They care..

...and actually, that's all that matters now.

Este atat de frumos cand lumea toata este gri iar tie iti vine sa urlii si sa te dai cu capul de toti peretii si brusc te gasesti in mijlocul oamenilor pe care ai ajuns sa ii iubesti. Da, exact acolo, intre ei, unde e caldurica si e pufos si e fericire, iti amintesti cat ti-era de dor, cat de mult conteaza si iti fac ziua mai buna. Mult mai buna,vreau sa zic.

Am prieteni, si vreau sa zic PRIETENI, nu cunostinte, nu amici, prieteni. Ii pot numara pe degetele unei singure maini(asta excluzand membrii familiei,desigur). Si chiar daca sunt absenti o saptamana, o luna, sase...pot inca sa-i numesc "de-ai mei", si asta nu o sa se schimbe ma. Ne leaga ani, secrete,povesti si o valiza de amintiri. Prietenii mei sunt oamenii aia care nu ma judeca, dar ma fac sa ma schimb atunci cand o iau pe drumuri proaste. Sunt aia cu care rad pana imi dau efectiv lacrimile intr-una din cele mai proaste zile. Sunt jurnalu' meu ambulant in care ma descarc atunci cand consider eu ca trebuie sa cada mastile si sa dispara teatrul si ipocrizia. Sunt oamenii care trec cu vederea micile...defapt, Marile mele scapari.Sunt aia care,poate nu stiu tot despre mine, dar stiu ceea ce trebuie, deseori poate fara sa o spun eu. Sunt prietenii mei si drace, cat de dor mi-a fost de voi! Si parca nu v-as mai da drumul din brate niciodata, de parca timpul ar putea sa va fure si sa ma lase singura, de izbeliste. Ati incetat de mult sa fiti simple voci. Si ma bucur!

Urasc toamna.
Urasc noiembrie, si pun pariu ca si noiembrie ma uraste pe mine.
Lucrurile merg din ce in ce mai prost,
si mi-e greu,
si mi-e frica,
si sunt nostalgica
si ma simt mult prea vulnerabila.

-este pur imposibil sa fi atras de un munte de defecte, in care nu se intrezareste nici macar o calitate. nu?-

La naiba. Macar voi ramaneti aproape si stiu ca o scot eu la capat cumva. Si cu voi pe langa mine, nu am cum sa gresesc... Cred ca exista totusi greseli care fac si bine. Ar trebui,zic.

'-crezi ca mai tarziu o sa ne fie dor de cum suntem acum?
-asta ar insemna sa fiu mai rau decat acum. Doamne, eu sper sa devin mai ok, Doamne, nu!!
-mdaa...
-tu crezi ca oamenii sunt tot mai rai odata cu varsta?
-la dracu, sper ca nu...'

So do I! Sa ajung mai rau decat sunt acum, ar fi cam grav.

Dudes, va iubesc iubesc iubesc. Thanks for all. Si stiti ca nici voi n-ati putea fara Oligofrena de Eu; nici nu e voie. errrm. >:D<

Doua de Eu

Ook, pai sa vedem cam care-i faza...Traiesc intre doua extreme atat de opuse, incat azi pot iubi ce ieri ma dezgusta, si invers.Parfumu' ala care mi-a intrat in plamani, azi imi da fiori marunti si reci, ca ploile de vara, maine poate greata ori neplacere, sau poate ca nu-l voi mai simti in nari...sau in mine. Ieri atat de fragila si vulnerabila la cuvinte grele, azi mult prea indiferenta, incapatanata si stapana pe sine. Ieri amatoare de persoana a III-a, acum scriu impasibila la aIa singular.

Drace, cat m-am schimbat. Incep sa dau din ce in ce mai mult contur conceptelor alora vechie, care evolueaza o data cu mine. Fraaate, ma transform!? Vreau sa nu vreau niste chestii, dar nu vreau sa vreau alte chestii. Fir-ar, ce cretina am ajuns !Dar lasa, incep sa cred ca aceasta forma de 'cretino-sentimentalism acut' m-a adus la un oarecare echilibru, cel putin pentru moment. Ehhm, e si asta un inceput.

Deci, cum sta treaba ? Raman doua de 'eu', doua jumatati complementare ce formeaza un 'eu', sau mai dau un shot intre timp ? Am promis, jaja, dar o sa ma mulez dupa imprejurari... Ahihi

Am o sete tampita de viata si, cum saptamana trecuta a fost realmente ORIBILIA, saptamana asta am un val de fericire ce-mi colinda prin burtica. Legea compensatiei, zic. Si bai, incep sa prea-cred in chestia asta. Uite, ca si exemplu ce nu-l pot trece nici prin prisma sentimentelor sau a ratiunii, am acum un 9 la mate, pe langa nenorocitu' ala de 4. Inchipuie-ti, eu, EU, 9 la Duică! Si cica nu exista miracole...
Ma rog. Am ajuns iar -tipic- la un nonsens cu postu'. Nici nu se mai potriveste cu titlu, dar las' asa ca n-am idei. Poate ar fi chiar genial sa am am o amnezie urata, legat de mai tot ce a fost (sau macar sa o aiba altii), dar stii ce ? atata timp cat, usor-usor duce la o portie de fericire, mai bine cu memoria aia a mea de elefant intreaga. Defapt, now that i think about it, multe formeaza, bucata cu bucata, tot ce se intampla acum. Zau ca-i dragut! Poate-mi place, poate defapt nu ma afecteaza in niciun fel, dar pana mea! Sa zicem ca este caracteristic anilor de liceu.

E bine, ba!

La dracu' cu toate

Bad morning...Ok. Bad day. Fie, merge. Bad week, bad lifetime? Bai,bai, ia-o mai usor. 'The fuck is this?
Cum se face ca atunci cand incepea sa infloreasca si in mine fericirea totul este calcat in picioare ?! Ca ma trezeam prost sau ca-mi stricam eu sau altcineva ziua, nu conteaza, ideea e ca se termina...oribil. Din ce in ce mai prost, si asta de ceva vreme. adica, cum naiba de mi se citesc MIE,stresul si nervii pe fata ?!POT SA URLU SI SA RABUFNESC DE FURIE?!!! multumesc.

-ARGHHHHHHHHHH-

O iau razna cu totul si nu-mi mai place nimic. Vad oameni in jurul meu cum prin vorbe,gesturi si priviri isi dezgolesc nevoit sufletul . La unii chiar imi place sa vad ca au ceva de oferit. Altii? Pacat de voi, bre. Dar, vai Dumnezeule! Eu mai bine sa nu ma complic cu asa ceva; sunt o mare ciudata si personalitatea nu conteaza, niu niu. Eh, nu zau? Oricum am ajuns atat de indiferenta incat sunt in stare sa ma leg la ochi cu o esarfa si sa merg, asa, spre oriunde. Nu vad, nu aud si nu spun nimic. De ce? Ca nu vad rostul; eu nu fac parte din tipologia aia de oameni care asculta si raspunde oricui. Spune ce vrei, sa nu ai pretentia sa si dau ritmic din cap ca semn de aprobare. Vedeti-va de ale voastre, eu de ale mele. Ai chef sa auzi ceva de la mine sau vrei o parere, foarte bine, nu-ti dau cu flit, dar nici calda precum vara nu sunt. Deal with it.si de schimbat, nici cand vreau eu nu pot sa o fac, dar cand vreti voi? Hmm, nope.

Anyways. Oricum toata perioada in care traiesc pare expozitiunea retardata unei comedii-romantice. Dar cum viata nu e ca-n filme, nu ma astept la o chestie gen "Sii era o fata bizara si destul de negativista si nu mai spera la nimic bun, cand,de-odata..." Scuteste-ma, bine?

Ce frumos ar fi sa-mi cada un ghiveci in cap maine, in drum spre liceu. Si sa ma trezesc intr-o camera alba ce miroase a spirt si sa nu mai stiu de nimeni si de nimic. Bai, ce genial ar fi!!

Sau macar de-as pleca undeva, cu o suma maaare de bani si un bagaj micut; sa fiu singura si sa fac orice nu as putea sau nu as avea tupeu sa fac aici.
Jesus, cum ar fi sa cant eu intr-un bar karaoke, sau sa sar cu parasuta, sa am parul ciclam, sa ies pe strada in niste chilotei shiny si negrii, un maieu simplu, cu o geanta pe umar si o pereche XXL de ochelari si muulte accesorii, sa-mi dau pierce in limba,sa fumez Ciocolata cu 2-3 pe care-i cunosc de pe cine stie ce plaja, sa ma-mbat prin cine stie ce club si sa imi afisez euforia nemarginita pe boxa,sa scriu poezii, sa pozez, sa fac misto de lume pe strada,sa m-arunc imbracata in mare, sa calaresc o zebra, sa iau primul tren care pleaca dracu stie unde, sa ma bat in ciocolata, sa ma tatuez pe sold siii (de ce nu) sa merg la naked mile.Si mai multe d-astea, dar nu vreau sa scriu chiar orice pe-aici...


Dar cum nu o sa se-ntample asa ceva, pot doar sa-mi bag picioarele si sa mai mananc ceva dulce. Drace ! Si cand ma gandesc cu cata teama priveam spre oglinda, fiindca nu doream o confruntare cu mine insumi, un brain-storming demonic care sa scoata la iveala tot ce inabus eu in mine. Dar, dupa ce mi-am vorbit despre un lucru anume, mi-am dat seama ca... sunt fraiera, dar din fericire sunt si o cheie (ok). N-am luat-o inca pe drumuri gresite, si data fiind situatia actuala, nici nu am sa o iau... cred. Whatever. Lucru bun ca desi ma doboara lacrimile uneori, n-are cine sa vada si plina de rusine imi sterg repede pleoapele cu maneca, promitand ca n-o sa se mai repete.

Bai ce minciuni ai in tineee...!

Ma descurc, o sa fiu bine, nu stiu cand,dar, in pana mea, odata si odata... Pan' la 69 de ani mai este...

Ehhm... Will be fine.
I promise.
Screw you guys, I'm going home!

Punct. O s-o iau si de la capat !

Pssst! Ma mai stii? Iti mai amintesti de mine? Sunt tot eu ma, fata aia imprevizibila care...ghici ce! te iubea! Da, chiar te iubea, desi tu n-ai catadicsit sa ii dai motive, dar si-a zis ca vine si vremea aia. Nu m-ai mai vazut de ceva vreme, este? Da, pai vezi tu, m-am hotarat sa nu te mai caut. Si cum, pana la urma, totul iese asa cum imi doresc eu, te-am scos de tot din mintea si sufletul meu, in sfarsit. Daa, in sfarsit!Vezi? Am chiar si curajul sa scriu la persoana I,si mai nou sa inlocuiesc apelativele de "ala","el" cu numele tau. Speranta moare ultima, dar vezi tu, moare si ea pana la urma. Pentru ce sa joc teatru, pentru ce sa sufar, pentru ce sa fiu ispitita de lacrimi? Pentru nimic? Iarta-ma ca iti refuz oferta.

Pas cu pas, zi de zi ma indepartai tot mai mult de tine, cu sau fara prezenta fizica. Si asa, de la adorarea suprema ai coborat las treapta cu treapta pana la indiferenta. Doar pana la indiferenta! Vezi tu, as fi umpic ipocrita daca dupa zece luni as simti ura pentru tine, daca ti-as purta pica... Pentru ca, cu bune si cu rele, pentru mine a fost frumos. A fost frumos sa sper si sa visez cu ochii deschisi la noi doi, si chiar si asa, nu pot sa neg ca imbratisarile tale erau cele mai calde dintre toate. Sper ca asa au si ramas, dar pentru alta copila iarna aceasta!

Pentru mine ramai o veche pasiune, un vechi cantec, un alt El. Si daca nu mi-ai apartinut, poate ca asa e mai bine. Oricum nu mai doresc sa am nimic al tau, ramai un "Buna, ce mai faci?" si un vechi explorator al inimii mele, dar atat.

De ce am ajuns sa inchei povestea? Pentru ca...pentru ca nu sunt sigura. In primul rand, nu aveam timp sau chef de noi, totul ajunsese acea veche placa pe care am invatat-o pe de rost. Dar eu mereu am crezut ca am sa-ti pun punct tie doar atunci cand imi va deschide ochii un altul. Si nu sunt sigura daca asta s-a intamplat sau nu deja... Ar fi groaznic de frumos...sau nu? Nu stiu daca se numeste atractie, dorinta sau simpatie, dar o caut atent si inconstient. Mie chiar mi-e teama de ce ar putea sau nu ar putea sa urmeze. Am un ceva care imi misuna prin stomac, dar nu e dragoste, seamana mai mult cu frica de necunoscut.

Si-n plus, mai sunt si visele! ahh, si ele imi rod si ultima legatura dintre inima si creier. Vise de noapte, sau genul ala de 'daydreaming' toate ma surprind cu pupilele dilatate si un nod in gat. Eu ce sa fac?!

Nu stiu ce vreau... dar stiu ce nu vreau -pe tine!- si deocamdata imi este de ajuns.

"Adio! Dar va mai exista si o a doua oara."

Astazi am primit prima palma adevarata de la viata. Ma rog continuu ca totul sa fie doar o proba care va trece proba timpului si ca vom uita curand totul; nici macar nu vom indrazni sa reamintim de cele ce se petrec acum.
Ma rog la Dumnezeu doar sa ne dea putere sa trecem peste si speranta nemarginita.
Daca as putea eu sa dau la schimb ochii amortiti de lacrimi si noptile nedormite pentru ca totul sa revina la normal, as face-o si de zece ori.
Regret atat de mult toate prostiile pe care le-am facut, toate urletele, toate momentele de incapatanare tampita.

--

bunica mea este ultimul om de pe Pamant care merita asa ceva.
si-n acelasi timp... La multi ani, mama.

Semne de Intrebare ?

Ti-ai propus sa infrunti. Pe el, pe tine...pe inimioara aia a ta pierduta in fum si nehotarata tare! Era insa doar o propunere. Nici tu nu stii exact daca ai vrut asta sau nu, daca ai facut ceva sau nu pentru a putea fi dusa la capat. Dar iata cum el iti sare-n fata intr-o noapte de septembrie. Este macar permis?! Anyway. Tremuri si inima iti bate, parca-parca ceva mai incet decat de obicei (insa doar cu putin!). Si ce faceti? Amandoi dati bir cu fugitii, pana la un anumit punct.


Tactica de lupta nr 1: Sa ignori e ca si cum esti pe jumatate invingator.
Tactica de lupta nr 2: Printr-o ignoranta falsa, si adresezandu-te altcuiva astfel incat cuvintele sa ajunga defapt la urechile lui, inseamna sa ai o strategie buna.
Tactica de lupta nr 3: Sa-i acorzi genul de atentie de care nu are nevoie, dar care totodata parca-parca il atata, inseamna sa fi stapana pe tine.
Tactica de lupta nr 4: Sa renunti la vechile voastre obiceiuri, inseamna sa fi puternica...poate doar in fata lui, dar totusi puternica !
Tactica de lupta nr 5: Sa te retragi aparent din joc dand prioritate unui alt glas, inseamna sa fi o scorpie cu cap care, mai putin sincera decat deobicei, daca isi mai bate nitel capul, poate va obtine intr-un final ce vrea.... Sau cel putin, va inversa rolurile. Desi nu obisnuieste sa creada in noroc, de data aceasta poate va face o abatere de la regula.

Inca n-ai castigat nimic, si esti constienta de faptul ca probabil nici nu vei castiga ceva.Insa nici de pierdut nu mai ai ce sa pierzi, nu? Dar iti gadila orgoliul si-ti si place. Iti impleteste toate calitatile cu defectele . Esti TU mai mult ca niciodata. Poti sa fi falsa, introvertita,grabita,naiva, cu zambetul pe buze,incapatanata, enervanta, hiper-energica,sincera, irascibila, ironica, amuzanta, dulce, cretina, vulgara,emotiva, inocenta, parsiva, independenta si uneori stapana pe tine, toate de-odata. Si ce daca trasaturile se bat cap in cap? Frate, asta esti TU si nimic n-o sa te schimbe vreodata mai mult decat ar fi cazul. Acum profiti de fiecare bucatica din tine mai mult decat intr-o zi obisnuita de Marti.

Iar tu, daca intr-adevar ti-ai dat seama pentru ce ai fost numit prost, si chiar mai mult decat atat, daca intr-adevar si regreti asa cum ai spus... Poate mai avem cerneala sa cernem povestea aia veche pe hartie. Sau poate nu!?

Am uitat sa mentionez si imprevizibila?

Si inca o chestie-tu,micuto, n-ai sa mai incerci sa iti stabilesti singura destinul. Stii ca e mai bine asa.

Hmm... To be continued? You might never know.

Un alt final

Da, frate. Si de maine, dau pagina si incep un alt capitol. Personaje noi si diverse, povesti noi, alte intrigi, alte certuri, toate noi.
Bobocica, chestii, socoteli. Din fericire, pastrez langa mine probabil unele dintre putinele persoane de care mi-ar fi fost dor.
Gata ! Probabil... defapt, mai mult ca sigur am sa ma schimb. Las in urma tot ! Pe tine si pe altii . Si, ironia sortii, cand mi-am spus pentru prima oara cu adevarat in gand "nu privi inapoi..." si el era acolo. Huh?
Si stiu, stiu ca are sa-mi fie dor ! Defapt, stii ce, voi juca cu cartile pe fata. Imi este dor de tine, si de inceputul ala de poveste pe care imi placea sa-l numesc 'noi'. Ah, si inca cum ! Dar vezi tu, promit ca orice s-ar intampla, ma voi preface ca e un inceput. Ma voi detasa in masuri diferite de trecut. Pentru ca... doare ! Si nu mai vreau sa ma ranesc din nou prin ambitie prosteasca. Stii, chiar as fi vrut ca la un moment dat sa te doara macar pe jumate din cat m-a durut pe mine. Din cauza mea ! Sa te am in brate si sa-ti placa, doar ca mai apoi sa te imping departe de mine. Poate asa e mai bine!... poate.
Peste timp, voi lasa sa se stranga praf. Un strat gros si cenusiu, pe care sa-l strabati greu cu privirea.
Probabil ca rolul de romantica, de sentimentala si de visatoare nu ma prindeau asa de bine. Poate trebuie sa incerc "un nou look". Habar n-am.
Regret mult si multe. Asa cum ai spus tu, micuto, ne vom intalni intr-o zi la 'un pahar de vorba si o tigare de regrete'. Si daca e sa lacrimam, ceea ce pariez ca are sa se intample, vom fi iar acolo una pentru cealalta.
Habar n-am ce-o sa se intample, cu ce am sa umplu pagini de jurnal sau agende de telefon. Stiu doar ca o sa fie bine, pentru ca ar cam fi cazul.

Note to self: Don't you ever look back.

Cretzu & Horia - Cameleon ( Versuri)
Asculta mai multe audio muzica