In amintirea acelei veri

Mda... Mijloc de octombrie. Pur intamplator, se implineste fix o luna de cand m-am rupt de vacanta. Eu i-as zice vara per total. Ce mai conteaza 14 zile desprinse din septembrie?Daca eu abea zilele astea realizez ca, cu venirea primelor note, a aterizat si toamna.
A fost vara noastra...
Cate diferente... inafara frigului ce-mi inteapa brutal pielea. Hah, si eu am de traversat doar o straduta pana la scoala... S-a sters tot. Chiar si fundalurile muzicale. Mi-amintesc atat de bine ca pe plaja eram adunati toti nebunii, umpleam un sir considerabil de prosoape colorate si rasunau houser-isme, la fel afara si oriunde eram noi in play-listul fiecaruia. In al meu era si raggae si ... in fine, orice care-ti dadea pofta de miscare,de viata. In principiu primele 2 genuri mentionate. (si crede-ma, nu-s eu cine stie ce hauzaritza infocata). Ah! "vara asta este zuu" Acum... ma inspira Veritasaga, O.N... faimosul "etc."
Imi rasuna in minte versurile lui e m i l- Dub shot :

„si cad pe nisip...
timpul nu-nseamna nimic”

Da... acum imi permit sa le pun la perfect. Doar citind jurnalul (si nu sunt genul care scrie orice prostie de zi cu zi, ci doar ce-mi pare mai important, de retinut, si asta cand mai am si timp de scris) imi ruleaza filmul verii noastre prin fatsa ochilor. In spatele scrisului meu cam grabit, sters de mina prea albastra a pixului si dezordonat se ascund imagini. Ce daca imprimanta mea are fitze, eu tot am atasate imagini in jurnal... S-au schimbat prea multe. Parca timpul a vrut sa stearga prea de tot si prea repede vara noastra. Persoane, prietenii... unele raman doar amintiri, in timp ce altele au devenit mai solide. Fetze noi, sau fetze vechi cu infatisare noua, fiecare jucand un rol pentru aceasta vara, ca pentru o piesa de teatru. O piesa de teatru in care cortina a cazut pe neasteptate. Vantul tomnatic sufla toate aceste lucruri, cu usurimea cu care ar arunca o frunza din mijlocul parcului pe lac -distanta-.
M-am indragostit de vara... M-am indragostit de o amintire.
Mi-e dor... Mi-e greu sa nu ma uit inapoi, sa nu vreau inapoi! Stiu, stiu ca m-ai invatat sa o traiesc numai si numai din amintiri, dar nici tu nu poti sa iti indeplinesti aceste cereri!
Imi pare rau...
S-au intamplat prea multe, prea repede,relativ ilogic si umpic neclare. Ca un vis. Cel putin visele mele... De fiecare data cand visez (asta daca am atata bunavointa sa-mi amintesc ce am visat) pe timpul noptii, povestea incepe brusc, imaginea este neclara, vocile in ecou... Multe lucruri sunt lipsite de logica, si totusi eu stiu ca este asa cum se intampla, pentru ca asa trebuie... Si desi acele imagini ruleaza o noapte intreaga, par un minut. Apoi se termina brusc, lasandu-te suspendat in mijlocul punctului culimnant. Mda, astea-s cuvintele care le-am cautat pentru aceasta vara.
Macar, inca pot sa ma consolez ca a fost un vis implinit, si cu melodiile raggae si house care pot oricand sa-mi coloreze play-listu.