Personaj fara poveste

Ei? Niste trecatori prin viata.
Eu? Un copil indragostit de viata, dar care-ar insela-o pentru un anume el.
Povestea mea? Nu a avut timp sa inceapa.

Pentru ca mi-e imposibil sa-mi scriu singura povestea. Personaj principal... este un nimic fara decor, personaje secundare.
Iar povestea ce vreau eu sa o scriu este una de dragoste. Se cauta pereche.
Nu vreau decat ce mi se cuvine. Ce i se cuvine oricui. Jumatatea. A mea.

Auditii? Majoritatea au dat gres.Totul murea inainte sa inceapa. N-ajungeam la intriga. Nu era povestea pe care vroiam eu sa o scriu.
Eu sper.Si te astept.Si stiu ca intr-o zi o sa te plictisesti sa eziti, si ai sa vi, sa intregesti personajul principal. Pentru ca rolul asta se imparte la 2. Pentru ca atunci 1+1 vor da tot 1. Vom fi unul si acelasi.
Te astept cuminte, intr-un spatiu alb si gol. Astept ca o data cu venirea ta, sa prinda culoare, astept ca in urma ta sa apara decorurile si restul personajelor. Defapt, daca vrei, ele pot fi fictive. Te vreau doar pe tine sambure de adevar in povestea noastra.
Astept ca din mica mea sclipire sa faci o mare de lumina. Te astept pe tine.
Vreau o realitate care sa ma inspire, sa astern cerneala pe hartie, fara sa-mi doresc sa tai, sa sterg ceva sau sa rup file.
Pentru ca ea s-a saturat de pagini goale; dar e fericita. Pentru ca a invatat sa aiba incredere in presentimente.
Iar atunci...Expozitiunea ar suna altfel...

Ei? Niste trecatori prin viata.
Eu? Un copil indragostit de el. Un copil indragostit de povestea lor. Poveste, care treptat a devenit viata insusi.

My only hope

Ninge! Uite, priveste pe geamul aburit, si-ai sa observi micute pete stralucitoare ce zboara repede! Refuzi sa crezi ? Si eu la fel. Asa ca am iesit la geam. Credeam 2 lucruri : Ori ca sunt proasta si chioara, ori ca ploua. Nu frate ! Ninge.

Ai dreptate, piticul meu ! Mi-ai zis ca cineva acolo sus ma iubeste. Hah, si face sa ninga ! Mereu ai dreptate. Devine enervant ! Dar imi place ! Ninge pentru mine...

Si asta pentru ca poate majoritatea spun : "Firar, iar ninge si nu se depune pe strazi... Perfect ! Ger, mocirla, cum sa te bucuri frate de astea ?! "

Pentru ca voi nu sunteti optimisti ! Nu priviti dupa aparente ! Anii trecuti o ninsoare ca asta era pe undeva pe la revelion. Ce ineseamna asta ?! Pai pentru mine inseamna ca iarna o sa vina mai repede ! Ca nu o sa mai asteptam atata pana la zapada !

Si-n plus... ma face fericita. Si sper, si cred, si vreau sa depasesc starea de speranta, sa ajung sa cred ca ce vreau se va intampla.

Dar poate... tocmai imprevizibilul ma face sa ador viata. Si in plus, maine nu vine niciodata ! Doare, dar este o durere necesara.

Pentru ca eu chiar sper ca de ziua mea sa ninga, ca sa pot sa zambesc din inima, sa rad cu pofta si sa va am alaturi pe cei mai importanti dintre voi. Si pentru momentele in care nu a nins si ma simt asa, va multumesc.

Tie ? Tie iti multumesc pentru ca ma inveti sa sper, sa cred, si sa tin cont de presentimente... Si pentru ca te tii de promisiuni. Mi-ai promis ca o sa ninga pentru mine, si s-a intamplat.Si stiu ca ninge pentru mine pentru ca fulgii de nea ce au pierit in palma mea m-au facut sa simt ce am scris mai sus.

Stele cazatoare ? Dorinte ? Ma multumesc cu micutii fulgi de zapada. Forma lor in miniatura, atat de complexa, felul in care se topeste... Ti se pare mai magic sa vezi o lumina in cadere pe cer ?

Ma simt fericita. Am sa fiu fericita.

Culoare

E la fel in fiecare zi… Cel putin asa credeam. Paseam lent pe o strada aglomerata si grabita. Ei nu stiu sa pretuiasca timpul si se pierd in rutina. Nu-mi place, este atat de monoton, de monocromatic... Ridic privirea, imi e dor de albastrul siel al cerului. Atunci te-am revazut. Undeva, departe, in marea cenusie de oameni. Iti fac un semn... doua... trei. Eh, da-o-ncolo. Imi fac loc fortat, chit ca imi voi alege cateva replici de la vreo 2-3-mai multe batrane in urma mea. Abea atunci m-ai vazut, cand eram langa tine. Esti atat de imbacsit; te-ai pierdut si tu. Te-ai luat dupa ei. Nu te doare? M-ai lasat sa fiu singura ciudata plina de energie, care nu se sinchiseste catusi de putin sa rada zgomotos in mijlocul tuturor. Ceva din tine a murit...
Te iau cald de mana. Uita de tot... Trebuie sa te regasesti.
Te-ai indragostit de alb si de negru... Asa nu poti continua. Te trezesti brusc in parc. Incerci sa negi ideea mea, sa revi la rutina, ca nu ai dreptul sa fi special. Neah... Asta n-o sa se mai intample.
Stiu ca nu ma consideri atat de talentata la arte plastice, dar sa pictez sufletele in rogvaiv este hobby-ul meu. Nu poti sa-mi iei asta. Recunoaste ca la final imi ies niste lucrari reusite!
Te trag de mana, si parca brusc ai uitat tot. Cantam, ne zbenguim ca doi copii pe aleile goale, incepi sa ma alergi si sfarsim razand cu pofta printre frunze. Esti fericit. Zambesti... ai uitat de ei. Te rog, ramai asa. Vreau ca data viitoare cand ma vezi pe strada sa-mi urlii numele, vreu sa alergi spre mine, si sa-ti vad ochii luminosi ca si acum. Vreau nu doar sa visezi, sa incerci macar sa iti implinesti toate visele. Vreau sa nu iti fie frica sa simti.
Siu ca iubesti viata... Nu vreau sa te mai ascunzi de ochii lor.
Dar cel mai mult vreau sa ramai tu... sa aduci culoare in viata mea!