luni, 25 ianuarie 2010

Fluture

cateodata
doar cateodata...
as vrea sa fiu un fluture.

traiesc doar o zi,
n-am timp sa sufar,
sa plang,
sa invat sentimente,
sa-mi fie dor,
sa am amintiri,
sa ma doara.
doar sa zbor
...

duminică, 24 ianuarie 2010

Cinşpe si 2 zile


Da. C'est fini. Acei 14 ani ai mei s-au fumat, pana la filtru, cu pofta.
Am 15 ani ma! Eu, eu am 15! Si i-am inceput deja in forta. Tot cu voi. Voi ati fost langa mine pe parcursul acestui intreg an. Daca nu toti impreuna,
fiecare separat. Fiecare mi-ati daruit zambete, m-ati facut sa rad cu pofta. M-ati facut sa tin la voi.
Varsta de 14...Am adorat-o. Si o ador inca. La 15 ani insa, vreau sa rad de 15 ori mai mult decat la 14, sa iubesc de 15 ori mai mult, sa va am aproape de 15 ori mai mult.
Anu trecut... Imi tot deruleaza pe retina imaginile cu noi.
Toate prostiile noastre din vara! Toate imbratisarile calde. Toate plimbarile interminabile prin parc, varsand o lacrima sau culegand un zambet. Toate plimbarile de "turiste in propiul oras". Toate secretele. Toate dumele. Toate bataiile neregulate ale inimii. Toate emotile si toate sentimentele.Doamne! Ziua Marinei, Revelionul...astea asa, ca "zile eveniment" pe langa rutina noastra. Rutina?! Da, pentru ca noi o tinem din eveniment in eveniment.
Cu voi am inceput si am terminat cei 14 ani. Cu voi i-am inceput si vreau sa-i termin pe acesti 15. Cu voi vreau sa petrec la 69 de ani!!

Am invatat sa tin la voi. De la fiecare in parte, intr-un alt fel. Stiti ca nu pot fi aceiasi cu 2 persoane! Sunt eu si totusi alta cu fiecare dintre voi.
Cadouri?! Ce mama dracului de cadouri? Imi oferiti ceva zilnic.
Imi place si doar ca-mi sunteti aproape. Imi place si doar ca incepeti cu "hihihihi" pentru ca stiti ca eu o sa rad! Imi place si doar o imbratisare puternica. Imi place si doar o porecla. Imi place si doar sa fredonez cateva versuri impreuna cu voi. Imi place pana si doar sa ma obligati sa-mi las in urma cartofii de la "Kinger Burger". Imi place si doar sa ma ratacesc cu voi.Imi place si doar ca ne detasam de restul. Imi place si doar ca ma cunoasteti atat de bine.Imi place si doar ca depanam amintiri.Imi place si doar sa va va
d zambind cand zambesc si eu. Imi place pana si un bulgare in fata! Imi place si doar o zi alaturi de voi. Si-mi place ca ne doare la 2 metrii-n fata de cum aratam dupa o bataia cu zapada, atata timp cand noi ne-am distrat.
I love you, guys!

sâmbătă, 2 ianuarie 2010

Nighty night, 2oo9

S-a stins. Un alt an din viata mea. Nu e nici prima, nici ultima data cand am sa privesc un an care apune.
Dar 2oo9 a fost poate cel mai frumos an din viata mea de pana acum! As vrea sa am un album. Cu poze asa cum l-am vazut cu ochii, cu mintea, cu inima. Sa reiau tot anul si sa adaug clipele ce au avut un impact mai mare. Primul si ultimul zambet, prima si ultima lacrima, primul si ultimul vis. Vreau sa-l retraiesc
pentru ultima data, inainte de a-l plasa categoric si definitiv la rangul de amintire.
Vreau sa colectionez pasii nostrii din tabacariei, sticlele de bere de pe plaja care se imparteau neconditionat, primiele semne ca iubesc, primul sarut din vara, ziua mea cand universul meu si cei pe care-i iubesc erau drogati cu extaz, nenumaratele dume si gafe, certele urmate de impacari, noptile pe mess jucand sah sau table pentru a rezista pana la rasarit, acea ninsoare a mea,momentele cand o strangere de mana insemna mai mult decat contact fizic, acele imbratisari infinite, fiecare dorinta implinita, scrisorile cu scrisul manjit de lacrimi, telefoanele din noapte, toate discutiile mai mult sau mai putin serioase. Vreau sa le adun pe toate, sa le strang intr-un cufar pe care sa-l ascund apoi in
mine. Pentru ca este o mare bucata din mine.
Nici nu-mi tr
ece prin cap sa plang! Nici macar sa am o expresie trista pe fata! Pentru ca tot in acest an eu am invatat sa sper, sa cred in ceea ce sper.
Iar speranta mea este ca 2o1o sa fie de cel putin 2 ori mai bun decat 2oo9! In urma am experienta acestui an, iar in fa
ta noi usi, in spatele carora se ascund noi vise.
De-aia nu tanjesc dupa nimic din ce a fost. De-aia nu raman niciodata in trecut. Pentru ca iubesc viata, si gust intens tot ce-mi ofera. O data ce dau de ceva amar, am grija sa-i indulcesc gustul.
Iar pe 2o1o il presimt ca fiind plind de oferte delicioase.

La multi ani!!

vineri, 18 decembrie 2009

Personaj fara poveste




Ei? Niste trecatori prin viata.
Eu? Un copil indragostit de viata, dar care-ar insela-o pentru un anume el.

Povestea mea? Nu a avut timp sa inceapa.

Pentru ca mi-e imposibil sa-mi scriu singura povestea. Personaj principal... este un nimic fara decor, personaje secundare.

Iar povestea ce vreau eu sa o scriu este una de dragoste. Se cauta pereche.

Nu vreau decat ce mi se cuvine. Ce i se cuvine oricui. Jumatatea.
A mea.
Auditii? Majoritatea au dat gres.Totul murea inainte sa inceapa. N-ajungeam la intriga. Nu era povestea pe care vroiam eu sa o scriu.
Eu sper.Si te astept.Si stiu ca intr-o zi o sa te plictisesti sa eziti, si ai sa vi, sa intregesti personajul principal. Pentru ca rolul asta se imparte la 2. Pentru ca atunci
1+1 vor da tot 1. Vom fi unul si acelasi.
Te astept cuminte, intr-un spatiu alb si gol. Astept ca o data cu venirea ta, sa prinda culoare, astept ca in urma ta sa apara decorurile si restul personajelor. Defapt, daca vrei, ele pot fi fictive. Te vreau d
oar pe tine sambure de adevar in povestea noastra.
Astept ca din mica mea sclipire sa faci o mare de lumina. Te astept pe tine.
Vreau o realitate care sa ma inspire, sa astern cerneal
a pe hartie, fara sa-mi doresc sa tai, sa sterg ceva sau sa rup file.
Pentru ca
ea s-a saturat de pagini goale; dar e fericita. Pentru ca a invatat sa aiba incredere in presentimente.
Ia
r atunci...Expozitiunea ar suna altfel...

Ei? Niste trecatori prin viata.

Eu? Un copil indragostit de
el. Un co
pil indragostit de povestea lor. Poveste, care treptat a devenit viata insusi.

vineri, 11 decembrie 2009

My only hope


Ninge! Uite, priveste pe geamul aburit, si-ai sa observi micute pete stralucitoare ce zboara repede! Refuzi sa crezi ? Si eu la fel. Asa ca am iesit la geam. Credeam 2 lucruri : Ori ca sunt proasta si chioara, ori ca ploua. Nu frate ! Ninge.

Ai dreptate, piticul meu ! Mi-ai zis ca cineva acolo sus ma iubeste. Hah, si face sa ninga ! Mereu ai dreptate. Devine enervant ! Dar imi place ! Ninge pentru mine...

Si asta pentru ca poate majoritatea spun : "Firar, iar ninge si nu se depune pe strazi... Perfect ! Ger, mocirla, cum sa te bucuri frate de astea ?! "

Pentru ca voi nu sunteti optimisti ! Nu priviti dupa aparente ! Anii trecuti o ninsoare ca asta era pe undeva pe la revelion. Ce ineseamna asta ?! Pai pentru mine inseamna ca iarna o sa vina mai repede ! Ca nu o sa mai asteptam atata pana la zapada !

Si-n plus... ma face fericita. Si sper, si cred, si vreau sa depasesc starea de speranta, sa ajung sa cred ca ce vreau se va intampla.

Dar poate... tocmai imprevizibilul ma face sa ador viata. Si in plus, maine nu vine niciodata ! Doare, dar este o durere necesara.

Pentru ca eu chiar sper ca de ziua mea sa ninga, ca sa pot sa zambesc din inima, sa rad cu pofta si sa va am alaturi pe cei mai importanti dintre voi. Si pentru momentele in care nu a nins si ma simt asa, va multumesc.

Tie ? Tie iti multumesc pentru ca ma inveti sa sper, sa cred, si sa tin cont de presentimente... Si pentru ca te tii de promisiuni. Mi-ai promis ca o sa ninga pentru mine, si s-a intamplat.Si stiu ca ninge pentru mine pentru ca fulgii de nea ce au pierit in palma mea m-au facut sa simt ce am scris mai sus.

Stele cazatoare ? Dorinte ? Ma multumesc cu micutii fulgi de zapada. Forma lor in miniatura, atat de complexa, felul in care se topeste... Ti se pare mai magic sa vezi o lumina in cadere pe cer ?

Ma simt fericita. Am sa fiu fericita.

miercuri, 9 decembrie 2009

Culoare


E la fel in fiecare zi… Cel putin asa credeam. Paseam lent pe o strada aglomerata si grabita. Ei nu stiu sa pretuiasca timpul si se pierd in rutina. Nu-mi place, este atat de monoton, de monocromatic... Ridic privirea, imi e dor de albastrul siel al cerului. Atunci te-am revazut. Undeva, departe, in marea cenusie de oameni. Iti fac un semn... doua... trei. Eh, da-o-ncolo. Imi fac loc fortat, chit ca imi voi alege cateva replici de la vreo 2-3-mai multe batrane in urma mea. Abea atunci m-ai vazut, cand eram langa tine. Esti atat de imbacsit; te-ai pierdut si tu. Te-ai luat dupa ei. Nu te doare? M-ai lasat sa fiu singura ciudata plina de energie, care nu se sinchiseste catusi de putin sa rada zgomotos in mijlocul tuturor. Ceva din tine a murit...
Te iau cald de mana. Uita de tot... Trebuie sa te regasesti.
Te-ai indragostit de alb si de negru... Asa nu poti continua. Te trezesti brusc in parc. Incerci sa negi ideea mea, sa revi la rutina, ca nu ai dreptul sa fi special. Neah... Asta n-o sa se mai intample.
Stiu ca nu ma consideri atat de talentata la arte plastice, dar sa pictez sufletele in
rogvaiv este hobby-ul meu. Nu poti sa-mi iei asta. Recunoaste ca la final imi ies niste lucrari reusite!
Te trag de mana, si parca brusc ai uitat tot. Cantam, ne zbenguim ca doi copii pe aleile goale, incepi sa ma alergi si sfarsim razand cu pofta printre frunze.
Esti fericit. Zambesti... ai uitat de ei. Te rog, ramai asa. Vreau ca data viitoare cand ma vezi pe strada sa-mi urlii numele, vreu sa alergi spre mine, si sa-ti vad ochii luminosi ca si acum. Vreau nu doar sa visezi, sa incerci macar sa iti implinesti toate visele. Vreau sa nu iti fie frica sa simti.
Siu ca iubesti viata... Nu vreau sa te mai ascunzi de ochii lor.
Dar cel mai mult vreau sa ramai tu... sa aduci culoare in viata mea!

joi, 26 noiembrie 2009

Generic final



E asa cum se spune: orice inceput are un sfarsit, si viceversa.
Hai, minte ca tie nu ti-a fost dovedit, ca nu ti s-a intamplat o singura data sa atingi cu varful degetelor o raza de soare, ca mai apoi sa te afunzi in intuneric... si viceversa.
Minti frumos... Imi pare rau. Stii tu, n-ai cum sa nu pierzi macar o data cand pariezi totul... pe nimic.
Clachez. Ce verb urat... Suna prafuit. Doar ca eu... doar clachez, nu renunt.
Astept nivelul urmator al acestui joc.Asa sunt eu... continui, chiar daca stiu ca voi adauga un alt "Game Over" la colectie.
Temerile mi-au devenit dorinte, ideile obesesii, ceilalti umbre, chipul fara o expresie autentica sau macar sa reflecte ce e in interior.
De data asta chiar e tarziu; nu un tarziu melo-dramatic pe care-l stergi cu buretelul cand s-a terminat telenovela, ci unul deja tatuat.
Nu ma striga, am plecat de mult, chiar daca tu ai fost prea ocupat sa iti dai seama. Nu ma cauta, m-am rupt de cea pe care vrei sa o gasesti. M-am risipit o data cu bataia vantului ce te-a facut sa te schimbi. Ti-e dor? Sa nu-ti fie. Ai sa vezi, o sa treci brusc peste, ai sa uiti ce cautai, te vei intoarce in trecut si vei continua sa existi acolo.
Dulce orgoliu, dulci principii, realitatea corectata de voi asa cum va e bine... Continui sa pui masca peste masca. Cand se va termina circul, n-ai sa-ti recunosti chipul imbacsit. Vei continua sa traiesti ascunzandu-te dupa o masca frumos colorata, doar pentru simplul fapt ca ai uitat cine esti tu.
Regret ca am parasit scena, dar apropourile si comentariile m-au determinat sa pun cel putin puncte de suspensie; numeroasele semne de intrebare mi-au acaparat ratiunea.
Cum spune un citat...:
"Many people will walk in and out of your life, but only best firends will let footprints in your heart"
Ei bine, nu avem cu totii amprente proeminente.
'Cause..."My best wasn't good enaugh."

P.S.: Cand vei citi aceste randuri voi fi de mult plecata in incercarea de a-mi smulge un zambet adevarat.