Stiam, deci, ca oricum ceva o sa se intample. Gresit. Nimic nu s-a intamplat, si aici a intervenit mica mea problema. Hai sa clarificam o chestie. I don't work with second chances,sweety! Mecanismul meu este unul simplist, banal chiar: ma iei de-a gata. Asta,sau ajungi sa te saturi sa stai dupa mine si capriciile mele . 'Cause you won't get anything in the end. Sorry.
Dar e ok. Vorbesc serios, de data asta nu e cazul pentru atatea artificii de calcul & stuff. Ma gandesc ca de vina a fost raportul dintre dorinta si un soi de ambitie. Un raport disproportionat rau. Desigur,asta pe langa faptul ca eu am obiceiul de a reactiona pe dos. In ziua in care tot Pamantu se presupune ca se invarte in forma de inima si toata lumea tre' sa se iubeasca mai intens si cacat (urasc tipul asta de mentalitate; yuck) bang! la mine se pierde de tot orice urma de interes.Ce gluma...! In fine,oricum nu stiu de ce am incercat-inconstient de data asta,jurrrr!- sa ma pacalesc singura. La urma urmei, am urat din totdeauna "Valentine's Day". Si nu, n-a fost nici o despartire la vreo zi inainte de 14,nici nu duc dorul cuiva sau unor porcarii din tineretile mele de clasa a2a-a3a, nici n-am fost parasita la altar,nu. Nimic de genul. That's just me, I guess.
Anyway. Am sa sar din nou de la un subiect la altul.Zic ca, in acelasi timp cu evenimentele prezentate mai sus, alarma mea interioara ma testeaza c-o 'simulare'. Nu stiu cum altfel sa-i zic, deci am s-o numesc asa. A dracului. Si imi simt plamanii goi si aeru' e irespirabil si nici nu-i vreau umpluti cu fum,am trecut de etapa asta. Ii incearca dar, tot parfumul ala de odinioara, doar ca nu imi mai este atat de strain . Iar pe mine ma incearca intrebari idioate,paranoia si un fel de joc. Si ma tem sa ma avant in el,pentru ca imi pare usor de pierdut. Momentan nu. Mai incolo nu stiu daca am sa dau 'Play'. Vag.
Poate ca am lasat oarecum garda jos. Si platesc. Si mi-e sa nu platesc cu incredere oarba,cu nopti nedormite de catifea si, la o adica, cu inima. Ar fi prea complex si prea stresant. A pain in the ass. Un fel de labirint pe care eu il construiesc si in care reusesc sa ma pierd. Mers pe sarma ghimpata! Eh, bine,exagerez dramatic,ca de obicei cand ma ia cu panica,dar... Plm.
Hai doar sa-mi promit atatica:
-nu am sa ma mai arunc kamikaze,cu capul inainte, ca anul trecut.-
Restul le mai discutam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu