Artisti

Atat de egocentrici si lacomi! Asa sunt toti mai devreme sau mai tarziu, camuflandu-se sub chipuri ingeresti pana in situatiile limita, cand le lasa manjite de zambetele demonice. Aveti fiecare o singura inima la inceput de drum, dar nu ati reusit niciunul sa alegeti ca va este de-ajuns. Singura nu va ofera emotiile cu intensitate maxima de care parca ati auzit candva in soapta, batai demente sau fericirea absoluta. Vreti tot mai mult si mai mult... Vanatori aprigi, mirosind parca naivitatea prazii ce se serveste pe tava inconstient, victima a sentimentelor coplesitore in imensitatea lor. Ucigasi cu sange rece in scopuri nobile. Doar scopul scuza mijloacele, corect? Si niciodata nu e destul.Pofta devine mai abundenta. Limita devine cerul, dincolo de soare si luna, de stele si visele proaspat sfasiate de coltii unui amator.

Vernisaje cu trupuri albe,tinere,fragede, macelarite din interior de regrete cu lama taioasa. Exopozitii cu trofee: inimi golite de dorinte si sperante copilaresti . Galerii pline de ochi frumosi, cu genele parca matematic arcuite, negre, cu priviri inrosite, spalate de oceane sarate de lacrimi. Un artist in plina ascensiune, cu orgoliul sculptat in marmura si sentimentele strecurate printre sticle cu bautura scumpa.

Ah, sa nu uiti de manusi! Protejeaza-ti amprentele la fel cum iti protejezi seiful incarcat de secrete de cei curiosi. De-a lungul timpului, ai aflat poate ca a fura sufletul cuiva cu totul poate fi o crima.Ai aflat cum sa concertezi arii superbe de minciuni si sa-ti primesti totusi la sfarsit aplauzele, de dupa cortine grele de catifea visinie. Ai aflat ca nu trebuie sa iti pese ca sa iti reuseasca, este suficient numai sa mimezi.

Ea inca este straina de toate.

Inca mai am inima

Mi-am dat pana la urma seama de asta. Chiar ajungeam sa ma tem ca devin incapabila emotional, ca imi pierd abilitatea de a mai simti ceva, dat fiind ca am simtit de atatea ori atat de intens (chiar daca nu am reusit sa iubesc) si am facut...un fel de scurt-circuit. Si nu as fi reusit sa ma conving, decat printr-o situatie de genul. Ceva simplu, brusc, dar care sa atinga coarda potrivita.

Nu, nu m-am indragostit, nu am regrete sau lucruri de genul...nu. Desi mi s-ar fi oferit...ocazia; nu spun sansa, ca exagerez. Dupa ultimele faze, te-ai fi asteptat sa resimt o rasturnare de situatie, de temperament, de mentalitate. Dar sunt ok. Serios ca ma mir ca am scapat atat de repede si atat de usor de ultima 'poveste'. Meh, mai degraba telenovela, dar trecem peste, nu conteaza, nu ma intereseaza.

Trecand peste aceasta paranteza, spun ca este vorba de o melodie. Atat. Si da, am plans pe ea, si da, m-am simtit umana, si nu, nu stiu daca este vorba de mesaj pe o situatie data sau in general, dar jur ca m-am luptat sa nu-mi inroseasca ochii. Pacat ca o sa se comercializeze repede. A inceput deja. Nevermind. Sentimentele cel putin nu se comercializeaza.

Nu am fost coerenta si m-am cam balbait. Nu are importanta... Auditie placuta :)

Guess Who - Decat sa minti (cu Mitza)

Asculta mai multe audio hip-hop

Septembrie sunt eu

"oameni, puiule... oameni!
de acestia trebuie sa te feresti!"

S-a facut racoare si umbra, si nu-mi displace, cred, pentru intaia oara. Vreau sa vad frunzele cum mor, sa-mi picteze parcul, sa-l faca amarui. Vreau un cer albicios doar pentru mine, cu o perdea transparenta de nori. Si sa-l vad plin de pasari. Mereu am fost atrasa de pasari. Sa ma uit pe mine, urmarindu-le zborul prin geamuri adormite. Si sufletul meu e o pasare, stii? Cu aripi golase si gatul lung. Niciodata n-a zburat nicaieri, departe de tot ceea ce a cunoscut si a invatat, de ceea ce i-a fost dat sa simta. I-a fost prea frica. Toamna ii ingheta curajul pana prin aprilie, si se gasea deseori singur in cuib plangand.

Dar nu. Anul asta i-au crescut pene peste aripi, si nu se mai ascunde. Nu tu nostalgie, nu tu regrete, nu tu frica, nu tu lacrimi. Nimic! Am crescut intr-o vara cat si pentru ultimele. Din totdeauna am urat lunile de toamna, crezand ca si ele ma urasc pe mine. Dar nu, am gresit. De-asta ma simt acum atat de confortabil, pentru ca din tot rahatul asta, am iesit umpic impacata cu mine, si nu-mi mai e frica de toate astea. Imi place asa! Caci frunzele, vantul, cerul,si pasarile ma descriu atat de bine! Da, asta sunt acum, si nu spun ca-mi este bine, dar invat sa ma accept. Poate ca octombrie ma va schimba iar, nu? Dar acum m-am pierdut de tot si nu stiu ce mai vreau, chiar daca stiu ce trebuie sa vreau. Mi-am ascultat o data inima si am facut intocmai, si mi-am luat'o rau de tot in bot! De-aia acum ma ascund de ea si ascult de ratiune, de-aia! Caci nu mai vreau sa doara!

Sa ploua, vreau sa ploua! Toata noaptea, sa imi cante la ureche ca sa pot sa adorm. Sa ploua peste mine si peste tot ce a fost. Peste promisiuni si peste fiecare data cand am jurat stramb. Peste voi toti. Peste tot ceea ce trebuia sa spui si-ai fost prea las. Ai fost si mai esti, si asa ai sa fii o viata, si n-am interes sa schimb nimic. Nu-mi pasa. Chiar daca ceva-ceva, trebuia sa spui, sa fii al dracului! Asta e, toate astea au fost pana ieri. Trebuia sa bei din pahar pana sa se sparga.

Realizez ca lucrurile nu sunt roz, nici macar de-un roz murdar. Dar ne conformam. O saptamana, de atat am nevoie! Am sa le pun pe toate la punct, pentru ca acum in joc este sanatatea mea. Sa ma uitati, caci am ramas o amintire. M-am schimbat!!

De toamna

2 septembrie si a plouat deja. Cu simfonii de stropi de apa, fulgere si tunete. Sa-mi aduca aminte ca inca sunt vie. Inca simt si inca visez. Ca orice-ar fi, nu a depins si nu depinde de mine. Eu sunt un tanar actor, si invat sa joc, sa improvizez scenele pe care voi mi le dati. Habar n-am cum ma descurc, auto-evaluarea nu-i de mine. Si asta pentru ca de obicei ma subapreciez. Si hei, stiti, dupa noaptea aia improscata de cuvinte ce miroseau a vin si plimbarea aia sub un cer fara stele, m-ati facut sa-mi dau seama de niste chestii. Da,asa e, mi-am mai promis aceleasi chestii si acum vreo 2 luni, dar vezi? Acum chiar fac ceva in legatura cu ele! Nu stau si-mi programez schematic pe-un sistem strict si frumos aranjat. Luar-ar dracu. Fac direct ce simt. Pentru ca fir-ar, simt! Si vreau ca ei sa stie asta! Nu garantez ca voi face mereu ceea ce e bine, dar asta mai putin conteaza. Cum,necum o scot la capat, dar macar stiu ca fac ceva si nu mai stau degeaba.

Am spus ca o data cu sfarsitul verii se pune punct si altor lucruri.Acum berea aia m-a cam luat si nu prea stiu ce sa raspund. Camera asta valseaza in jurul meu si tavanul aproape ca pica. Meh, nevermind. Iertati-ma de pe acum. Stiu ca poate nu va place sa ma vedeti asa, nici oglindei nu prea-i place dar vedeti voi, am nevoie sa simt ceva de bine. Iar eu nu plang la betie, ma clatin umpic si simt ca am lumea la picioare cat stau si ma impiedic cu genele de amintiri, cu ochii inchisi. Ma dezbrac de orice fel de inhibitie si cu ambitia si curajul pe care pot sa le prind acum, mut munti! Munti de sentimente si idei revoltator de murdare.

Mi-am descheiat nasturii sufletului dintr-o singura miscare, caci crede-ma, ma sufoc de cald! Pff, si asculta la mine, daca puteam face un streaptease de emotii, ajungeam in Amsterdam deja! Adica ce cacat ma, crezi ca poti sa vii si sa pleci din viata mea cand ai tu chef? Si la cum era de asteptat, vii la fel de las cum ai plecat. Mai dute-n pula mea. Prima data te-am rugat frumos, acum daca o sa-ti iei inima in dinti si se intampla sa ma calci pe coada, fii destept si piei din calea mea! Nici eu nu stiu la ce sa te astepti. Dar asta depinde de tine.

Fuckk. Nu ma asculta, nu ma citi. Vorbesc prostii in starea asta. Sau poate ca nu stiu, nu sunt prostii, dar nu mai am echilibrul rational si rabdarea sa cosmetizez ideile. Le arunc asa cum vin. Sa pice cum o pica.

Nu-mi pasa, nu-mi mai pasaaaa, bafta!

Eu nu am suflet de poet

Hah. Si pana-n final, stii ce au ramas? Cuvinte,frate... atat!Am inceput si am incheiat cu cuvinte. Mi le-am tatuat seara dupa seara pe sub cearceafuri grele,pe buze si pe umeri. Am vrut sa plang, chiar am vrut, pentru ca nu-mi mai ramanea nimic si mi-ar fi fost usor sa-mi spal fata cu lacrimi. Da' chestia asta nu este de vointa, pentru ca dac-ar fi fost acum inotam poate intr-un mic ocean numai al meu. Dar nu. Nu mai pot sa plang.Si-mi ploua la schimb pe spate in siroaie dense de cerneala tot cuvintele alea de mi-au devenit ecouri,si vocea a ramas aceasi.

Si nu mai vreau,frate, sa ma complic cu niciun sentiment, nu mai vreau sa ma complac in niciun fel de angajament sau pact sau pariu, pentru ca uite, castig, si tot nu-mi face bine. Nu ma mangaie cu nimic si nici nu ma scapa de cearcane.

De sentimente gen 'iubire' oricum nu s-a pus si nici nu se pune porblema, fir-ar! nu s-a pus niciodata defapt, pentru ca daca stau acum si analizez situatia, rezultatul va fi urmatorul: eu nu v-am iubit pe niciunul. Vorbim si acum, ca si-n alte dati de atasare si atat. Pan' la final a aparut, dammit, chiar daca la inceput de tot tratam situatia ca pe-o gluma. Ar fi fost mai bine daca as fi continuat asa. S-a dovenit ca in final asta si a fost. O gluma. Una proasta. Si am simtul umorului dezvoltat, nu asta ar fi problema.

Dar revenind. Acum stii cum vad lucrurile? Imagineaza-ti o cladire inalta si frumoasa, reflexia ei intr-o apa adanca. Bun. Si imagineaza-ti ca reflexia aia intra in structura initiala a cladirii. Lucrurile au fost foarte simple: a fost frumos, da-o-n pana mea, si am urcat si am urcat pana pe la etajul 60 din 100. Alea erau sentimentele mele si increderea mea si tot-tot. Si dupa m-am prabusit, si am cazut asa in gol cateva zile analizand situatia pana pe la -60. Dupa a mai urmat o mini-serie de eveimente si am ajuns pe la -70. Stii care e problema? Dragoste, atasare sau ura, nervi, dispret, sentimente sunt toate deopotriva. That's my problem. Trebuie sa reusesc dracului sa ajung la 0 si sa plec cat mai departe. Asta e tot ce mai vreau acum.

Pentru ce pielea mea sa-mi bat capul cu explicatii, cu fel si fel de diversiuni si probabilitati. Adica ia stai asa, astea n-or sa schimbe cu nimic...nimic, corect? Than...why bother?

Parca vreau sa vina toamna cu toate crizele ei de personalitate, nostalgiile si tot! Numai sa ma tina ocupata, in miscare, cu gandurile pline! Sa vreau sa-mi golesc mintea, nu pahare. Sa plang dupa vacanta de vara ca s-o pot lua de la inceput si sa fac lucrurile cum trebuie de data asta.

Asculta-ma. Am genele grele de somn si de semne de intrebare si nu mai pot. Chiar nu mai pot. Scuteste-ma! Nu vreau nimic, nu-mi trebuie nimic, doar dispari te rog frumos de tot. Am ajuns la o concluzie simpla: n-o sa ma mai agit in niciun fel cu oameni care nu se agita.

fuck it.

Blindfolded

-eh,bine, glumim... dar totusi, ai pune orgoliul in fata sentimentelor?
zambesc sec;
-care sentimente?

Si sa nu ma mai acuzati pe mine ca mint de-aiurea. Da, bine, dam cartile pe fata, si va spun drept ca in toata povestea aia si eu am jucat. Am ales roluri de victima, de credula, de geloasa s.a. Wanna hear the difference? Mie mi-a fost intotdeauna usor sa simt cand minti, atata doar ca nu puteam sa stiu in detaliu in legatura cu ce. Aminteste-ti doar de cate ori iti spuneam ca "ai vocea altfel". Tu ai mintit de joaca. Eu am mintit ca sa am grija de mine, pentru ca nimeni, si subliniez, nimeni nu o poate face mai bine decat eu insami. Asa ca da... sa par eu cea jucata si facuta k.o., dupa ce "am pus atata suflet" and stuff nu-mi convine,iti dai seama, mai ales cand stiu clar ca n-am fost ceea ce numiti voi 'usa de biserica'. Not at all. Am zis bine cand am zis ca eu stiu sa-mi ascund geloziile incat nici sa nu le banuiesti, caci crizele mele erau afisate de dragul jocului. Legat de sentimente, da, si acolo am jurat stramb, in ceea ce privea inceputurile. M-am bagat in poveste de gluma. Am facut umpiculet pe victima. Am premeditat anumite miscari care mi-au prins bine, mi-am hiperbolizat starile emotionale uneori dar... atat. Eu macar cand spuneam 'mi-e dor de tine', pai frate, chiar imi era. La tine? Cum sa ti-o expun mai simplu... Nu mai cred nici cand imi spuneai chestii cotidiene.

And fate is a bitch, you know? Am si eu fazele mele la 3 dimineata cand ma apuca si ma uit inspre tavan ca la un personaj divin si-mi spun "nu, nu. nu! am vointa, n-am sa pic, o sa trec peste astea ca peste cadavre!!" Si atunci bang! mi se joaca farse. Pe monitor, in telefon, in somn, pana mea. Sunt fazele in care inima-mi bate de-mi fisureaza sternul. Mai mult de-un soi de frica.

Dar acum,serios... nu vreau sa ma inchid in toata treaba asta, nu vreau sa sper, nu vreau sa am sedinte de invocare a trecutului, sa nimic. That's just not like me. Mai vreau doar sa am ocazia sa scuip tot ce am de zis, pentru ca stiu ca o data ce orgoliul unuia va fi ranit, al meu va fi crescut inzecit. Am ambitia asta dementa stii, sa-mi clatesc ranile cu sangele altuia.

La urma urmei, tu ai inceput toata joaca. Si eu m-am aruncat kamikaze, cu capul inainte, pentru ca-s facuta pentru asa ceva. Dar daca tii prosteste cu dintii de regulile tale idioate, stii unde o sa se ajunga nu? O sa mai urmeze alte 2-3-10 tipe, dupa care o sa te joci singur. Poate ca ai ajunge intr-un autism sentimental, sau asa ceva. Eh, cacat, glumesc si eu. Destindem atmosfera, nu?

Uite. Ti-as scrie in versuri bolnave toate prin care m-ai pus sa trec legata la ochi. Si am trecut, si mai trec, pentru ca la final am sa-mi las ochii sa se deschida si o sa fiu mandra de mine! Pentru ca am sa reusesc sa ma refac numai prin simturi. Dar ma rog, mai bine nu, sa nu le stii. Macar atat sa mai tin pentru mine daca m-am bagat si sub pielea introvertei pentru un rol.

Micuta mea... Sa ma ierti, caci nu mai pot scrie frumos! Scriu din inima, acolo unde n-am mai lasat loc de frumos, pentru ca ar fi durut mult mai al dracu! Mi-e dor de tine, si te astept sa vii acasa, sa ti le povestesc toate si sa dam pe gat shoturi de tequila, sa radem de toate si sa prindem iar rasaritul pe plaja!

Ce dracu... Am slabit. Si totusi sunt mai grea cu cateva kilograme de ganduri. Si voi habar n-aveti niciunul cum ma ard pe dinauntru, caci mi-e frica sa le dau afara, si nici nu stiu cum sau daca trebuie. Pentru ca eu asa am invatat sa mint, de mica. Am avut multe tampenii de inghitit, si am trecut prin multe furtuni singura-singurica. Voi habar n-aveti de ele, pentru ca ieseam pe usa frumos aranjata si radeam mai tare decat oricare dintre voi. Dar deja am deviat rau-rau.
Le vine randul la toate, right?

xoxo.

Play the player

Si cand credeai ca lucrurile nu pot deveni mai proaste sau mai penibile decat atat... Here we are! Dai de chestii pe care nici sa ti le imaginezi, nu este omeneste posibil sa ti le imaginezi. Mai imprevizibil decat deobicei, huh?

Si toate-toate parca iau amploare, exact atunci cand ar trebui sa se evapore de tot. Incredibil! Acum sunt suparata pe mine ca am cedat nervos atat de urat azi-noapte.Cu fulgi de perna prin camera, suspine, alcool si tot tacamul. Atat. Pe tine? Esti norocos daca raman doar suparata. La urma urmei, lasa-ma sa-mi treaca. Dar zau, lasa-ma de tot. Da, m-a mancat undeva si am aflat alte lucruri, dar poate ca a fost inspre bine. Poate. Oricum, am mai spus... nu mi-as fi imaginat toate prostiile de azi. Adica... sincer? Cum poti sa joci atat de murdar? Ti-am zis-o in fata, ai jucat frumos, felicitari! Dar ti le-am mai spus si pe altele, in care am preferat sa nu fiu atat de mieroasa precum restul. Sincer, daca asta era un film prost, pentru ca scenariul sigur e de film, eu as prefera sa fiu macar personajul ala mai cu cap care pana la urma le face pe toate altfel decat restul. Zic eu ca asa trec peste. Asa sper!

Sa-mi rezum starea de astazi? Hmm. Din momentul in care te-am vazut m-a luat un fel de dor fortat, impanzit de mila, dezgust, sarcasm si orgoliu. Per total, au mai fost si luarile in ras, arogantele si tremurul de nervi. Cam asa.

Stii? Spuneai ca nu o sa-ti poti schimba niciodata parerea despre mine. Pacat, eu mi-am schimbat-o despre tine. N-o sa te mint, nu e una dintre cele mai bune. Deloc,chiar. Si cred ca in cele din urma, daca mai are cu ce se continua, o sa iti dai totusi seama ca pot sa fiu si scarba.
Si stii? Nu pot sa cred ca mi s-a implinit dorinta in 12 ore.Macar una dintre! Cand am spus ca vreau sa te doara cel putin jumatate din cat m-a durut pe mine, nu ma asteptam sa vad asta cu ochii atat de curand. Sarada sau nu, macar te-ai straduit, bravo! Chiar daca am eu asa impresia ca nu pentru ochii mei dar totusi, este un efort si merita apreciat. Zic bine?
Si mai stii? Tot ce-am spus azi a fost, la fel, pe bune. Nu am glumit cand am zis ca inca esti prost, ca las' sa nu mai traga de tine toate ca sa nu mai plangi, ca nu e de parca esti singurul care a facut-o. Si n-am glumit niciodata cand am spus ca eu chiar nu ma tin in vecii vecilor dupa vreun tip. Dupa seara asta, sper doar ca intr-adevar nu doar sa gandesc bine spunand asta, ci sa fiu in stare sa si simt asa, sa nu fie lucruri spuse la nervi. Ca na, acum sa fiu tarfa si sa-ti zic ca vai, ca gata, eu am intrerupator in inima si nu mai simt nimic. Oho, mai simt, si inca n-ai tu habar ce amestec dement de sentimente pro-contra e in mine. Fie vorba intre noi, e prea devreme sa spun care o sa castige. Rational vorbind, cele contra ar avea un avantaj de la linia de start pana la finish. Dar ma rog, sa lasam astea, de astea se ocupa timpul, nu eu.

Anyhow. Mi s-a parut genial cum din camera aia de mine ti-a/iti pasa(t) cel mai putin, inspre deloc si cat de nenorocit ai fost cu tot cu lacrimile fatarnice si zambetu ala cretin si perfid.Si bag mana in foc ca asa e. Ca proasta nu sunt, si asta baremi o stii si tu. Si-n plus, lucrurile astea se mai si simt, ma intelegi? Realizezi cum m-am simtit? Normal, mereu ai realizat, doar ca te-a durut in 14. Dar uite, sa fii mandru de mine cand iti spun ca eu dupa ziua de azi am avut macar bunul simt sa nu plang! Asta sa nu spui ca iti joc teatru, ca, citez "sufar ca nu mai vorbesti cu mine"! Ete fleosc. Sa stii ca nu mai vad tastele de lacrimi, nu altceva!! Ah, cat despre fazele de azi? Jalnic, ce sa-ti spun. Te credeam mai bun de atat, mult-mult mai bun! Fucker.

In fine, poti inca sa ma numesti intuitiva. Am expus ipoteza a doua lucruri si pana-n seara s-au dovedit a fi pe bune. Don't underestimate me, hun. I might have been a fool, but I'm still me enough. Ah, si-mi vreau banii pentru somnifere, te rog. Eh, glumesc. Nu-mi mai trebuie nimic de la tine. Nici tu nu mai vroiai de la mine, pana ai intrat in rahat si ai fost umpic nevoit asa. Poate-poate te scapam, sau ce? Imi pare rau. Eu nu functionez asa. Si ai fi zis mai inainte poate ca dintre noi doi tu esti ala imprevizibil. Si da, de acord, esti, tinand cont de toata telenovela. Cred ca-ti creste inima, nu altceva!

Ehh.Din tot cacatul asta, eu atat mai vreau sa aflu. Care pielea mea a fost faza defapt cu mine? Rolul a ce am jucat, hm? Haaide, poti sa-mi spui, nu e de parca o sa ma doara iar mai tare! La urma urmei, nu ti-a mai ramas nimic de sfasiat din mine. M-ai lucrat pana in maduva oaselor. Daca tot ai fost prins cu minciuna, zi-le macar acum pana la capat, nu?

Pana mea. Asta e. Sunteti toti o apa si-un pamant.