Ma las de fumat

Bai, zau ca nu mai merge… Fiecare zi, fiecare dimineata, la fel.

Eu, sprijinita in cot de pervazul geamului, in pijamale, cu parul incretit si incurcat,cu ochii lipiti de geam, cu rimelul de azi-noapte intins pe trei sferutri din fata, stau si analizez lumina de dimineata ce isi face loc in dormitor. Aceasta eu, cafeaua cu lapte langa mine si pachetul de tigari pe care scrie “Hope”in mana .

Scot o tigara, o aprind, si o trag pe nesimtite pana la filtru. Prima speranta cu care imi incep ziua. Urmeaza o gura de cafea, apoi alte si alte sperante…

Dependenta. Habar n-am cand le las sa-mi umple plamanii, mintea si inima. Pe bune ca nu stiu.

Si as incerca de acum sa renunt.Da coae, azi ma las de fumat!

Geamul este aburit iar eu il desenez iar cu degetul. Il umplu de inimioare, de versuri si oameni-bat ce se tin de mana . Apoi ma surprind fumandu-mi sperantele nr 2.

Beeeeep. Vina ta. Pentru ca-mi inundai ratiunea iar imaginea ta s-a lipit de retina mea o data ce am inceput sa transpun versurile pe geam.

Si serios, chiar vreau sa renunt. Dar nu trece mult si vreau…nu! trebuie! trebuie sa simt fumul viselor mele cum imi infunda narile cu aroma dulce-amaruie. Sa tin in piept si sa inhalez cu pofta.

Ce pot sa fac?!

Rahatu’ asta de sperante sunt viciul cu care-ti aburesc imaginea din capul meu. Asta teoretic; in practica insa…desi refuz sa o recunosc, o tatueaza mai adanc pe subconstientul meu.

Dimineata apune, eu arunc pachetul gol, ma schimb, ma inarmez cu unul nou si plec. Undeva, oriunde. Nu o sa te caut, cu o tigara intre degete sper ca o sa ma gasesti tu.

…

Maine ma las de fumat.