Pauza

Azi imi este dor de tine.

Mi-e dor sa ma suni, sa ma cauti, sa te enervezi degeaba. Mi-e dor sa ma trezesc de nicaieri cu mesaje cu 'te iubesc'. Mi-e dor sa-mi spui povesti cand sunt prea obosita ca sa adorm. Mi-e dor sa ma cert cu tine cu orele, cateodata poate cu zilele; mi-e dor sa ma impaci. Mi-e dor sa-mi umplu noptile cu tine, cu glumele, certurile; cu vocea ta frumoasa de adormit. Mi-e dor sa fi dulce, ipocrit, mincinos, arogant, alintat, sincer, sa fi in toate felurile in care te-am cunoscut.Mi-e dor sa ma rog de tine sa nu imi mai canti. Mi-e dor sa te am langa mine. Mi-e dor de promisiunile tale pompoase si de cum le rupeai si cum, dupa, vroiai sa ma faci sa uit strangandu-ma in brate. Mi-e dor sa te stiu acolo de fiecare data cand mi se intampla ceva amuzant sau cand dau de dracu. Mi-e dor de ambitiile tale prostesti si de entuziasmul tau. Mi-e dor sa fiu siropoasa din vina ta, si rupta de realitate, si sa prind aripi, si sa nu ma doara nimic.
Mi-e dor de tot.
Si am niste tripuri super creepy, asa, si nici nu pot sa ma oftic ca te-am cunoscut! Mi-ai facut mult mai mult rau decat bine, dar 'binele' ala, atat cat a fost, parca sterge tot raul. Problema mea este ca inca te caut in fiecare tip... Si nu esti de gasit.

Azi imi este dor de tine... Maine sa uiti.

Da-i timpului timp

-Mi-e dorrrrr!

-De el?

-Nu. Mi-e dor de cum ma facea el sa ma simt. De fluturasi si tot felul de stari de-alea nebune, sa fiu ametita de nu te poti intelege cu mine, de zambete oarbe, sa fiu penibil de geloasa, sa-mi spuneti iar ca am 'sclipiciul' ala in ochi!

Vreau un baiat calumea! Sa fie dulce,dar sa se contrazica cu mine, nu sa lase totul dupa placul meu, sa rada pe seama mea si dupa sa ma alinte, sa ma enerveze pentru ca atunci ii par frumoasa, sa... sa nu stiu! Sa fiu tot timpul in miscare, sa fiu cu mintea ocupata, cu gandurile departe. Sa nu apuc sa spun "m-am plictisit". Macar un joc mic, un ceva, dar cu cineva care stie sa se joace, nu sa-i desenez pasii!

-Pentru ca il vrei pe el.

-Il vreau asa cum credeam ca poate sa fie, nu pe el cum este acum, si cum poate era si atunci, dar se ascundea in fata mea. De atunci a facut prostii gramada, carora eu nu le-as putea face fata. Si doar stii de cate m-am ocupat si in trecut! Acum m-as uita la el si i-as vedea greselile. 

Am vorbit cu el si atunci, si cu entuziasmul lui wanna-be sper ca nu a inteles gresit intentia mea. Pentru 2-3 zile am crezut ca el crede ca vreau sa ma intorc. I-am spus ca nu ma mai intorc. Nu mai pot, si nu mai vreau. Nu am timp sa imi bat capul cu tot felul de chestii. Vreau numai sa fiu fericita si fara el.

Epilog

Simt ca am inceput sa te uit. Defapt nu, taie asta. Nu te uit, pentru ca inca te stiu in detaliu. Vocea ta, tonul, replicile. Cum ma tachinai, cum nu te pricepeai sa ma impaci. Cum te jucai pe spatele meu cand ma sarutai si tindeai sa ma strangi tot mai aproape de pieptul tau. Imi amintesc totul infiorator de bine.
Deci rectific.

Simt ca ma obisnuiesc cu lipsa ta. Te iubesc, dar nu-mi mai este dor de tine.

De ce?

Intre noi s-a mai pus punct de inca alte doua ori.

Prima oara tu ai plecat, fara niciun semn, de parca nu ai fi fost vreodata. Un fugar nenorocit. Asta dupa ce ne-am jucat amandoi si am sfarsit prin a ne indragosti. A doua oara trecuse deja timp. Eu nu te mai suportam intru totul. Tu  ai inceput sa ma uiti. Noi ne-am jucat de-a "suntem amici", si eventual am revenit la vechile obiceiuri. Cica nu mai era o joaca si a inceput sa fie frumos si sa ma atasez de tine cum nu am mai facut-o cu nimeni. Pana cand mi s-a pus pata pe tine si nu te-am mai cautat neam, iar tu? Tu aveai inca un orgoliu colosal si o relatie de doi ani. Inca nu am definitivat care dintre cele doua te-a oprit defapt.

Acum, dupa ce ma incurcasem cu un 'baiat cuminte', mi se facea tot mai dor de tine, tocmai pentru ca el se diferentia atat de mult de ceea cu ce ma obisnuisem. M-am intors, si am primit amandoi rolul de amanti. Te-am ales. Nu doream sa ajung sa ranesc mai mult decat era cazul; nu imi plac daunele colaterale. Si te-am iubit.

Tehnic, de prin iulie a anului trecut eu am tot tinut la tine. Ma cunosc, si nu ma pot reindragosti de nimeni, iar asta-mi pare cea mai plauzibila explicatie: nu mi-a trecut de tine.

Faptul ca acum nu a mai fugit niciunul si s-a terminat intr-o maniera relativ normala (cu lacrimi dupa ce ti-am inchis si tot tacamul), am acceptat ideea ca atat a fost. Vreau sa zic, de tot. Nu mai sper, nu mai cred in nicio cheita care sa deschida alte drumuri de intoarcere. It's a dead end. Ours.

A treia oara se spune ca e cu noroc.  Am avut timp de atunci si pana acum sa trec prin asa zisele 'etape ale durerii':

 Am negat ca m-am indragostit pe bune de tine.

M-am revoltat ca o dementa stiind ca te-ai jucat.

Faceam ce faceam si parca imi negociam orgoliul in  speranta ca il pot da la schimb daca  exista o solutie.

Am fost si relativ depresiva. Asta daca se pune perioada aia in care eram extraordinar de seaca si numaram efectiv zilele si orele de cand se terminase.

Iar acum ma impac in sfarsit cu ideea: Nu a fost sa fie! Sa ajung in punctul asta... Da, cred ca vorbim si de noroc. Sa vedem ce ne ramane. Vreau sa nu te mai iubesc, sa nu te mai vreau. Dar nu te uit! Iti promit. Asa simt, asa trebuie sa fie!

(...sau totul se rezuma la placebo. Sunt inca amortita si obosita, chiar daca nu stiu cat timp a trecut, si  deci e prea devreme sa ma doara asa cum trebuie. 

Meh. Astazi sunt optimista. )

What are words?

Micul meu... Dac-ai stii cat te-am iubit, si te iubesc, si cum mi-am rupt inima, si cum mi s-au inrosit ochii, poate m-ai crede cat imi pare de rau. Si este atat de penibil, sa te desparti de cineva de care nici nu te-ai legat in mod oficial vreodata.

Nu mai pot asa, crede-ma ca mor. Si da, mi-e mai greu fara decat cu tine, dar ea e inca la mijloc, si mai presus de atat, ea este prima. Aiurea, cum desi am facut 'ceea ce trebuie', ma simt de parca am facut cea mai mare greseala de pana acum. Deja mi-e dor de tine si tot ce-as fi sperat sa se intample. Dar cred ca vorbesc totusi in numele amandurora cand spun ca suntem constienti ca ar fi ramas vise si atat.

Daca tu chiar ma vroiai, renuntai la ea.

Si daca nu te-am confruntat mai inainte, 

a fost intocmai pentru ca nu eram pregatita sa stiu ca o alegi pe ea,

pentru ca mi-era teama.

Iar acum, acum credeam ca sunt.

Nu as fi crezut sa fac un atac de panica. Se pare ca am gresit.

Esti cel mai mare fraier din viata mea. Iar eu sunt cea mai mare fraiera ca m-am bagat pana la gat in asta.

Imi cer scuze ca scriu aiurea, dar de o ora ma chinui sa scriu macar atat. Cica sa ma calmez.

This is goodbye. Te iubesc, sa fi cuminte !

    

Cat de mult m-ai schimbat

here I am again...

A trecut timp, si lucrurile nu s-au prea schimbat. Tu tot cu ea, dar cu mine, eu iar imi impun sa fiu de partea ta, promisiuni, promisiuni,promisiuni... Eu, pe de alta parte, m-am schimbat mult, si nu de buna voie. Este vina ta. Te-ai jucat, te-ai tot jucat, pana am facut schimb de roluri. Acum sunt eu aia dulce.

Nu suport. Sa nu pot sa fiu suparata pe tine, sa te iert, sa ma bufneasca rasul atunci cand vreau sa tip la tine. Sa te alinti cand te cert. Sa vi dupa mine doar atunci cand stii ca te-ai gafat rau de tot, si ma intorci din drum. Invata sa ma impaci! Si sa ma tii langa tine. Altfel, sa stii ca plec, si oricat de atasata si dependenta sunt acum de tine, orgoliul o sa isi spuna intr-un final cuvantul. Doar pentru ca doarme, nu inseamna ca nu il am acolo, undeva, in sufletel. Ai grija cat zgomot mai faci, pentru ca o sa se trezeasca, si or sa se bage in culcus toate sentimentele alea frumoase.

Ti s-a urcat la cap. Ti-am zis ca esti primul, primul caruia i-am spus ca il iubesc si nu l-am mintit. Si da, asta e penibil, pentru ca nici macar nu esti al meu, desi cu impresia asta traim amandoi. Probabil eu mai mult decat tine, tinand cont de faptul ca esti un mincinos si un prefacut, si reputatia ti-o spune.

Ma iubesti?

Te rupi de mine cateodata atat de sec, si esti asa subit ocupat, sau obosit, sau bolnavior. Si nu te suport deloc asa, pentru ca eu nu te cunosc asa. Tu nu suporti sa ti se dea prea mult spatiu, pentru ca si tu te cunosti. Iar eu nu suport sa fiu aia care te umple de apeluri si mesaje, pentru ca nu-mi sta bine! Asta desi mi se face incredibil de frica sa nu ma trezesc in gol (iar), si ma prinde o panica si o gelozie si o stare de paranoia dementa rau! Si cand ti le spun, aud ca "am o minte bolnava".

Ma iubesti.

Cand, cu toate astea,facut praf, si obosit pe bune stai pana la 4 dimineata, mai mult adormit decat treaz, si ma asculti si incepi sa aberezi.Cand ma faci sa rad. Cand imi stii toate povestile, pe ale mele sau ale prietenilor care stii ca nu te sufera din motivele evidente, si cand iti cer iti bati capul pentru ei, cand eu nu mai stiu cum.Cand ma lasi sa te mint ca e cu mult mai devreme.Cand ma ia cu fluturasi. Cand imi raspunzi la intrebarile mele dubioase.

Cand ai vocea aia adormita si atat de frumoasa si cand imi spui ca

"Si eu te iubesc... foarte, foarte mult..."

"Sigur?"

"Da! De asta sunt sigur, nu am nicio indoiala."

M-ai facut geloasa, paranoica. Mi-ai vazut tot sufletul. Am lasat de la mine de nenumarate ori. Am plans. Si nu ma recunosc deloc. Mi-e dor de  t i n e!

Pana mea, frate...

Te iubesc.

Inapoi

Si a trecut timp si m-am intors la vechile obiceiuri, si de-aia mi-e atat de frica sa nu dau replay. Si as fi vrut, chiar as fi vrut sa vin, sa scriu, sa deschid aici tot amestecul ala din mine. Cu furie, si fericire si entuziasm si spaima, cu regret si cu ... tot. Am iertat, pentru ca cu gandul ala ma trezisem dimineata. Am clarificat tot, sa pot pune punct, sa merg linistita mai departe, si sa nu ma mai impiedic de atatea intrebari si dubii. Dar tu te-ai intors mai mult decat trebuie, si am vrut sa te indepartez, am incercat sa te indepartez, pentru ca nu-mi faci bine.

Acum? Iar nu am somn, si iar gresesti, si iar te vreau. Si nu vreau sa te am in reprize. Si incerci cu scuza aia cum ca "sa stii si tu ca omul la betie spune adevarul", dar nu poti sa alegi asa. Ti-am spus sa alegi. Nu am spus sa ma alegi pe mine, doar sa alegi, pentru ca poti sa stii? O sa ma trezesc la fel de sec intr-o alta dimineata si o sa iti zic "m-am plictisit sa astept, eu am plecat." La cat de sucita sunt, nu poate sa te mire.

Vreau sa fii aici, nu sa aud de tine abea la sfarsit de zi. Sa fii al meu! Vreau ma vreau...vreau mai multe, dar m-am complicat rau. Tu stii clar cum e situatia, tu m-ai adus inapoi in ea. Tu-mi spui atat de multe, si le spui frumos, si atunci te cred si ma indragostesc iar de tine. Am fluturasi, ce cacat... Dar dupa te gafezi si nu mai facem nimic. Pentru ca n-am ma cum sa uit toate prostiile pe care le faci, si acum imi zici ca esti cuminte... Tu m-ai incurcat, tu sa ma descurci!

Uneori, te pastrez cu tot cu partile tale rele, pentru ca imi trebuie cele bune. Ce sa-ti fac, daca tu ma calmezi instant, si ma faci sa-mi treaca si sa uit, daca imi place cand ma adormi si ma trezesti tu! Ma rog... Habar nu am despre ce iti tot scriu acum, pentru ca sunt in ceata rau, si oricum ti le-am spus, si pe astea, si pe mai multe.

Fa ceva. Ti-am zis. Nu pierde doar unul; pierd si eu, si tu. Vrei?

Nu stiu

Las lucrurile sa-si urmeze cursul. Sa curga netulburate de noi, ca sa le pot astepta la mal in primavara. Am nevoie de soare ca sa ma vindec total. Ca un fel de tratament de chimio-terapie dupa operatie.
Primul pas l-am facut. Am cazut, m-am lovit, iar pe targa a trebuit sa-mi deznod sufletul si limba de toate secretele si nimicurile pe care le-am tinut in mine si m-au consumat celor 2-3 oameni care si-au oferit umarul ca suport al lacrimilor mele. Aveam inima plina de vanatai si mainile reci. Am stat in dusuri fierte cu orele ca sa ma incalzesc si ca sa ma curat si ca sa ma pot gandi in pace.

Toate chestiile astea cu tenta dramatica ca sa realizez un lucru: mi-a fost frica. Defapt, asta e tot ce stiu ca simt acum; frica.
Mi-e frica sa nu imi pierd prietenii. Mi-e frica sa nu decad. Mi-e frica sa nu dezamagesc. Mi-e frica de impletiri demente ale prezentului cu trecutul. Mi-e frica sa nu fiu privita in cele din urma cu ochi rai de cei pe care ii iubesc; inclusiv familia. Mi-e teama de dezamagiri, de faptul ca nu mai sunt suficient de buna, sau cel putin ca nu stiu sa profit de ceea ce am pentru a obtine mai mult. Mi-e teama ca sunt rea, meschina, egoista si nerabdatoare, nesimtita si aroganta, excesiv de impulsiva atunci cand sunt suparata.
Mi-e frica sa pierd.
Mi-e frica sa va pierd.
Mi-e frica de mine si de ce pot face in starea asta.
Mi-e frica de starea asta.

Azi arat si ma simt mai bine, dar lucrurile in esenta nu s-au schimbat. Chiar eram convinsa ca am uitat si ca mi-am revenit, si ca nu am nevoie de X sa ma ajute sa ma calmez si sa ma relaxez in starile astea.

Si stii, e aiurea sa te trezesti intr-o anumita dimineata, sa te vezi sec in oglinda si sa descoperi lucruri despre tine. Lucruri care ai fi crezut ca nu ti-ar schita portretul. Lucruri care te nemultumesc la altii, daramite-mi la propia ta persoana. Te vezi, nu te recunosti, nu te accepti, te doare, nu plangi. Si Doamne, mi-este atat de dor...

Nu stiu de unde am pornit cu postarea asta. Nu stiu unde am vrut sa ajung cu ea, si nu stiu ce titlu sa-i pun. Este asa, un fel de nota de jurnal. Fac fise pe blog, imi actualizez ultimele notiuni si incerc sa le dau un inteles. O ipoteza, o concluzie, si un plan de rezolvare. Asta ca sa nu fac fise la fizica. Nu-mi place fizica. Dar dau teza la fizica.

...
Cine dracu sunt eu?