Unghii rosii

Ba, eram fericita. Imi gasisem o masca in spatele careia sa ma ascund si sa ma simt frumoasa, puternica, sa am incredere in mine, o masca cat mai apropiata de mine. Eu... De mult am avut obsesia asta cu unghiile rosii,dracu stie de ce, si culmea, ma simteam in largul meu si era bine. Chiar era bine!

Ziua asta a inceput ok. Adica, tinand cont de faptul ca m-am trezit destul de devreme fara alarma si aveam un oarecare zambet pe fata si ca pe deasupra mai si cantam ca o cretina... ma vedeam in oglinda si ma simteam bine, eram comfortabila eu cu mine. Duma asta cu unghiile functiona, cica asa ma refugiam eu....cica.

Evident, este inca ultima zi de toamna si trebuia sa fie aiurea. Toamna este aiurea. O detest si ma detesta -asta clar- si cum nimic nu-mi merge prea bine...mda. Trebuia sa fie gen miracol sa o tina ziua asta in toane bune mai mult de 2 ore. Finally, I screwed it up. Did I? Bai,fir-ar, nici nu stiu daca sunt eu vinovata.Ma rog, cuvant greu asta,dar fie. Defapt nu sunt, nu am de ce,nu? Si cu toate astea...e trista rau situatia.

As vrea sa nu fiu nevoita sa ma gandesc la gramada asta de chestii dubioase azi. Nu vreau sa termin asta asa, si cu riscul de a-mi asuma titlul de Superstitoasa, nu sunt atat de sigura ca rosul ma mai face frumoasa.(imi)Poarta ghinion. S-a schimbat. Si toamna se termina iar asa cum a inceput de ceva vreme: prost. La ce ma asteptam? Mi-e frig si e chiar amuzant cum stau iar si ma destainui unei doze de Tuborg si mi-am dat seama ca... toamna porneste din suflet. Si mi-am mai dat seama ca din toata povestea asta noua ceva ma doare, ma face sa consum si sa-mi ascund fata in maini,lipsita de orice urma de raspuns.Ok,iar sunt beata de ganduri si de sentimentalisme dinastea. Cacat.

Steleverzi - Betia gandului

Asculta mai multe audio diverse

...Si nu vreau sa-mi piara obsesia, sa arunc si cu acest ultim concept al meu inspre nicaieri si sa scap si de aceasta ultima motivatie ce ma face sa ma obisnuiesc cu mine. Mi-e teama ca daca o sa-mi sterg acum unghiile, sterg si ultima pata de sinceritate si incredere ce mi le port mie. Este corect?! De fapt, lasa, ce este corect?!

Trece timpul si am impresia ca nu ma schimb deloc sau...cel putin nu am curaj sa pasesc pe drumu ala pe care de mult vreau sa-l urmez.Cuvintele chiar dor,ba. Si chiar as vrea sa pot sa-mi bag picioarele si sa plec.Sa nu-mi pese. Sa nu conteze.
Cum am ajuns frate asa? Stiam ca ma transform, dar nu in halu' asta... Si ce ma sperie mai mult este felul in care eu vad lucrurile...Sa ajung eu sa nu mai pot macar sceptic sa zambesc. Trist.

hapiness?there's no such a thing.
and stil,all we can do is hope...

Atunci cand toamna ne dezbraca sufletele...

-de ce ti s-a facut dor?
-asa. mi-e dor de...nu stiu, dar mi-e asa un dor!
-de ce anume? haide,da-le pe fata.le stiu doar eu si cu tine.
uite, mie mi-e dor de ce simteam pentru bou' ala!
-si daca nu stiu?! sau nu stiu cum sa le spun?
-...
-mie mi-ar fi dor sa simt, si mi-e dor sa mai fiu iar ca inainte.
sa fiu eu! retardata aia care pune suflet in tot si nu se lasa doborata de nimic!
si...ma simt atat de mica si de vulnerabila si de neinsemnata...
a dracu, de ce trebuia sa fie asa? sau sa fiu asa?!
a trecut toamna, deci trebuia sa scap de drama, melancolie and stuff!
- haide ca o sa fie bine!sunt aici.
-yeah, i know. thanks.

A dracului sa fiu daca stiu cum se numeste! Si e trist ma, e sadic ca eu nu sunt asa, sau mai bine zis, eu nu stiu cum sunt! Da, da! Sunt ok si incepe sa-mi placa intr-un mod mai ciudat toata chestia asta...dar ba, eu cica ma distrez si chiar imi intrasem in rol. Jucam bine! Atat de bine incat pielea personajului s-a lipit de a mea. Eu ce fac?

Nu sunt singura, dar asa mi-e o frica de singuratate...! Paranoica?! De ceva vreme... Si-mi lipseste increderea-n sine iar! Ce zic eu iar...oricum nu e punctul meu forte...

Si totusi...!

O sa crap, de la teama si de la stres. Stau si ma consum pe mine in interior cu chestii pe care nu stiu sa le transpun in cuvinte. Sunt ca visele alea ce ti se arata de dupa o perdea de ceata. Perfect. Ca tot vorbeam de vise... inconstientu' ajunge sa-mi puna cate-un nod in gat si fiori mult prea reci prin oase. Si inghet. Si ma surpind ca fara motiv am ochii goi si umezi.

Nu poate sa-mi mearga si mie bine?! Macar...stii tu,o data!
Dar ma rog. Se zica ca 'o sa fie bine'....

Thoughts

'Orgoliu! Orgoliu dement ce ai tu!'

Inainte sa intelegi prost, nu dragule, nu-mi lipsesti in niciun fel. Doar ca asa sunt eu...O recunosc, sunt ofticoasa pentru ca puteam sa inchei totul acum cu un mai mult de un "Sfarsit!" scris pe foaie in minte, ar fi fost ceva,asa, spectaculos care sa ma multumeasca pe mine, care sa-mi ofere satisfactie pana la cer. Puteam sa-mi hranesc orgoliul, sa il mangai constientizand ca la final eu sunt aia care castiga! Da, eu, si toate porcariile prin care am trecut degeaba si care puteau sa ia sfarsit cu mult inainte daca eram ceva mai desteapta, ar fi avut acum scop si sens. Dar nu.Trebuia eu sa fiu proasta si sa dau (total inconstient) cu piciorul la o chestie de genul. Si deci, d-aia ma oftic. Stai linistit, ca-mi trece. Defapt, de cand am inceput sa scriu despre asta ma simt deja mai bine, si te rog eu sa ma crezi ca m-am schimbat ceva in ultima perioada, zic eu putin mai inspre bine,caci am renuntat sa ma mint pe sine 'folosind autosugestia' in situatii de genul. Vezi tu, am inceput sa simt cam ce vor oamenii sa auda, si nu totdeauna le fac pe plac. Eu? Eu poate ca sunt naiva dar... fir-ar, cat imi place sa ma joc!

Mda... Chiar ba! Ce dor mi-e sa ma joc iar. Sa fie la mijloc decat putina alchimie, sa duc mai mult lipsa de sentimente. Sa fie adrenalina si lipsa de inhibitii, idei noi si ciudate si nici macar un regret. Se cauta playmate, zic. Si acum, pe bune daca stiu ca am gasit o solutie sau nu la problema asta. Oare?Naaaah. Hmm... Fuck it;

Urasc al dracului de mult sa fiu indecisa sau nesigura pe mine sau confuza. Dar mai presus de astea, urasc sa ma simt atrasa in acel mod ce duce la dependenta. E doar o perioada, trece si ea,-oare?- Trebuie! Altfel nu stiu in ce rahaturi ma mai bag...

Sa scap eu de sezonu' asta cu tezele si-mi bag picioarele, ma mai ocup si de mine. Ma rog, cel putin sa-mi mai limpezesc si organizez mintea, ideile, inimioara, sa ma pun eu la punct cu toate astea. Dracu stie ce mai realizez, dar fie... tot raul inspre bine!

'good things might come to those who wait', cica.

They care..

...and actually, that's all that matters now.

Este atat de frumos cand lumea toata este gri iar tie iti vine sa urlii si sa te dai cu capul de toti peretii si brusc te gasesti in mijlocul oamenilor pe care ai ajuns sa ii iubesti. Da, exact acolo, intre ei, unde e caldurica si e pufos si e fericire, iti amintesti cat ti-era de dor, cat de mult conteaza si iti fac ziua mai buna. Mult mai buna,vreau sa zic.

Am prieteni, si vreau sa zic PRIETENI, nu cunostinte, nu amici, prieteni. Ii pot numara pe degetele unei singure maini(asta excluzand membrii familiei,desigur). Si chiar daca sunt absenti o saptamana, o luna, sase...pot inca sa-i numesc "de-ai mei", si asta nu o sa se schimbe ma. Ne leaga ani, secrete,povesti si o valiza de amintiri. Prietenii mei sunt oamenii aia care nu ma judeca, dar ma fac sa ma schimb atunci cand o iau pe drumuri proaste. Sunt aia cu care rad pana imi dau efectiv lacrimile intr-una din cele mai proaste zile. Sunt jurnalu' meu ambulant in care ma descarc atunci cand consider eu ca trebuie sa cada mastile si sa dispara teatrul si ipocrizia. Sunt oamenii care trec cu vederea micile...defapt, Marile mele scapari.Sunt aia care,poate nu stiu tot despre mine, dar stiu ceea ce trebuie, deseori poate fara sa o spun eu. Sunt prietenii mei si drace, cat de dor mi-a fost de voi! Si parca nu v-as mai da drumul din brate niciodata, de parca timpul ar putea sa va fure si sa ma lase singura, de izbeliste. Ati incetat de mult sa fiti simple voci. Si ma bucur!

Urasc toamna.
Urasc noiembrie, si pun pariu ca si noiembrie ma uraste pe mine.
Lucrurile merg din ce in ce mai prost,
si mi-e greu,
si mi-e frica,
si sunt nostalgica
si ma simt mult prea vulnerabila.

-este pur imposibil sa fi atras de un munte de defecte, in care nu se intrezareste nici macar o calitate. nu?-

La naiba. Macar voi ramaneti aproape si stiu ca o scot eu la capat cumva. Si cu voi pe langa mine, nu am cum sa gresesc... Cred ca exista totusi greseli care fac si bine. Ar trebui,zic.

'-crezi ca mai tarziu o sa ne fie dor de cum suntem acum?
-asta ar insemna sa fiu mai rau decat acum. Doamne, eu sper sa devin mai ok, Doamne, nu!!
-mdaa...
-tu crezi ca oamenii sunt tot mai rai odata cu varsta?
-la dracu, sper ca nu...'

So do I! Sa ajung mai rau decat sunt acum, ar fi cam grav.

Dudes, va iubesc iubesc iubesc. Thanks for all. Si stiti ca nici voi n-ati putea fara Oligofrena de Eu; nici nu e voie. errrm. >:D<