Trezeste-te.

nici macar eu nu cred in mine, cum pot altii ?*

Adormisem. Adormisem respirand aerul bolnav, inchizandu-mi mintea, inclestandu-ma intr-o nesiguranta de sine murdara. Dormisem prea mult invelita in dezamagire si naivitate, avand vise credule si imposibil de simple. Dar le priveam tot ca vise... lucrurile alea marunte, nu le putea percepe ca fiind realizabile, nu le puteam proiecta cu mintea, chiar daca inima le simtea ca fiind reale.

Dar m-am trezit. Si am tresarit din somn, si respiratia-mi era grea si spinearea-mi era traversata de valuri reci. Ce ipocrita!!! Atat de ipocrita, atata timp! Si pentru ce?
O falsa, astfel incat purtand o masca pentru a le citi pe a le celorlalti, aceasta mi-a intrat pe sub piele. Iar eu nici macar nu am sesizat. Am vrut sa ma joc cu mintea lor, si intr-un fel poate ca-mi reusea. Dar cu a mea ma jucam mai mult. Si .. Tadaa. Am pierdut. M-am pierdut!
Ce am cautat atata? Si pentru ce? Pentru ca imi pasa, pentru ca ma intereseaza? A, bun. Dar se rezolva si cu cartile pe fata.
Dar asta nu m-a dernajat. Sa fiu restrictiva este chiar ok, pentru ca n-am sa ma vand.Pentru ca acum nimeni nu se vinde, dar toate sufletele se cumpara. And I'm not that naive. Dar sa-mi restrictionez mie anumite lucruri? Well, that's a problem.

Muuult timp mi-am sectionat fericirea si tot ce vroiam si eram in stare sa obtin pentru ca m-am lasat de treaba. Pentru ca i-am impus,inconstient, subconstientului faptul ca sunt slaba. Complexata. Stangace si nedemna. Incapabila. Frate, stai asa... eu pot! Chiar pot!! Si fii pe faza, caci din spatele mastii am sa ies eu zambind si o sa va surprind pe fiecare in parte. Can't belive it? Don't care. Da-mi doar putin timp, sa ma reacomodez cu aerul asta. Cu senzatia asta de bine. Am sa scap de bagajul de pareri prost formate pe care le-am avut despre mine, sau pe care le-am imprumutat. I'm gonna be just fine. Now I'm back.

Si acum, nu-mi mai doresc decat sa nu uit sa-mi pastrez starea asta, acest oarecare echilibru pe care l-am constatat de-abea, de-abea. Pentru ca ador cand simt ca eu insumi nu-mi incap doar in propiul trup. Am nevoie de mai mult, am nevoie de spatiu si timp ca sa-mi ajunga sentimentele astea. Si am facut primul pas. Si dupa el o sa mai urmeze altul, si apoi altul, pana cand o sa invat sa ma iubesc super super mult, cu riscul de a parea narcisista. Ete fleosc.

Just give me time to put this in some kind of order. Than I'll be able to show you this thing.

*dar stai asa... pot! pentru ca mi-am amintit ca sunt speciala.
stiu ca sunt speciala,
stiu pentru ce sunt speciala.
and that's all that matters right now.


--

thanks for being my alarm clock.

no,i'm not ok

Si peste tot, ma urmareste ca un ecou "hei, ce faci? esti bine?"

Bineinteles ca sunt!! De ce nu as fi? Am tot ce mi-am dorit! Am avut parte de fiecare in parte atunci cand am dorit, nu am mai plans de ani si sunt foarte increzatoare. Arat foarte bine, si parul imi sta bine exact atunci cand trebuie. Nu ma tem de nimeni si de nimic, iar momentan ma simt foarte comfortabil eu cu mine. Probleme? Cine, eu? O duc prea bine pe fiecare plan! Asa ca da, sunt bine, stop asking me.

Sarcasmu' vietii. Si totusi, intrebarea aia... De ce nu va plictisiti sa o puneti daca oricum un raspuns plat, fara forma si un zambet de decor va da cale libera sa plecati? Drop it!
Sunt 6.914.713 de oameni pe Pamant. Numar impar, pentru ca eu nu am oricum pereche. Sunt a3a mereu; copacul care umple spatiul in sceneta din clasa a IIIa. Un 'outsider'.

Vrei sa stii cum sunt? Cum ma simt? Ce simt? Ma simt oribil. Ma simt in plus si sunt foarte nemultumita. Dezamagita de mine, si nu am stare pentru ca nu am gasit locul in care sa ma opresc. Si toti cei din jurul meu au asa, un soi de poveste chiar daca nu e oficiala. Iar eu stau si ma gandesc ca poate... poate si aici am ramas pe dinafara. Poate totul era menit sa fie altfel, dar in capul meu lua un alt sens, habar nu am de ce.

Si acum jur ca nu as mai iesi din casa o luna, as sta si m-as indopa cu ciocolata si mi-as invata papagalul sa vorbeasca . Si deobicei prin toate filmele, o perioada d-asta este urmata apoi de un fairytail sau asa ceva. Not. Nu o sa se intample nimic.

I have only one hope right now. And... I just guess that some things aren't ment to be changed.

--

tu sa ma faci sa uit !!

Jalnic

Modul in care mi-am lasat ratiunea rapita, in care am dat atata importanta incat m-am lasat sugrumata de sentimente aprinse...!? So not like me. Jeez, am sa profit de restul de vacanta pentru a-l numi "pauza"; sa-mi dau un refresh, sa ma desprind din toate povestile alea si sa-mi consum energia sub soare. Pentru ca,frate,in sfarsit e soare!! Si dupa o luna juma' miroase in sfarsit a primavara. Si cred ca primavara ma place atat de mult pe cat o plac si eu. Cu ploaie,cu nori, sau cu cer senin, inauntrul meu lucrurile luau fel si fel de intorsaturi, mai mult sau mai putin placute. Dar stai ma asa, ca daca stau sa reevaluez din septembrie, toate chestiile astea mi-au modelat prezentul. Si este foarte ok asa, atata timp cat nu ajunge nimic la stadiul de obsesie. Nts nts, n-o sa permitem,nu-i asa?

Si totusi, pe de-o parte, tot jalnic mi se pare. Cred ca asta e cuvantul... Adica serios, mi se pare super trist atunci cand... 2 oameni cam complicati incearca sa se descurce unul pe altul, cand defapt tot ce fac este sa se incurce mai mult pe sine. Deznodarea unui nod duce la legarea a inca 5. Si parca...nu stiu. E placut. Dar numai pana la un anumit punct. Ce-o sa se intample daca o sa o ducem tot asa,de-aiurea, si ne incurcam tot mai mult? Sau chiar daca nu... Ipotetic vorbind, atunci cand vom fi amandoi deznodati, ce-o sa se intample? Certuri? Impacari? Rutina? Lame. Cat despre descurcarea doar unuia dintre noi... eh,pai stim amandoi ca suntem prea incapatanati ca sa-i cedam celuilalt. Deci asta cam pica.

In fine. Gata,plec, ma duc sa ma cert cu valurile si sa ma impac cu nisipul, sa ascult marea si ea pe mine. Haideee, ce dracu. Nimic indeajuns de rau nu poate iesi din asta, right?

voi fi fericita.

It's not that important who starts the game but hey, who finishes it?

Bunnnn... Am crezut o bucata de vreme ca totul se schimba asa,de-aiurea, cum se schimba si starea mea de spirit. dar este ok, m-am convins. S-au pus cartile pe fata, am lasat masti sa cada si sa se ridice, am cedat nervos si am ras cu pofta. Nu-s obisnuita deloc cu genul asta, dar nu-i problema, ne adaptam. Joc nou,reguli noi, mai mult sau mai putin ale mele. Sweet. Una singura o sa se pastreze pana la capat; si nu am de gand sa pierd. Prefer sa tina jocul asta pana la sfantu-asteapta si sa se termine cu o ruptura brusca decat sa pierd ca-n alte dati. Caci in tine... ei bine, nu am incredere ca ai sa pierzi. Orgoliul tau poate calca pe cadavre. Al meu e ceva mai bland, dar nu cu mult. Si mi l-ai hranit teribil cand ai spus exact ceea ce asteptam sa aud. Eh, nu chiar asa direct si din prima, dar ai dat approve-stamp, si asta face toti banii. Draguuuutt.

Am vrut sa ii pun punct, si asta la modul cel mai serios. Aveam cateva idei despre ce si cum. Am incercat. Am fluturat steagul alb. Nu am nici trupul, nici inima necesara pentru a intra intr-un razboi. Si oricum... nu stiu, cred ca e mai ok asa. Nu ma vad nici macar eu cu ideile duse pana la sfarsit.

Anyway. Este oarecum fun si asa, cu nervii intinsi la maxim sau cu buzele manjite de zambet. Macar imi ocup timpul. In ce proportie... well,that's another story. It's ok, I'm ok. Si ma distreaza teribil cum ca ne certam doar ca sa avem la un moment dat de ce ne impaca. Sa ne aratam coltii, doar ca sa radem pe urma. Sa ne infigem cutite pe la spate, doar ca sa le dam in final pe toate pe fata.

*stiu foarte bine ca ti-am promis ca n-am sa-mi mai murdaresc blogul cu el, piscotel,
d-aia tu sa ma ierti.
dar ti-am zis deja ca mi-a murdarit deja ratiunea.
stay close, i need you.*

Si intr-un fel sau altul, lucrurile merg inspre bine. Chiar daca eu simt(eam) ca nu mai e mult pana sa ma impiedic de slabiciunile mele. Iar prabusirea nu se anunta a fi una prea sigura.


--
O sa fiu bine. Te rog?

Nu mai stiu

Si probabil ca,stii tu, toata chestia asta este mai mult decat normala, iar eu hiperbolizez totul in interiorul meu. Si ma consum.

As vrea sa pot spune fara nici un fel de retinere ca totul este banal si ca implicarea mea fizica si emotionala este egala cu zero; dar as minti in ambele cazuri. Si-atunci cu ce folos?
Chiar am stat si mi-am muncit creierii cu chestiile astea. Si m-am gandit serios la ele. Am avut de data asta curajul sa ma infrunt eu pe mine cu intrebari si explicatii care mai de care mai dubioase si mai agasante. Dar degeaba. Am incercat, dar curajul si hotararea imi alunecau din sange la fel cum se scurge nisipul printre degete. Dar mi-e frica, zau ca mi-e frica. "Nothing bad can happen". Ei pe dracu!! Ba da,se pot intampla multe. Nu vreau sa pierd iar. Nu vreau sa fiu iar eu jumatatea activa a ecuatiei care se zbate si ajunge cu sufletul si mainile goale. Sa spun un adevar? Am descoperit ca ultima data cand am patit asa, m-a durut groaznic. Dar asta stiati deja. Marturisirea mea consta in faptul ca am ramas cu cicatrici, si abea de curand am constientizat lucru asta. Nu, nu ma mai dor. Dar as risc sa le fac sa sangereze.

Si tot teatrul asta, in care eu vad mai departe sau mai mult decat in aparenta, ma deruteaza de tot. Ma joc singura. Si orice alegere as face, imi e teama ca am sa pierd.
Un fel de ruleta ruseasca a sentimentelor. Magnific.

Mi-e super dor, frate. Dar mi-e mai mult frica. As vrea ca macar o data sa se joace dupa scenariul meu. I need only this one shot, and I'll make it worth, I promise! Pentru ca ajung sa-mi dea lacrimile brusc si sa nu-mi dau seama imediat de ce. Sa realizez ca rascolind trecutul (cam prost zis, ca nu e chiar atat de indepartat), ma rascolesc pe mine. Si mai mult decat atat, sa aflu ca imi pasa. Si toata comedia asta e atat de proasta!!!; cum eu vad in orice un semn sau un simbol, dar mi-e teama sa le dau pe fata. Ma termina psihic.

De ce sa fie frig primavara ? De ce sa ma deprim atat ? Si de ce dracu' lucrurile nu s-au schimbat in bine dupa un an?

i just need to be happy right now.
and i feel like i can't make it alone.

My heart is stil beating...

(...........)

Cat despre starea mea de spirit? Despre sentimente si viata pe care o mai duc? Despre buzele care se dezbraca in soapte prost formulate si urechi cu usile inchise? Nimic nou de spus,defapt... Asa a fost, asa am fost, si deci asa stau lucrurile poate ca din totdeauna, si as fi jalnica sa spun ca abea astazi mi-am dat seama de asta. Nu. Sunt lucruri pe care le constientizez si pe care seara le imbratisez cu drag. Imi imbratisez inima,ochii si gandurile afumate. Imi imbratisez singuratatea si deobicei o sarut pe gene si ii mangai fruntea incarcata de amintiri.

Spuneam, deci, ca lucrurile astea nu s-au schimbat niciodata, nici n-au aparut brusc si de nicaieri. Sunt doar perioade in care dobandesc o alta intensitate, momente in care eu ma uit, picand vulnerabila in bratele propriilor emotii. As vrea poate sa-mi citesc pe trup miscarile pe care urmeaza sa le fac, sa le inteleg si sa ma bucur de ele. As vrea poate ca inima sa bata regulat tot timpul, iar nu sa se infase uneori intr-o fericire zbuciumatoare.

As vrea poate ca visele sa ramana vise. As vrea poata sa stiu ca sunt imuna in ce presupune indragostitul, ca sa fiu sau nu pregatita in fata delirului pe care-l presupune. As vrea poate sa inteleg ce dracului se intampla defapt. Fara ocolisuri, fara priviri fugitive, fara limbi incurcate.

Si poate ca nu vreau si m-am saturat de felul in care reactioneaza fiecare, fie ei X,Y ori Z. Poate ca vreau sa-mi surprind propia reactie. Poate ca am nevoie sa-mi acord mai mult timp si atentie. Si poate ca ultimele zile or sa-mi explice macar pe scurt relatia actuala in care ma aflu eu cu...mine, sa-i zicem. Sa cunosc si eu demonul ce-mi strange inima si stomacul si ce-mi aluneca pe toata pielea cu rasuflari reci. Demonul ce-l port in mine de cateva luni si-mi mananca noptile. Demonul pe care-l simt...si care ma face pe mine sa simt. Demonul ce-mi saruta sentimentele.
Pana mea....demonul care ma face sa vorbesc asa si intr-un alt milion de feluri.

Toata treaba asta, stii tu, ma schimba. Si mi-ar fi greu sa spun in ce mod. Dar frate, ma incapatanez intr-una pentru ca nu vreau sa-mi fie rapita increderea. Pentru ca stii ca o ofer cu greu, si in situatia asta ar castiga prea usor. Si incerc totusi sa ma impotrivesc, exact ca o fraiera. Dar tu nu stii de ce, ma. Nu stii ca eu ma lupt si ma zbat caci daca o sa-mi fure increderea, o sa ma fure apoi bucatica cu bucatica, pana ce toata am sa-i apartin. Si regulile astea, tipul asta de joc... ultima data m-au cam distrus. Iti amintesti doar. Si eu... eu ce sa mai fac? Sa joc de mana cu destinul sau cu orgoliul? Caci timp,lacrimi sau inimi eu nu mai vand.

--
don't kill what's left of being Me, will ya' ?

Sketch

Miez de zi. Ceasul de pe noptiera arata cu cifre rosii,pasive, undeva la ora 1:30 PM. Liniste acuta ce se intrepatrundea cu intunericul somnoros din dormitor. Jaluzele tipice, albe, prafuite, invelite de o draperie subtire, rapuse pana la urma de fascicule de lumina ce dadeau camerei culoarea pozelor vechi. Aer inchis si greu, cu aroma emotiilor si cea de cafea. Un radio vechi, de undeva din colt,de pe parchet, intona surd si teribil de incet melodii vechi. Nimeni nu le asculta oricum.

Suspine. O pereche de rasuflari umpleau camera. Pernele toate sunt aruncate prin dormitor. Patura doarme pe scaun. Ei doi stau innodati intr-un cearceaf vechi.Chitara ii priveste muta. El cu privirea in tavan,fumand; ea cu capul pe pieptul lui, imbratisandu-i gatul. Nu si-au vorbit deloc. Fumul amar o ucide. Pierde o lacrima. Nu conteaza. Ramane indiferenta...pentru ca trebuie. Dar nu o sterge. Se ridica si-l priveste, iar linistea lui o distruge. O distruge pentru ca tacerea lui inlocuieste povestile si rasetele de dinainte.

-Tu... ma iubesti,este?
Isi dezveleste ochii de perdeaua de suvite negre. El stie ca ochii ei nu pot sa minta, iar ea vrea ca el sa o creada. Vrea ca ea insasi sa se creada.
-Nu. Suntem prieteni cu beneficii si atat. Doar ca din prietenia noastra au ramas doar benificiile.
-Aiurezi.
Il saruta,ii musca buza cum obisnuieste de fiecare data. Si ii zambeste cu ochi de portelan.
-Ia-ti chitara si pleaca.