luni, 21 martie 2011

Nu mai stiu

Si probabil ca,stii tu, toata chestia asta este mai mult decat normala, iar eu hiperbolizez totul in interiorul meu. Si ma consum.

As vrea sa pot spune fara nici un fel de retinere ca totul este banal si ca implicarea mea fizica si emotionala este egala cu zero; dar as minti in ambele cazuri. Si-atunci cu ce folos?
Chiar am stat si mi-am muncit creierii cu chestiile astea. Si m-am gandit serios la ele. Am avut de data asta curajul sa ma infrunt eu pe mine cu intrebari si explicatii care mai de care mai dubioase si mai agasante. Dar degeaba. Am incercat, dar curajul si hotararea imi alunecau din sange la fel cum se scurge nisipul printre degete. Dar mi-e frica, zau ca mi-e frica. "Nothing bad can happen". Ei pe dracu!! Ba da,se pot intampla multe. Nu vreau sa pierd iar. Nu vreau sa fiu iar eu jumatatea activa a ecuatiei care se zbate si ajunge cu sufletul si mainile goale. Sa spun un adevar? Am descoperit ca ultima data cand am patit asa, m-a durut groaznic. Dar asta stiati deja. Marturisirea mea consta in faptul ca am ramas cu cicatrici, si abea de curand am constientizat lucru asta. Nu, nu ma mai dor. Dar as risc sa le fac sa sangereze.

Si tot teatrul asta, in care eu vad mai departe sau mai mult decat in aparenta, ma deruteaza de tot. Ma joc singura. Si orice alegere as face, imi e teama ca am sa pierd.
Un fel de ruleta ruseasca a sentimentelor. Magnific.

Mi-e super dor, frate. Dar mi-e mai mult frica. As vrea ca macar o data sa se joace dupa scenariul meu. I need only this one shot, and I'll make it worth, I promise! Pentru ca ajung sa-mi dea lacrimile brusc si sa nu-mi dau seama imediat de ce. Sa realizez ca rascolind trecutul (cam prost zis, ca nu e chiar atat de indepartat), ma rascolesc pe mine. Si mai mult decat atat, sa aflu ca imi pasa. Si toata comedia asta e atat de proasta!!!; cum eu vad in orice un semn sau un simbol, dar mi-e teama sa le dau pe fata. Ma termina psihic.

De ce sa fie frig primavara ? De ce sa ma deprim atat ? Si de ce dracu' lucrurile nu s-au schimbat in bine dupa un an?


i just need to be happy right now.
and i feel like i can't make it alone.

vineri, 11 martie 2011

My heart is stil beating...

(...........)
Cat despre starea mea de spirit? Despre sentimente si viata pe care o mai duc? Despre buzele care se dezbraca in soapte prost formulate si urechi cu usile inchise? Nimic nou de spus,defapt... Asa a fost, asa am fost, si deci asa stau lucrurile poate ca din totdeauna, si as fi jalnica sa spun ca abea astazi mi-am dat seama de asta. Nu. Sunt lucruri pe care le constientizez si pe care seara le imbratisez cu drag. Imi imbratisez inima,ochii si gandurile afumate. Imi imbratisez singuratatea si deobicei o sarut pe gene si ii mangai fruntea incarcata de amintiri.

Spuneam, deci, ca lucrurile astea nu s-au schimbat niciodata, nici n-au aparut brusc si de nicaieri. Sunt doar perioade in care dobandesc o alta intensitate, momente in care eu ma uit, picand vulnerabila in bratele propriilor emotii.
As vrea poate sa-mi citesc pe trup miscarile pe care urmeaza sa le fac, sa le inteleg si sa ma bucur de ele. As vrea poate ca inima sa bata regulat tot timpul, iar nu sa se infase uneori intr-o fericire zbuciumatoare.

As vrea poate ca visele sa ramana vise. As vrea poata sa stiu ca sunt imuna in ce presupune indragostitul, ca sa fiu sau nu pregatita in fata delirului pe care-l presupune.
As vrea poate sa inteleg ce dracului se intampla defapt. Fara ocolisuri, fara priviri fugitive, fara limbi incurcate.

Si poate ca nu vreau si m-am saturat de felul in care reactioneaza fiecare, fie ei X,Y ori Z. Poate ca vreau sa-mi surprind propia reactie. Poate ca am nevoie sa-mi acord mai mult timp si atentie. Si poate ca ultimele zile or sa-mi explice macar pe scurt relatia actuala in care ma aflu eu cu...mine, sa-i zicem. Sa cunosc si eu demonul ce-mi strange inima si stomacul si ce-mi aluneca pe toata pielea cu rasuflari reci. Demonul ce-l port in mine de cateva luni si-mi mananca noptile. Demonul pe care-l simt...si care ma face pe mine sa simt. Demonul ce-mi saruta sentimentele.

Pana mea....demonul care ma face sa vorbesc asa si intr-un alt milion de feluri.


Toata treaba asta, stii tu, ma schimba. Si mi-ar fi greu sa spun in ce mod. Dar frate, ma incapatanez intr-una pentru ca nu vreau sa-mi fie rapita increderea. Pentru ca stii ca o ofer cu greu, si in situatia asta ar castiga prea usor. Si incerc totusi sa ma impotrivesc, exact ca o fraiera. Dar tu nu stii de ce, ma. Nu stii ca eu ma lupt si ma zbat caci daca o sa-mi fure increderea, o sa ma fure apoi bucatica cu bucatica, pana ce toata am sa-i apartin. Si regulile astea, tipul asta de joc... ultima data m-au cam distrus. Iti amintesti doar.
Si eu... eu ce sa mai fac? Sa joc de mana cu destinul sau cu orgoliul? Caci timp,lacrimi sau inimi eu nu mai vand.


--

don't kill what's left of being Me, will ya' ?

vineri, 4 martie 2011

Sketch

Miez de zi. Ceasul de pe noptiera arata cu cifre rosii,pasive, undeva la ora 1:30 PM. Liniste acuta ce se intrepatrundea cu intunericul somnoros din dormitor. Jaluzele tipice, albe, prafuite, invelite de o draperie subtire, rapuse pana la urma de fascicule de lumina ce dadeau camerei culoarea pozelor vechi. Aer inchis si greu, cu aroma emotiilor si cea de cafea. Un radio vechi, de undeva din colt,de pe parchet, intona surd si teribil de incet melodii vechi. Nimeni nu le asculta oricum.

Suspine. O pereche de rasuflari umpleau camera. Pernele toate sunt aruncate prin dormitor. Patura doarme pe scaun. Ei doi stau innodati intr-un cearceaf vechi.Chitara ii priveste muta. El cu privirea in tavan,fumand; ea cu capul pe pieptul lui, imbratisandu-i gatul. Nu si-au vorbit deloc. Fumul amar o u
cide. Pierde o lacrima. Nu conteaza. Ramane indiferenta...pentru ca trebuie. Dar nu o sterge. Se ridica si-l priveste, iar linistea lui o distruge. O distruge pentru ca tacerea lui inlocuieste povestile si rasetele de dinainte.

-Tu... ma iubesti,este?

Isi dezveleste ochii de perdeaua de suvite negre. El stie ca ochii ei nu pot sa minta, iar ea vrea ca el sa o creada. Vrea ca ea insasi sa se creada.
-Nu. Suntem prieteni cu beneficii si atat. Doar ca din prietenia noastra au ramas doar benificiile.
-Aiurezi.
Il saruta,ii musca buza cum obisnuieste de fiecare data. Si ii zambeste cu ochi de portelan.
-Ia-ti chitara si pleaca.

marți, 1 martie 2011

Primavara incepe cu...


Nu! Nu cu tine,nici cu mine, iar un "noi" nu as gasi nici macar de Martisor. Primavara incepe cu dezamagiri, cu decadere psihica din multe puncte de vedere, cu zapada si ger. Nici macar nu am mai gasit ghiocei,ffs. Cosarul meu nu a vrut astazi sa-mi aduca noroc. Poate data viitoare...!Poate?

Dezamagire am zis... Teribil acompaniata de stari si sentimente demente, de o abureala mintala si ameteli.
Confuzie, delasare, spaima, singuratate, atractie, vinovatie, un soi dulce-acrisor de 'gelozie' (nu stiu daca o pot numi asa, dar n-am la indemana niciun al cuvant), ganduri- gandurile mele verbalizate de catre altii.
Frig. Dorinta prinsa intr-o cochilie solida. Curiozitate.
Si mai mult decat atat, neisguranta si necunostinta de sine.


As vrea poate ca sa nu-mi mai fie teama si sa nu mai am constiinta atat de deschisa, de sensibila, putand observa si simti fiecare gest cat de maruntel. Si asa sa incep sa joc dupa cum este piesa, sa devin actor, nu regizor. In completare poate-* sa devin un actor prost, nu sa raman un regizor grozav de incurcat in propia-i visare. Superb.

Ma domina insomniile, poftele atat de vicioase, candva rapuse. Si stand asa noptile cu o vapaie fragila de lumina albastruie, sa ma privesc incercanandu-ma in oglinda. Sa ma privesc si sa nu ma observ. Sa fiu invinsa de ochii tulburi, in care se pot citi atatea pe care nu am vrut sa le stiu pana acum. Nici acum nu imi sunt clare, de ce sa mint. Vocea ochilor mei este ceva mai ragusita ca ultima oara si oboseste de fiece data cand ajunge la punctul culminant. Si totusi, am timp sa fiu surprinsa. Amagita. Cu masca usor crapata intr-un colt, gata-gata sa se sfarame. Dar nu voi permite oricum. Orgoliul are sa repare asta. Si melodiile alea care se aud prea prost in casca ce-mi tot aluneca si se pierde de-a lungul gatului. Mda.

--
Si deci, e primavara. Aiurea.

Stii ce? Las-o dracului.
Cand or inflorii copacii, voi inflorii si eu cu ei.


Scorpions-Still Loving You

Asculta mai multe audio diverse



(asta fiindca eu ies din tipar, si starea mea nu este derivata din melodia celor de la Holograf, cum ar fi la majoritatea,
ci de asta)