vreme ca totul se schimba asa,de-aiurea, cum se schimba si starea mea de spirit. dar este ok, m-am convins. S-au pus cartile pe fata, am lasat masti sa cada si sa se ridice, am cedat nervos si am ras cu pofta. Nu-s obisnuita deloc cu genul asta, dar nu-i problema, ne adaptam. Joc nou,reguli noi, mai mult sau mai putin ale mele. Sweet. Una singura o sa se pastreze pana la capat; si nu am de gand sa pierd. Prefer sa tina jocul asta pana la sfantu-asteapta si sa se termine cu o ruptura brusca decat sa pierd ca-n alte dati. Caci in tine... ei bine, nu am incredere ca ai sa pierzi. Orgoliul tau poate calca pe cadavre. Al meu e ceva mai bland, dar nu cu mult. Si mi l-ai hranit teribil cand ai spus exact ceea ce asteptam sa aud. Eh, nu chiar asa direct si din prima, dar ai dat approve-stamp, si asta face toti banii. Draguuuutt.

Am vrut sa ii pun punct, si asta la modul cel mai
serios. Aveam cateva idei despre ce si cum. Am incercat. Am fluturat steagul alb. Nu am nici trupul, nici inima necesara pentru a intra intr-un razboi. Si oricum... nu stiu, cred ca e mai ok asa. Nu ma vad nici macar eu cu ideile duse pana la sfarsit.

Anyway. Este oarecum fun si asa, cu nervii intinsi la maxim sau cu buzele manjite de zambet. Macar imi ocup timpul. In ce proportie... well,that's another story. It's ok, I'm ok. Si ma distreaza teribil cum ca ne certam doar ca sa avem la un moment dat de ce ne impaca. Sa ne aratam coltii, doar ca sa radem pe urma. Sa ne infigem cutite pe la spate, doar ca sa le dam in final pe toate pe fata.

*
stiu foarte bine ca ti-am promis ca n-am sa-mi mai murdaresc blogul cu el, piscotel,
d-aia tu sa ma ierti.
dar ti-am zis deja ca mi-a murdarit deja ratiunea.
stay close, i need you.
*

Si intr-un fel sau altul, lucrurile merg inspre bine. Chiar daca eu simt(eam) ca nu mai e mult pana sa ma impiedic de slabiciunile mele. Iar prabusirea nu se anunta a fi una prea sigura.


--
O sa fiu bine. Te rog?