Pssst! Ma mai stii? Iti mai amintesti de mine? Sunt tot eu ma, fata aia imprevizibila care...ghici ce! te iubea! Da, chiar te iubea, desi tu n-ai catadicsit sa ii dai motive, dar si-a zis ca vine si vremea aia. Nu m-ai mai vazut de ceva vreme, este? Da, pai vezi tu, m-am hotarat sa nu te mai caut. Si cum, pana la urma, totul iese asa cum imi doresc eu, te-am scos de tot din mintea si sufletul meu, in sfarsit. Daa, in sfarsit!Vezi? Am chiar si curajul sa scriu la persoana I,si mai nou sa inlocuiesc apelativele de "ala","el" cu numele tau. Speranta moare ultima, dar vezi tu, moare si ea pana la urma. Pentru ce sa joc teatru, pentru ce sa sufar, pentru ce sa fiu ispitita de lacrimi? Pentru nimic? Iarta-ma ca iti refuz oferta.
Pas cu pas, zi de zi ma indepartai tot mai mult de tine, cu sau fara prezenta fizica. Si asa, de la adorarea suprema ai coborat las treapta cu treapta pana la indiferenta. Doar pana la indiferenta! Vezi tu, as fi umpic ipocrita daca dupa zece luni as simti ura pentru tine, daca ti-as purta pica... Pentru ca, cu bune si cu rele, pentru mine a fost frumos. A fost frumos sa sper si sa visez cu ochii deschisi la noi doi, si chiar si asa, nu pot sa neg ca imbratisarile tale erau cele mai calde dintre toate. Sper ca asa au si ramas, dar pentru alta copila iarna aceasta!
Pentru mine ramai o veche pasiune, un vechi cantec, un alt El. Si daca nu mi-ai apartinut, poate ca asa e mai bine. Oricum nu mai doresc sa am nimic al tau, ramai un "Buna, ce mai faci?" si un vechi explorator al inimii mele, dar atat.
De ce am ajuns sa inchei povestea? Pentru ca...pentru ca nu sunt sigura. In primul rand, nu aveam timp sau chef de noi, totul ajunsese acea veche placa pe care am invatat-o pe de rost. Dar eu mereu am crezut ca am sa-ti pun punct tie doar atunci cand imi va deschide ochii un altul. Si nu sunt sigura daca asta s-a intamplat sau nu deja... Ar fi groaznic de frumos...sau nu? Nu stiu daca se numeste atractie, dorinta sau simpatie, dar o caut atent si inconstient. Mie chiar mi-e teama de ce ar putea sau nu ar putea sa urmeze. Am un ceva care imi misuna prin stomac, dar nu e dragoste, seamana mai mult cu frica de necunoscut.
Si-n plus, mai sunt si visele! ahh, si ele imi rod si ultima legatura dintre inima si creier. Vise de noapte, sau genul ala de 'daydreaming' toate ma surprind cu pupilele dilatate si un nod in gat. Eu ce sa fac?!
Nu stiu ce vreau... dar stiu ce nu vreau -pe tine!- si deocamdata imi este de ajuns.
"Adio! Dar va mai exista si o a doua oara."
3 comentarii:
sa.ti explic puiule
a simti ura inseamna A SIMTI ceva!
indiferenta e mult prea dureroasa
eu ash prefera sa.l urasc decat sa.mi fie indiferent
anyway..pentru aman2 s.a terminat
si e al dracu` de bine!
Ehee la mine s-a terminat de ceva timp tot chinul ala cu acel el pe care-l credeam perfect.Stii tu,iubirea aia adevarata si alte blabla-uri.Dar mai am unele momente ( destul de rare acum,ce-i drept) in care ma gandesc si ma intreb daca m-a iubit macar o secunda.Daca am fost macar pentru o secunda cel mai important lucru din viata lui.Cateodata,imi dau raspunsul "nu" , dar stiu ca ceva e in neregula cand spun asta.In adancul sufletului sau ( foarte adanc) stiu ca m-a iubit.
Iar acum,mi-e atat de frica sa ma atasez de cineva,iar atunci cand o fac,ma mint si spun ca nu-mi pasa de acel cineva.Pentru ca ultima data a durut atat de tare,incat nu stiu daca voi mai putea suporta o asemenea durere inca o data.
Da, si mie mi'e oarecum frica acum sa ma atasez de altii, pntru ca mi-e teama de un alt esec,sau asa ceva cred...
Cat despre intrebarile alea,mi se pare evident sa'si mai faca loc in subconstientu nostru.
Anyways, we're fine now!
Trimiteți un comentariu