Pauza

Azi imi este dor de tine.

Mi-e dor sa ma suni, sa ma cauti, sa te enervezi degeaba. Mi-e dor sa ma trezesc de nicaieri cu mesaje cu 'te iubesc'. Mi-e dor sa-mi spui povesti cand sunt prea obosita ca sa adorm. Mi-e dor sa ma cert cu tine cu orele, cateodata poate cu zilele; mi-e dor sa ma impaci. Mi-e dor sa-mi umplu noptile cu tine, cu glumele, certurile; cu vocea ta frumoasa de adormit. Mi-e dor sa fi dulce, ipocrit, mincinos, arogant, alintat, sincer, sa fi in toate felurile in care te-am cunoscut.Mi-e dor sa ma rog de tine sa nu imi mai canti. Mi-e dor sa te am langa mine. Mi-e dor de promisiunile tale pompoase si de cum le rupeai si cum, dupa, vroiai sa ma faci sa uit strangandu-ma in brate. Mi-e dor sa te stiu acolo de fiecare data cand mi se intampla ceva amuzant sau cand dau de dracu. Mi-e dor de ambitiile tale prostesti si de entuziasmul tau. Mi-e dor sa fiu siropoasa din vina ta, si rupta de realitate, si sa prind aripi, si sa nu ma doara nimic.
Mi-e dor de tot.
Si am niste tripuri super creepy, asa, si nici nu pot sa ma oftic ca te-am cunoscut! Mi-ai facut mult mai mult rau decat bine, dar 'binele' ala, atat cat a fost, parca sterge tot raul. Problema mea este ca inca te caut in fiecare tip... Si nu esti de gasit.

Azi imi este dor de tine... Maine sa uiti.

What are words?

Micul meu... Dac-ai stii cat te-am iubit, si te iubesc, si cum mi-am rupt inima, si cum mi s-au inrosit ochii, poate m-ai crede cat imi pare de rau. Si este atat de penibil, sa te desparti de cineva de care nici nu te-ai legat in mod oficial vreodata.

Nu mai pot asa, crede-ma ca mor. Si da, mi-e mai greu fara decat cu tine, dar ea e inca la mijloc, si mai presus de atat, ea este prima. Aiurea, cum desi am facut 'ceea ce trebuie', ma simt de parca am facut cea mai mare greseala de pana acum. Deja mi-e dor de tine si tot ce-as fi sperat sa se intample. Dar cred ca vorbesc totusi in numele amandurora cand spun ca suntem constienti ca ar fi ramas vise si atat.

Daca tu chiar ma vroiai, renuntai la ea.

Si daca nu te-am confruntat mai inainte, 

a fost intocmai pentru ca nu eram pregatita sa stiu ca o alegi pe ea,

pentru ca mi-era teama.

Iar acum, acum credeam ca sunt.

Nu as fi crezut sa fac un atac de panica. Se pare ca am gresit.

Esti cel mai mare fraier din viata mea. Iar eu sunt cea mai mare fraiera ca m-am bagat pana la gat in asta.

Imi cer scuze ca scriu aiurea, dar de o ora ma chinui sa scriu macar atat. Cica sa ma calmez.

This is goodbye. Te iubesc, sa fi cuminte !

    

Nu stiu

Las lucrurile sa-si urmeze cursul. Sa curga netulburate de noi, ca sa le pot astepta la mal in primavara. Am nevoie de soare ca sa ma vindec total. Ca un fel de tratament de chimio-terapie dupa operatie.
Primul pas l-am facut. Am cazut, m-am lovit, iar pe targa a trebuit sa-mi deznod sufletul si limba de toate secretele si nimicurile pe care le-am tinut in mine si m-au consumat celor 2-3 oameni care si-au oferit umarul ca suport al lacrimilor mele. Aveam inima plina de vanatai si mainile reci. Am stat in dusuri fierte cu orele ca sa ma incalzesc si ca sa ma curat si ca sa ma pot gandi in pace.

Toate chestiile astea cu tenta dramatica ca sa realizez un lucru: mi-a fost frica. Defapt, asta e tot ce stiu ca simt acum; frica.
Mi-e frica sa nu imi pierd prietenii. Mi-e frica sa nu decad. Mi-e frica sa nu dezamagesc. Mi-e frica de impletiri demente ale prezentului cu trecutul. Mi-e frica sa nu fiu privita in cele din urma cu ochi rai de cei pe care ii iubesc; inclusiv familia. Mi-e teama de dezamagiri, de faptul ca nu mai sunt suficient de buna, sau cel putin ca nu stiu sa profit de ceea ce am pentru a obtine mai mult. Mi-e teama ca sunt rea, meschina, egoista si nerabdatoare, nesimtita si aroganta, excesiv de impulsiva atunci cand sunt suparata.
Mi-e frica sa pierd.
Mi-e frica sa va pierd.
Mi-e frica de mine si de ce pot face in starea asta.
Mi-e frica de starea asta.

Azi arat si ma simt mai bine, dar lucrurile in esenta nu s-au schimbat. Chiar eram convinsa ca am uitat si ca mi-am revenit, si ca nu am nevoie de X sa ma ajute sa ma calmez si sa ma relaxez in starile astea.

Si stii, e aiurea sa te trezesti intr-o anumita dimineata, sa te vezi sec in oglinda si sa descoperi lucruri despre tine. Lucruri care ai fi crezut ca nu ti-ar schita portretul. Lucruri care te nemultumesc la altii, daramite-mi la propia ta persoana. Te vezi, nu te recunosti, nu te accepti, te doare, nu plangi. Si Doamne, mi-este atat de dor...

Nu stiu de unde am pornit cu postarea asta. Nu stiu unde am vrut sa ajung cu ea, si nu stiu ce titlu sa-i pun. Este asa, un fel de nota de jurnal. Fac fise pe blog, imi actualizez ultimele notiuni si incerc sa le dau un inteles. O ipoteza, o concluzie, si un plan de rezolvare. Asta ca sa nu fac fise la fizica. Nu-mi place fizica. Dar dau teza la fizica.

...
Cine dracu sunt eu?

Habar n-aveti ce sunt acum

Felicitari tuturor, ati fost un public deosebit! Dar cortina in fata careia s-a jucat abea acum se ridica. Inca nu mi-am dat seama sub masca a ce ma definesc acum, dar cateva trasaturi tot se remarca.

Planuiam sa devin mai rezervata si mai putin aroganta. Am aflat ca sunt cu mult mai rezervata, aproape inapoi in pielea introvertei, dar in ceea ce priveste starea mea de spirit, cu tot cu trairi. Si asta pentru ca pare ca sunt rezervata si fata de mine. Nu ma intreba, ca nu stiu. Nu pot sa aflu pentru ca nu mai am curaj sa-mi pun intrebari. In ceea ce priveste aroganta... Ma reprezinta tot mai mult. Exagerez uneori, si-mi este teama sa ranesc pe careva. La urma urmei, nimeni nu e vinovat de astea, ca sa pice de victima.

Am ras mult zilele astea, si cu pofta. Dar nu pentru ca simteam, ci pentru ca trebuia. Iar daca m-ati vedea acum, probabil v-ati speria. Nu m-ati recunoaste, ca doar de-aia va ofer mostre in care va par ciudata; preventiv, in cazul in care nu ma vor mai tine sigurantele si rabufnesc, sa nu fiti atat de socati.

Uite, imi pare rau, dar nu am de data asta nicio vina. Nu cred ca sunt bine, dar am crescut, am gresit, am trecut peste si probabil urmeaza sa ma vindec.Si nu am sa neg. Imi e dor de voi si de noi toti cum eram nu cu mult inainte. Imi e dor de multe. Mi-e dor de mor!

Toate inceputurile astea si sfarsiturile... La ce bune? Cand ele sunt oricum atat de strans legate intre ele. Naivilor!

o ultima tigara, sa nu ni se aplece.

Inca mai am inima

Mi-am dat pana la urma seama de asta. Chiar ajungeam sa ma tem ca devin incapabila emotional, ca imi pierd abilitatea de a mai simti ceva, dat fiind ca am simtit de atatea ori atat de intens (chiar daca nu am reusit sa iubesc) si am facut...un fel de scurt-circuit. Si nu as fi reusit sa ma conving, decat printr-o situatie de genul. Ceva simplu, brusc, dar care sa atinga coarda potrivita.

Nu, nu m-am indragostit, nu am regrete sau lucruri de genul...nu. Desi mi s-ar fi oferit...ocazia; nu spun sansa, ca exagerez. Dupa ultimele faze, te-ai fi asteptat sa resimt o rasturnare de situatie, de temperament, de mentalitate. Dar sunt ok. Serios ca ma mir ca am scapat atat de repede si atat de usor de ultima 'poveste'. Meh, mai degraba telenovela, dar trecem peste, nu conteaza, nu ma intereseaza.

Trecand peste aceasta paranteza, spun ca este vorba de o melodie. Atat. Si da, am plans pe ea, si da, m-am simtit umana, si nu, nu stiu daca este vorba de mesaj pe o situatie data sau in general, dar jur ca m-am luptat sa nu-mi inroseasca ochii. Pacat ca o sa se comercializeze repede. A inceput deja. Nevermind. Sentimentele cel putin nu se comercializeaza.

Nu am fost coerenta si m-am cam balbait. Nu are importanta... Auditie placuta :)

Guess Who - Decat sa minti (cu Mitza)

Asculta mai multe audio hip-hop

Eu nu am suflet de poet

Hah. Si pana-n final, stii ce au ramas? Cuvinte,frate... atat!Am inceput si am incheiat cu cuvinte. Mi le-am tatuat seara dupa seara pe sub cearceafuri grele,pe buze si pe umeri. Am vrut sa plang, chiar am vrut, pentru ca nu-mi mai ramanea nimic si mi-ar fi fost usor sa-mi spal fata cu lacrimi. Da' chestia asta nu este de vointa, pentru ca dac-ar fi fost acum inotam poate intr-un mic ocean numai al meu. Dar nu. Nu mai pot sa plang.Si-mi ploua la schimb pe spate in siroaie dense de cerneala tot cuvintele alea de mi-au devenit ecouri,si vocea a ramas aceasi.

Si nu mai vreau,frate, sa ma complic cu niciun sentiment, nu mai vreau sa ma complac in niciun fel de angajament sau pact sau pariu, pentru ca uite, castig, si tot nu-mi face bine. Nu ma mangaie cu nimic si nici nu ma scapa de cearcane.

De sentimente gen 'iubire' oricum nu s-a pus si nici nu se pune porblema, fir-ar! nu s-a pus niciodata defapt, pentru ca daca stau acum si analizez situatia, rezultatul va fi urmatorul: eu nu v-am iubit pe niciunul. Vorbim si acum, ca si-n alte dati de atasare si atat. Pan' la final a aparut, dammit, chiar daca la inceput de tot tratam situatia ca pe-o gluma. Ar fi fost mai bine daca as fi continuat asa. S-a dovenit ca in final asta si a fost. O gluma. Una proasta. Si am simtul umorului dezvoltat, nu asta ar fi problema.

Dar revenind. Acum stii cum vad lucrurile? Imagineaza-ti o cladire inalta si frumoasa, reflexia ei intr-o apa adanca. Bun. Si imagineaza-ti ca reflexia aia intra in structura initiala a cladirii. Lucrurile au fost foarte simple: a fost frumos, da-o-n pana mea, si am urcat si am urcat pana pe la etajul 60 din 100. Alea erau sentimentele mele si increderea mea si tot-tot. Si dupa m-am prabusit, si am cazut asa in gol cateva zile analizand situatia pana pe la -60. Dupa a mai urmat o mini-serie de eveimente si am ajuns pe la -70. Stii care e problema? Dragoste, atasare sau ura, nervi, dispret, sentimente sunt toate deopotriva. That's my problem. Trebuie sa reusesc dracului sa ajung la 0 si sa plec cat mai departe. Asta e tot ce mai vreau acum.

Pentru ce pielea mea sa-mi bat capul cu explicatii, cu fel si fel de diversiuni si probabilitati. Adica ia stai asa, astea n-or sa schimbe cu nimic...nimic, corect? Than...why bother?

Parca vreau sa vina toamna cu toate crizele ei de personalitate, nostalgiile si tot! Numai sa ma tina ocupata, in miscare, cu gandurile pline! Sa vreau sa-mi golesc mintea, nu pahare. Sa plang dupa vacanta de vara ca s-o pot lua de la inceput si sa fac lucrurile cum trebuie de data asta.

Asculta-ma. Am genele grele de somn si de semne de intrebare si nu mai pot. Chiar nu mai pot. Scuteste-ma! Nu vreau nimic, nu-mi trebuie nimic, doar dispari te rog frumos de tot. Am ajuns la o concluzie simpla: n-o sa ma mai agit in niciun fel cu oameni care nu se agita.

fuck it.

Blindfolded

-eh,bine, glumim... dar totusi, ai pune orgoliul in fata sentimentelor?
zambesc sec;
-care sentimente?

Si sa nu ma mai acuzati pe mine ca mint de-aiurea. Da, bine, dam cartile pe fata, si va spun drept ca in toata povestea aia si eu am jucat. Am ales roluri de victima, de credula, de geloasa s.a. Wanna hear the difference? Mie mi-a fost intotdeauna usor sa simt cand minti, atata doar ca nu puteam sa stiu in detaliu in legatura cu ce. Aminteste-ti doar de cate ori iti spuneam ca "ai vocea altfel". Tu ai mintit de joaca. Eu am mintit ca sa am grija de mine, pentru ca nimeni, si subliniez, nimeni nu o poate face mai bine decat eu insami. Asa ca da... sa par eu cea jucata si facuta k.o., dupa ce "am pus atata suflet" and stuff nu-mi convine,iti dai seama, mai ales cand stiu clar ca n-am fost ceea ce numiti voi 'usa de biserica'. Not at all. Am zis bine cand am zis ca eu stiu sa-mi ascund geloziile incat nici sa nu le banuiesti, caci crizele mele erau afisate de dragul jocului. Legat de sentimente, da, si acolo am jurat stramb, in ceea ce privea inceputurile. M-am bagat in poveste de gluma. Am facut umpiculet pe victima. Am premeditat anumite miscari care mi-au prins bine, mi-am hiperbolizat starile emotionale uneori dar... atat. Eu macar cand spuneam 'mi-e dor de tine', pai frate, chiar imi era. La tine? Cum sa ti-o expun mai simplu... Nu mai cred nici cand imi spuneai chestii cotidiene.

And fate is a bitch, you know? Am si eu fazele mele la 3 dimineata cand ma apuca si ma uit inspre tavan ca la un personaj divin si-mi spun "nu, nu. nu! am vointa, n-am sa pic, o sa trec peste astea ca peste cadavre!!" Si atunci bang! mi se joaca farse. Pe monitor, in telefon, in somn, pana mea. Sunt fazele in care inima-mi bate de-mi fisureaza sternul. Mai mult de-un soi de frica.

Dar acum,serios... nu vreau sa ma inchid in toata treaba asta, nu vreau sa sper, nu vreau sa am sedinte de invocare a trecutului, sa nimic. That's just not like me. Mai vreau doar sa am ocazia sa scuip tot ce am de zis, pentru ca stiu ca o data ce orgoliul unuia va fi ranit, al meu va fi crescut inzecit. Am ambitia asta dementa stii, sa-mi clatesc ranile cu sangele altuia.

La urma urmei, tu ai inceput toata joaca. Si eu m-am aruncat kamikaze, cu capul inainte, pentru ca-s facuta pentru asa ceva. Dar daca tii prosteste cu dintii de regulile tale idioate, stii unde o sa se ajunga nu? O sa mai urmeze alte 2-3-10 tipe, dupa care o sa te joci singur. Poate ca ai ajunge intr-un autism sentimental, sau asa ceva. Eh, cacat, glumesc si eu. Destindem atmosfera, nu?

Uite. Ti-as scrie in versuri bolnave toate prin care m-ai pus sa trec legata la ochi. Si am trecut, si mai trec, pentru ca la final am sa-mi las ochii sa se deschida si o sa fiu mandra de mine! Pentru ca am sa reusesc sa ma refac numai prin simturi. Dar ma rog, mai bine nu, sa nu le stii. Macar atat sa mai tin pentru mine daca m-am bagat si sub pielea introvertei pentru un rol.

Micuta mea... Sa ma ierti, caci nu mai pot scrie frumos! Scriu din inima, acolo unde n-am mai lasat loc de frumos, pentru ca ar fi durut mult mai al dracu! Mi-e dor de tine, si te astept sa vii acasa, sa ti le povestesc toate si sa dam pe gat shoturi de tequila, sa radem de toate si sa prindem iar rasaritul pe plaja!

Ce dracu... Am slabit. Si totusi sunt mai grea cu cateva kilograme de ganduri. Si voi habar n-aveti niciunul cum ma ard pe dinauntru, caci mi-e frica sa le dau afara, si nici nu stiu cum sau daca trebuie. Pentru ca eu asa am invatat sa mint, de mica. Am avut multe tampenii de inghitit, si am trecut prin multe furtuni singura-singurica. Voi habar n-aveti de ele, pentru ca ieseam pe usa frumos aranjata si radeam mai tare decat oricare dintre voi. Dar deja am deviat rau-rau.
Le vine randul la toate, right?

xoxo.

Play the player

Si cand credeai ca lucrurile nu pot deveni mai proaste sau mai penibile decat atat... Here we are! Dai de chestii pe care nici sa ti le imaginezi, nu este omeneste posibil sa ti le imaginezi. Mai imprevizibil decat deobicei, huh?

Si toate-toate parca iau amploare, exact atunci cand ar trebui sa se evapore de tot. Incredibil! Acum sunt suparata pe mine ca am cedat nervos atat de urat azi-noapte.Cu fulgi de perna prin camera, suspine, alcool si tot tacamul. Atat. Pe tine? Esti norocos daca raman doar suparata. La urma urmei, lasa-ma sa-mi treaca. Dar zau, lasa-ma de tot. Da, m-a mancat undeva si am aflat alte lucruri, dar poate ca a fost inspre bine. Poate. Oricum, am mai spus... nu mi-as fi imaginat toate prostiile de azi. Adica... sincer? Cum poti sa joci atat de murdar? Ti-am zis-o in fata, ai jucat frumos, felicitari! Dar ti le-am mai spus si pe altele, in care am preferat sa nu fiu atat de mieroasa precum restul. Sincer, daca asta era un film prost, pentru ca scenariul sigur e de film, eu as prefera sa fiu macar personajul ala mai cu cap care pana la urma le face pe toate altfel decat restul. Zic eu ca asa trec peste. Asa sper!

Sa-mi rezum starea de astazi? Hmm. Din momentul in care te-am vazut m-a luat un fel de dor fortat, impanzit de mila, dezgust, sarcasm si orgoliu. Per total, au mai fost si luarile in ras, arogantele si tremurul de nervi. Cam asa.

Stii? Spuneai ca nu o sa-ti poti schimba niciodata parerea despre mine. Pacat, eu mi-am schimbat-o despre tine. N-o sa te mint, nu e una dintre cele mai bune. Deloc,chiar. Si cred ca in cele din urma, daca mai are cu ce se continua, o sa iti dai totusi seama ca pot sa fiu si scarba.
Si stii? Nu pot sa cred ca mi s-a implinit dorinta in 12 ore.Macar una dintre! Cand am spus ca vreau sa te doara cel putin jumatate din cat m-a durut pe mine, nu ma asteptam sa vad asta cu ochii atat de curand. Sarada sau nu, macar te-ai straduit, bravo! Chiar daca am eu asa impresia ca nu pentru ochii mei dar totusi, este un efort si merita apreciat. Zic bine?
Si mai stii? Tot ce-am spus azi a fost, la fel, pe bune. Nu am glumit cand am zis ca inca esti prost, ca las' sa nu mai traga de tine toate ca sa nu mai plangi, ca nu e de parca esti singurul care a facut-o. Si n-am glumit niciodata cand am spus ca eu chiar nu ma tin in vecii vecilor dupa vreun tip. Dupa seara asta, sper doar ca intr-adevar nu doar sa gandesc bine spunand asta, ci sa fiu in stare sa si simt asa, sa nu fie lucruri spuse la nervi. Ca na, acum sa fiu tarfa si sa-ti zic ca vai, ca gata, eu am intrerupator in inima si nu mai simt nimic. Oho, mai simt, si inca n-ai tu habar ce amestec dement de sentimente pro-contra e in mine. Fie vorba intre noi, e prea devreme sa spun care o sa castige. Rational vorbind, cele contra ar avea un avantaj de la linia de start pana la finish. Dar ma rog, sa lasam astea, de astea se ocupa timpul, nu eu.

Anyhow. Mi s-a parut genial cum din camera aia de mine ti-a/iti pasa(t) cel mai putin, inspre deloc si cat de nenorocit ai fost cu tot cu lacrimile fatarnice si zambetu ala cretin si perfid.Si bag mana in foc ca asa e. Ca proasta nu sunt, si asta baremi o stii si tu. Si-n plus, lucrurile astea se mai si simt, ma intelegi? Realizezi cum m-am simtit? Normal, mereu ai realizat, doar ca te-a durut in 14. Dar uite, sa fii mandru de mine cand iti spun ca eu dupa ziua de azi am avut macar bunul simt sa nu plang! Asta sa nu spui ca iti joc teatru, ca, citez "sufar ca nu mai vorbesti cu mine"! Ete fleosc. Sa stii ca nu mai vad tastele de lacrimi, nu altceva!! Ah, cat despre fazele de azi? Jalnic, ce sa-ti spun. Te credeam mai bun de atat, mult-mult mai bun! Fucker.

In fine, poti inca sa ma numesti intuitiva. Am expus ipoteza a doua lucruri si pana-n seara s-au dovedit a fi pe bune. Don't underestimate me, hun. I might have been a fool, but I'm still me enough. Ah, si-mi vreau banii pentru somnifere, te rog. Eh, glumesc. Nu-mi mai trebuie nimic de la tine. Nici tu nu mai vroiai de la mine, pana ai intrat in rahat si ai fost umpic nevoit asa. Poate-poate te scapam, sau ce? Imi pare rau. Eu nu functionez asa. Si ai fi zis mai inainte poate ca dintre noi doi tu esti ala imprevizibil. Si da, de acord, esti, tinand cont de toata telenovela. Cred ca-ti creste inima, nu altceva!

Ehh.Din tot cacatul asta, eu atat mai vreau sa aflu. Care pielea mea a fost faza defapt cu mine? Rolul a ce am jucat, hm? Haaide, poti sa-mi spui, nu e de parca o sa ma doara iar mai tare! La urma urmei, nu ti-a mai ramas nimic de sfasiat din mine. M-ai lucrat pana in maduva oaselor. Daca tot ai fost prins cu minciuna, zi-le macar acum pana la capat, nu?

Pana mea. Asta e. Sunteti toti o apa si-un pamant.

Oh baby,baby it's a wild world

Vrei sa stii de cat timp e nevoie sa te legi la cap fara sa te doara? Cam o luna juma'. Lucrurile au timp sa inceapa, sa o ia treptat in sus, sa lase loc de-o pauza si dupa sa se termine, asa, sec.Pana mea. Cica asta e. Ma ia cu paranoia. Cred si eu, defapt de ce draci sa ma mir. Dupa toate astea cum sa nu ma ia. Ma prinde acum cat pentru toata perioada asta in care am incercat sa fug de ea.

Daca ma oftic? Eh, da ma oftic. Pe situatia in sine, pe faptu ca 'it's over' in -repet- cel mai sec mod posibil, si mai ales pentru ca am fost indeajuns de fraiera incat sa ma implic in asta. Atat de mult.

Eu am mai spus. Nu ma schimb pentru niciunul. In aparenta poate. In esenta nu, tot n-o sa joc in jocul ala in care 'eu te ignor, si tu devii tot mai atrasa de mine si ma cauti si ma iubesti. ok?'. Zic, nu, nu e ok. O sa te las in pace si nu-mi pasa cum o mai interpretezi si p-asta, poti sa-i spui indiferenta, poti sa ma acuzi ca ma doare-n cur (nu ar fi prima oara) poti sa faci ce vrei tu, dar eu nu o sa ma tin dupa nimeni, niciodata. Fac asta ca sa ce? Sa doara mai tare? Stau sa ma agat de trecut si sa tin cu dintii de el doar ca sa prelungesc starea asta de levitare? Sa ma apuc acum sa citesc si recitesc mesaje, arhive, sa stau cu ochii-n tavan de-aiurea si sa stau sa-mi amintesc de toate? Prefer sa imi umplu timpu cu o bere, o tigara, o carte, un prieten, mai multi prieteni, shopping and stuff.

Toate trec pe rand. Mesaje? Da, salvate toate in ciorne. Discutii intre prieteni despre asta? Forbidden. Numarul? L-am sters. Nu e ca si cum ai mai fi sunat, este? Eu? Nu-s bine. Dar o sa fiu. You wanna know what's the worst part in this? That, I know that he's gone already, but still... he's like everywhere. Shit.

Pula mea, ce sa-ti mai zic. As putea sa iti spun ca a fost frumos, stii, pentru ca chiar ar fi fost. Daca n-ar fi fost toate un pack cu minciuni all-included. Nevermind. At least, I actually meant everything I said.

Si poate ca ar mai fi si altele de spus. Dar degeaba, ca nu mai are rost. Deloc.

Ai grija ce faci. Sa fii cuminte.

Skins- Sid(Mike Bailey)- Wild World

Asculta mai multe audio diverse

no,i'm not ok

Si peste tot, ma urmareste ca un ecou "hei, ce faci? esti bine?"

Bineinteles ca sunt!! De ce nu as fi? Am tot ce mi-am dorit! Am avut parte de fiecare in parte atunci cand am dorit, nu am mai plans de ani si sunt foarte increzatoare. Arat foarte bine, si parul imi sta bine exact atunci cand trebuie. Nu ma tem de nimeni si de nimic, iar momentan ma simt foarte comfortabil eu cu mine. Probleme? Cine, eu? O duc prea bine pe fiecare plan! Asa ca da, sunt bine, stop asking me.

Sarcasmu' vietii. Si totusi, intrebarea aia... De ce nu va plictisiti sa o puneti daca oricum un raspuns plat, fara forma si un zambet de decor va da cale libera sa plecati? Drop it!
Sunt 6.914.713 de oameni pe Pamant. Numar impar, pentru ca eu nu am oricum pereche. Sunt a3a mereu; copacul care umple spatiul in sceneta din clasa a IIIa. Un 'outsider'.

Vrei sa stii cum sunt? Cum ma simt? Ce simt? Ma simt oribil. Ma simt in plus si sunt foarte nemultumita. Dezamagita de mine, si nu am stare pentru ca nu am gasit locul in care sa ma opresc. Si toti cei din jurul meu au asa, un soi de poveste chiar daca nu e oficiala. Iar eu stau si ma gandesc ca poate... poate si aici am ramas pe dinafara. Poate totul era menit sa fie altfel, dar in capul meu lua un alt sens, habar nu am de ce.

Si acum jur ca nu as mai iesi din casa o luna, as sta si m-as indopa cu ciocolata si mi-as invata papagalul sa vorbeasca . Si deobicei prin toate filmele, o perioada d-asta este urmata apoi de un fairytail sau asa ceva. Not. Nu o sa se intample nimic.

I have only one hope right now. And... I just guess that some things aren't ment to be changed.

--

tu sa ma faci sa uit !!

Nu mai stiu

Si probabil ca,stii tu, toata chestia asta este mai mult decat normala, iar eu hiperbolizez totul in interiorul meu. Si ma consum.

As vrea sa pot spune fara nici un fel de retinere ca totul este banal si ca implicarea mea fizica si emotionala este egala cu zero; dar as minti in ambele cazuri. Si-atunci cu ce folos?
Chiar am stat si mi-am muncit creierii cu chestiile astea. Si m-am gandit serios la ele. Am avut de data asta curajul sa ma infrunt eu pe mine cu intrebari si explicatii care mai de care mai dubioase si mai agasante. Dar degeaba. Am incercat, dar curajul si hotararea imi alunecau din sange la fel cum se scurge nisipul printre degete. Dar mi-e frica, zau ca mi-e frica. "Nothing bad can happen". Ei pe dracu!! Ba da,se pot intampla multe. Nu vreau sa pierd iar. Nu vreau sa fiu iar eu jumatatea activa a ecuatiei care se zbate si ajunge cu sufletul si mainile goale. Sa spun un adevar? Am descoperit ca ultima data cand am patit asa, m-a durut groaznic. Dar asta stiati deja. Marturisirea mea consta in faptul ca am ramas cu cicatrici, si abea de curand am constientizat lucru asta. Nu, nu ma mai dor. Dar as risc sa le fac sa sangereze.

Si tot teatrul asta, in care eu vad mai departe sau mai mult decat in aparenta, ma deruteaza de tot. Ma joc singura. Si orice alegere as face, imi e teama ca am sa pierd.
Un fel de ruleta ruseasca a sentimentelor. Magnific.

Mi-e super dor, frate. Dar mi-e mai mult frica. As vrea ca macar o data sa se joace dupa scenariul meu. I need only this one shot, and I'll make it worth, I promise! Pentru ca ajung sa-mi dea lacrimile brusc si sa nu-mi dau seama imediat de ce. Sa realizez ca rascolind trecutul (cam prost zis, ca nu e chiar atat de indepartat), ma rascolesc pe mine. Si mai mult decat atat, sa aflu ca imi pasa. Si toata comedia asta e atat de proasta!!!; cum eu vad in orice un semn sau un simbol, dar mi-e teama sa le dau pe fata. Ma termina psihic.

De ce sa fie frig primavara ? De ce sa ma deprim atat ? Si de ce dracu' lucrurile nu s-au schimbat in bine dupa un an?

i just need to be happy right now.
and i feel like i can't make it alone.

My heart is stil beating...

(...........)

Cat despre starea mea de spirit? Despre sentimente si viata pe care o mai duc? Despre buzele care se dezbraca in soapte prost formulate si urechi cu usile inchise? Nimic nou de spus,defapt... Asa a fost, asa am fost, si deci asa stau lucrurile poate ca din totdeauna, si as fi jalnica sa spun ca abea astazi mi-am dat seama de asta. Nu. Sunt lucruri pe care le constientizez si pe care seara le imbratisez cu drag. Imi imbratisez inima,ochii si gandurile afumate. Imi imbratisez singuratatea si deobicei o sarut pe gene si ii mangai fruntea incarcata de amintiri.

Spuneam, deci, ca lucrurile astea nu s-au schimbat niciodata, nici n-au aparut brusc si de nicaieri. Sunt doar perioade in care dobandesc o alta intensitate, momente in care eu ma uit, picand vulnerabila in bratele propriilor emotii. As vrea poate sa-mi citesc pe trup miscarile pe care urmeaza sa le fac, sa le inteleg si sa ma bucur de ele. As vrea poate ca inima sa bata regulat tot timpul, iar nu sa se infase uneori intr-o fericire zbuciumatoare.

As vrea poate ca visele sa ramana vise. As vrea poata sa stiu ca sunt imuna in ce presupune indragostitul, ca sa fiu sau nu pregatita in fata delirului pe care-l presupune. As vrea poate sa inteleg ce dracului se intampla defapt. Fara ocolisuri, fara priviri fugitive, fara limbi incurcate.

Si poate ca nu vreau si m-am saturat de felul in care reactioneaza fiecare, fie ei X,Y ori Z. Poate ca vreau sa-mi surprind propia reactie. Poate ca am nevoie sa-mi acord mai mult timp si atentie. Si poate ca ultimele zile or sa-mi explice macar pe scurt relatia actuala in care ma aflu eu cu...mine, sa-i zicem. Sa cunosc si eu demonul ce-mi strange inima si stomacul si ce-mi aluneca pe toata pielea cu rasuflari reci. Demonul ce-l port in mine de cateva luni si-mi mananca noptile. Demonul pe care-l simt...si care ma face pe mine sa simt. Demonul ce-mi saruta sentimentele.
Pana mea....demonul care ma face sa vorbesc asa si intr-un alt milion de feluri.

Toata treaba asta, stii tu, ma schimba. Si mi-ar fi greu sa spun in ce mod. Dar frate, ma incapatanez intr-una pentru ca nu vreau sa-mi fie rapita increderea. Pentru ca stii ca o ofer cu greu, si in situatia asta ar castiga prea usor. Si incerc totusi sa ma impotrivesc, exact ca o fraiera. Dar tu nu stii de ce, ma. Nu stii ca eu ma lupt si ma zbat caci daca o sa-mi fure increderea, o sa ma fure apoi bucatica cu bucatica, pana ce toata am sa-i apartin. Si regulile astea, tipul asta de joc... ultima data m-au cam distrus. Iti amintesti doar. Si eu... eu ce sa mai fac? Sa joc de mana cu destinul sau cu orgoliul? Caci timp,lacrimi sau inimi eu nu mai vand.

--
don't kill what's left of being Me, will ya' ?