Da, imi amintesc, si acum, ceva luni mai tarziu, imi aduc de asemenea aminte cat de plictisita am fost la inceputul serii si cat de arogant imi parea si cat ma enervasem pe G. pentru ca din cauza ei am fost acolo. Asta pana in momentul in care in loc sa ma lase acasa intr-un gest de gluma a blocat usile si a condus mai departe, reusind ulterior sa ma faca sa rad. Si stii cum se spune, ca daca faci o fata sa rada, o poti face sa se indragosteasca de tine? Ei bine, nu stiu daca cu o glumita spusa la momentul oportun ii furi inima din piept, dar cu siguranta ii captezi atentia.
Iti multumesc inca o data ca nu m-ai lasat sa cobor.
Ti-am mai spus, nu stiu ce ar fi fost mai trist: faptul ca toata nebunia asta nu ar mai fi avut loc niciodata, sau faptul ca nu as fi stiut niciodata ce as fi pierdut.
Nu am nevoie de cineva care sa culeaga stele sa mi le puna
in par atata timp cat ochii lui sclipesc fie si cand ma ciufuleste in gluma. Am
trecut, zic eu, de etapa in care sa ma incred in astfel de clisee si am pastrat
numai copilariile care ma fac fericita chiar si cu picioarele pe pamant. Nu
cred in povesti fara sfarsit, dar sunt incantata de fiecare zi cu tine care o
prelungeste pe a noastra. Chiar si de acelea in care vreunul dintre noi il
enerva sau supara pe celalalt. La urma urmei, numai prin asta pot sa constientizez ca
tu si eu venim la pachet, ca la prima cearta nimeni nu isi ia jucarile si
pleaca bosumflat, ca ne-am legat destul de strans unul de altul... si ca niciunul nu prea e dispus sa umble la nod.
Imi place ca nu ma priveste ca pe o bucata de carne cu
picioare lungi si ochi frumosi, si pot astfel sa renunt linistita in prezenta
lui la tocuri si machiaj, sa fiu pur si simplu eu cu alea cateva bune si multele rele ale mele, ca tot imi va spune ca sunt frumoasa.
Si ca va stii cum sa procedeze cu toanele mele insipide. Si cum, cand si cat sa imi spuna si sa imi arate ca ma iubeste; nu foarte des, pentru ca m-as plictisi de cineva vesnic mieros (si in plus, personal, abuzul de dulcegareala, inimioare si trandafirici mi se pare ca emasculinizeaza un barbat) , nici prea rar, pentru ca la urma urmei sunt fata si am nevoie de atentie si afectiune mai mult decat mi-ar placea sa recunosc, nu prea mult in public, nici prea putin in particular. Iar el, cred eu, intuieste toate aceste lucruri desi am venit fara niciun manual cu instructiuni.
Ma cunoaste si il cunosc. Poate ca nu stie niciunul prea bine prin ce a trecut fiecare inainte, asta probabil pentru ca nu ar face nicio diferenta. Stiu ce trebuie a fi stiut, si imi convine asa. Cum e el in circumstantele X, cum vorbeste in cazul Y, ce sa-i spun in situatia Z.
Si...
nu stiu daca m-ar crede cand i-as spune ca, citind postari vechi, am fost
placut surprinsa sa aflu ca tot ce cauta visatoarea de mine intr-un om, statea
ascuns in el. Si ca voi continua sa il iubesc pentru asta...indiferent cat de cheesy m-ar face acest lucru.
