Da-i timpului timp

-Mi-e dorrrrr!

-De el?

-Nu. Mi-e dor de cum ma facea el sa ma simt. De fluturasi si tot felul de stari de-alea nebune, sa fiu ametita de nu te poti intelege cu mine, de zambete oarbe, sa fiu penibil de geloasa, sa-mi spuneti iar ca am 'sclipiciul' ala in ochi!

Vreau un baiat calumea! Sa fie dulce,dar sa se contrazica cu mine, nu sa lase totul dupa placul meu, sa rada pe seama mea si dupa sa ma alinte, sa ma enerveze pentru ca atunci ii par frumoasa, sa... sa nu stiu! Sa fiu tot timpul in miscare, sa fiu cu mintea ocupata, cu gandurile departe. Sa nu apuc sa spun "m-am plictisit". Macar un joc mic, un ceva, dar cu cineva care stie sa se joace, nu sa-i desenez pasii!

-Pentru ca il vrei pe el.

-Il vreau asa cum credeam ca poate sa fie, nu pe el cum este acum, si cum poate era si atunci, dar se ascundea in fata mea. De atunci a facut prostii gramada, carora eu nu le-as putea face fata. Si doar stii de cate m-am ocupat si in trecut! Acum m-as uita la el si i-as vedea greselile. 

Am vorbit cu el si atunci, si cu entuziasmul lui wanna-be sper ca nu a inteles gresit intentia mea. Pentru 2-3 zile am crezut ca el crede ca vreau sa ma intorc. I-am spus ca nu ma mai intorc. Nu mai pot, si nu mai vreau. Nu am timp sa imi bat capul cu tot felul de chestii. Vreau numai sa fiu fericita si fara el.