Sketch

Miez de zi. Ceasul de pe noptiera arata cu cifre rosii,pasive, undeva la ora 1:30 PM. Liniste acuta ce se intrepatrundea cu intunericul somnoros din dormitor. Jaluzele tipice, albe, prafuite, invelite de o draperie subtire, rapuse pana la urma de fascicule de lumina ce dadeau camerei culoarea pozelor vechi. Aer inchis si greu, cu aroma emotiilor si cea de cafea. Un radio vechi, de undeva din colt,de pe parchet, intona surd si teribil de incet melodii vechi. Nimeni nu le asculta oricum.

Suspine. O pereche de rasuflari umpleau camera. Pernele toate sunt aruncate prin dormitor. Patura doarme pe scaun. Ei doi stau innodati intr-un cearceaf vechi.Chitara ii priveste muta. El cu privirea in tavan,fumand; ea cu capul pe pieptul lui, imbratisandu-i gatul. Nu si-au vorbit deloc. Fumul amar o ucide. Pierde o lacrima. Nu conteaza. Ramane indiferenta...pentru ca trebuie. Dar nu o sterge. Se ridica si-l priveste, iar linistea lui o distruge. O distruge pentru ca tacerea lui inlocuieste povestile si rasetele de dinainte.

-Tu... ma iubesti,este?
Isi dezveleste ochii de perdeaua de suvite negre. El stie ca ochii ei nu pot sa minta, iar ea vrea ca el sa o creada. Vrea ca ea insasi sa se creada.
-Nu. Suntem prieteni cu beneficii si atat. Doar ca din prietenia noastra au ramas doar benificiile.
-Aiurezi.
Il saruta,ii musca buza cum obisnuieste de fiecare data. Si ii zambeste cu ochi de portelan.
-Ia-ti chitara si pleaca.