here I am again...
A trecut timp, si lucrurile nu s-au prea schimbat. Tu tot cu ea, dar cu mine, eu iar imi impun sa fiu de partea ta, promisiuni, promisiuni,promisiuni... Eu, pe de alta parte, m-am schimbat mult, si nu de buna voie. Este vina ta. Te-ai jucat, te-ai tot jucat, pana am facut schimb de roluri. Acum sunt eu aia dulce.
Nu suport. Sa nu pot sa fiu suparata pe tine, sa te iert, sa ma bufneasca rasul atunci cand vreau sa tip la tine. Sa te alinti cand te cert. Sa vi dupa mine doar atunci cand stii ca te-ai gafat rau de tot, si ma intorci din drum. Invata sa ma impaci! Si sa ma tii langa tine. Altfel, sa stii ca plec, si oricat de atasata si dependenta sunt acum de tine, orgoliul o sa isi spuna intr-un final cuvantul. Doar pentru ca doarme, nu inseamna ca nu il am acolo, undeva, in sufletel. Ai grija cat zgomot mai faci, pentru ca o sa se trezeasca, si or sa se bage in culcus toate sentimentele alea frumoase.
Ti s-a urcat la cap. Ti-am zis ca esti primul, primul caruia i-am spus ca il iubesc si nu l-am mintit. Si da, asta e penibil, pentru ca nici macar nu esti al meu, desi cu impresia asta traim amandoi. Probabil eu mai mult decat tine, tinand cont de faptul ca esti un mincinos si un prefacut, si reputatia ti-o spune.
Ma iubesti?
Te rupi de mine cateodata atat de sec, si esti asa subit ocupat, sau obosit, sau bolnavior. Si nu te suport deloc asa, pentru ca eu nu te cunosc asa. Tu nu suporti sa ti se dea prea mult spatiu, pentru ca si tu te cunosti. Iar eu nu suport sa fiu aia care te umple de apeluri si mesaje, pentru ca nu-mi sta bine! Asta desi mi se face incredibil de frica sa nu ma trezesc in gol (iar), si ma prinde o panica si o gelozie si o stare de paranoia dementa rau! Si cand ti le spun, aud ca "am o minte bolnava".
Ma iubesti.
Cand, cu toate astea,facut praf, si obosit pe bune stai pana la 4 dimineata, mai mult adormit decat treaz, si ma asculti si incepi sa aberezi.Cand ma faci sa rad. Cand imi stii toate povestile, pe ale mele sau ale prietenilor care stii ca nu te sufera din motivele evidente, si cand iti cer iti bati capul pentru ei, cand eu nu mai stiu cum.Cand ma lasi sa te mint ca e cu mult mai devreme.Cand ma ia cu fluturasi. Cand imi raspunzi la intrebarile mele dubioase.
Cand ai vocea aia adormita si atat de frumoasa si cand imi spui ca
"Si eu te iubesc... foarte, foarte mult..."
"Sigur?"
"Da! De asta sunt sigur, nu am nicio indoiala."
M-ai facut geloasa, paranoica. Mi-ai vazut tot sufletul. Am lasat de la mine de nenumarate ori. Am plans. Si nu ma recunosc deloc. Mi-e dor de t i n e!
Pana mea, frate...
Te iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu