Culoare

E la fel in fiecare zi… Cel putin asa credeam. Paseam lent pe o strada aglomerata si grabita. Ei nu stiu sa pretuiasca timpul si se pierd in rutina. Nu-mi place, este atat de monoton, de monocromatic... Ridic privirea, imi e dor de albastrul siel al cerului. Atunci te-am revazut. Undeva, departe, in marea cenusie de oameni. Iti fac un semn... doua... trei. Eh, da-o-ncolo. Imi fac loc fortat, chit ca imi voi alege cateva replici de la vreo 2-3-mai multe batrane in urma mea. Abea atunci m-ai vazut, cand eram langa tine. Esti atat de imbacsit; te-ai pierdut si tu. Te-ai luat dupa ei. Nu te doare? M-ai lasat sa fiu singura ciudata plina de energie, care nu se sinchiseste catusi de putin sa rada zgomotos in mijlocul tuturor. Ceva din tine a murit...
Te iau cald de mana. Uita de tot... Trebuie sa te regasesti.
Te-ai indragostit de alb si de negru... Asa nu poti continua. Te trezesti brusc in parc. Incerci sa negi ideea mea, sa revi la rutina, ca nu ai dreptul sa fi special. Neah... Asta n-o sa se mai intample.
Stiu ca nu ma consideri atat de talentata la arte plastice, dar sa pictez sufletele in rogvaiv este hobby-ul meu. Nu poti sa-mi iei asta. Recunoaste ca la final imi ies niste lucrari reusite!
Te trag de mana, si parca brusc ai uitat tot. Cantam, ne zbenguim ca doi copii pe aleile goale, incepi sa ma alergi si sfarsim razand cu pofta printre frunze. Esti fericit. Zambesti... ai uitat de ei. Te rog, ramai asa. Vreau ca data viitoare cand ma vezi pe strada sa-mi urlii numele, vreu sa alergi spre mine, si sa-ti vad ochii luminosi ca si acum. Vreau nu doar sa visezi, sa incerci macar sa iti implinesti toate visele. Vreau sa nu iti fie frica sa simti.
Siu ca iubesti viata... Nu vreau sa te mai ascunzi de ochii lor.
Dar cel mai mult vreau sa ramai tu... sa aduci culoare in viata mea!