Ook, pai sa vedem cam care-i faza...Traiesc intre doua extreme atat de opuse, incat azi pot iubi ce ieri ma dezgusta, si invers.Parfumu' ala care mi-a intrat in plamani, azi imi da fiori marunti si reci, ca ploile de vara, maine poate greata ori neplacere, sau poate ca nu-l voi mai simti in nari...sau in mine. Ieri atat de fragila si vulnerabila la cuvinte grele, azi mult prea indiferenta, incapatanata si stapana pe sine. Ieri amatoare de persoana a III-a, acum scriu impasibila la aIa singular.
Drace, cat m-am schimbat. Incep sa dau din ce in ce mai mult contur conceptelor alora vechie, care evolueaza o data cu mine. Fraaate, ma transform!? Vreau sa nu vreau niste chestii, dar nu vreau sa vreau alte chestii. Fir-ar, ce cretina am ajuns !Dar lasa, incep sa cred ca aceasta forma de 'cretino-sentimentalism acut' m-a adus la un oarecare echilibru, cel putin pentru moment. Ehhm, e si asta un inceput.
Deci, cum sta treaba ? Raman doua de 'eu', doua jumatati complementare ce formeaza un 'eu', sau mai dau un shot intre timp ? Am promis, jaja, dar o sa ma mulez dupa imprejurari... Ahihi
Am o sete tampita de viata si, cum saptamana trecuta a fost realmente ORIBILIA, saptamana asta am un val de fericire ce-mi colinda prin burtica. Legea compensatiei, zic. Si bai, incep sa prea-cred in chestia asta. Uite, ca si exemplu ce nu-l pot trece nici prin prisma sentimentelor sau a ratiunii, am acum un 9 la mate, pe langa nenorocitu' ala de 4. Inchipuie-ti, eu, EU, 9 la Duică! Si cica nu exista miracole...
Ma rog. Am ajuns iar -tipic- la un nonsens cu postu'. Nici nu se mai potriveste cu titlu, dar las' asa ca n-am idei. Poate ar fi chiar genial sa am am o amnezie urata, legat de mai tot ce a fost (sau macar sa o aiba altii), dar stii ce ? atata timp cat, usor-usor duce la o portie de fericire, mai bine cu memoria aia a mea de elefant intreaga. Defapt, now that i think about it, multe formeaza, bucata cu bucata, tot ce se intampla acum. Zau ca-i dragut! Poate-mi place, poate defapt nu ma afecteaza in niciun fel, dar pana mea! Sa zicem ca este caracteristic anilor de liceu.
Drace, cat m-am schimbat. Incep sa dau din ce in ce mai mult contur conceptelor alora vechie, care evolueaza o data cu mine. Fraaate, ma transform!? Vreau sa nu vreau niste chestii, dar nu vreau sa vreau alte chestii. Fir-ar, ce cretina am ajuns !Dar lasa, incep sa cred ca aceasta forma de 'cretino-sentimentalism acut' m-a adus la un oarecare echilibru, cel putin pentru moment. Ehhm, e si asta un inceput.
Deci, cum sta treaba ? Raman doua de 'eu', doua jumatati complementare ce formeaza un 'eu', sau mai dau un shot intre timp ? Am promis, jaja, dar o sa ma mulez dupa imprejurari... Ahihi
Am o sete tampita de viata si, cum saptamana trecuta a fost realmente ORIBILIA, saptamana asta am un val de fericire ce-mi colinda prin burtica. Legea compensatiei, zic. Si bai, incep sa prea-cred in chestia asta. Uite, ca si exemplu ce nu-l pot trece nici prin prisma sentimentelor sau a ratiunii, am acum un 9 la mate, pe langa nenorocitu' ala de 4. Inchipuie-ti, eu, EU, 9 la Duică! Si cica nu exista miracole...
Ma rog. Am ajuns iar -tipic- la un nonsens cu postu'. Nici nu se mai potriveste cu titlu, dar las' asa ca n-am idei. Poate ar fi chiar genial sa am am o amnezie urata, legat de mai tot ce a fost (sau macar sa o aiba altii), dar stii ce ? atata timp cat, usor-usor duce la o portie de fericire, mai bine cu memoria aia a mea de elefant intreaga. Defapt, now that i think about it, multe formeaza, bucata cu bucata, tot ce se intampla acum. Zau ca-i dragut! Poate-mi place, poate defapt nu ma afecteaza in niciun fel, dar pana mea! Sa zicem ca este caracteristic anilor de liceu.
E bine, ba!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu