Atunci cand toamna ne dezbraca sufletele...

-de ce ti s-a facut dor?
-asa. mi-e dor de...nu stiu, dar mi-e asa un dor!
-de ce anume? haide,da-le pe fata.le stiu doar eu si cu tine.
uite, mie mi-e dor de ce simteam pentru bou' ala!
-si daca nu stiu?! sau nu stiu cum sa le spun?
-...
-mie mi-ar fi dor sa simt, si mi-e dor sa mai fiu iar ca inainte.
sa fiu eu! retardata aia care pune suflet in tot si nu se lasa doborata de nimic!
si...ma simt atat de mica si de vulnerabila si de neinsemnata...
a dracu, de ce trebuia sa fie asa? sau sa fiu asa?!
a trecut toamna, deci trebuia sa scap de drama, melancolie and stuff!
- haide ca o sa fie bine!sunt aici.
-yeah, i know. thanks.

A dracului sa fiu daca stiu cum se numeste! Si e trist ma, e sadic ca eu nu sunt asa, sau mai bine zis, eu nu stiu cum sunt! Da, da! Sunt ok si incepe sa-mi placa intr-un mod mai ciudat toata chestia asta...dar ba, eu cica ma distrez si chiar imi intrasem in rol. Jucam bine! Atat de bine incat pielea personajului s-a lipit de a mea. Eu ce fac?

Nu sunt singura, dar asa mi-e o frica de singuratate...! Paranoica?! De ceva vreme... Si-mi lipseste increderea-n sine iar! Ce zic eu iar...oricum nu e punctul meu forte...

Si totusi...!

O sa crap, de la teama si de la stres. Stau si ma consum pe mine in interior cu chestii pe care nu stiu sa le transpun in cuvinte. Sunt ca visele alea ce ti se arata de dupa o perdea de ceata. Perfect. Ca tot vorbeam de vise... inconstientu' ajunge sa-mi puna cate-un nod in gat si fiori mult prea reci prin oase. Si inghet. Si ma surpind ca fara motiv am ochii goi si umezi.

Nu poate sa-mi mearga si mie bine?! Macar...stii tu,o data!
Dar ma rog. Se zica ca 'o sa fie bine'....