sâmbătă, 25 septembrie 2010

Astazi am primit prima palma adevarata de la viata. Ma rog continuu ca totul sa fie doar o proba care va trece proba timpului si ca vom uita curand totul; nici macar nu vom indrazni sa reamintim de cele ce se petrec acum.
Ma rog la Dumnezeu doar sa ne dea putere sa trecem peste si speranta nemarginita.
Daca as putea eu sa dau la schimb ochii amortiti de lacrimi si noptile nedormite pentru ca totul sa revina la normal, as face-o si de zece ori.
Regret atat de mult toate prostiile pe care le-am facut, toate urletele, toate momentele de incapatanare tampita.



--
bunica mea este ultimul om de pe Pamant care merita asa ceva.
si-n acelasi timp... La multi ani, mama.

Un comentariu:

Ciocolatika spunea...

Lucrurile bune vor iesi la iveala pana la urma. Have faith !